・Ioana Lee Nitobe: Ai Suru

Ioana Lee Nitobe: Ai Suru

E greu să fii străină oriunde în lume, dar să fii străină printre japonezi e o adevărată provocare.

Mi-am cumpărat săptămâna trecutăAi Suru de Ioana Lee Nitobe, o româncă ambițioasă hotărâtă să trăiască ca străină printre japonezi. O carte sinceră, realistă, cu mult bun simț și probabil prea deschisă ca să nu o judeci prin prisma propriilor experiențe. Și din moment ce am și avut parte de aceleași peripeții cam la aceeași vârstă cu eroina, a fost o lectură pe cinste.

De ce m-am regăsit în comportamentul și caracterul eroinei?

1. La începutul cărții Ioana e doar o româncă pasionată de limba japoneză care face tot posibilul să intre cât mai mult în contact cu această cultură.

Bifat! La douăzeci de ani și eu eram o astfel de Ioana.

2. Se îndrăgostește nebunește de un japonez care zice ea e incredibil de frumos.

Bifat! Dacă îți plac așa de mult japonezii, e normal să îi consideri cei mai frumoși bărbați din lume.

3. Pleacă în Japonia dar nu stăpânește bine limba la început.

Bifat! Japoneza îți intră în cap NUMAI în Japonia.




4. Rămâne mută de uimire când face prima oară cunoștință cu toaleta japoneză.

Bifat! Tronul japonez este primul lucru căruia îi duci lipsa când te întorci acasă și știi de ce e atât de deosebită? Pentru că te încălzește, te spală, te usucă, îți cântă (dacă e mai deșteaptă) și te așteaptă cu capacul pus dacă ești fetiță și ridicat dacă ești băiețel.

5. Pentru Ioana în Japonia mâncatul la restaurant se transformă din ocazie în rutină.

Am bifat și asta! Într-adevăr în Japonia se mănâncă mult la restaurant. E destul de binecunoscut faptul că japonezii nu prea își exprimă verbal sentimentele. Dar când vine vorba de gesturi nu îi întrece nimeni! Nu există faptă bună care să rămână nerăsplătită în Japonia, iar un mod foarte practic de a-i spune cuiva mulțumesc e oferindu-i ceva de mâncare.

6. Ganguro e un stil pe care Ioana nu îl poate înțelege.

Aproape bifat. Ganguro a fost un trend la modă prin anii 90 care se definea prin piele brozată, machiaj ALB și păr blond. Adaugă acestei imagini trăsăturile faciale specifice asiaticilor și fără să fi văzut vreodată în viața ta o astfel de persoană o poți înțelege perfect pe Ioana.

7. Ioana poartă numai fustițe minuscule.

Bifat! Nu știu ce e cu Japonia asta dar și eu când m-am mutat pentru prima oară acolo ajunsesem să port DOAR fustițe: cât mai colorate, cât mai împopoțonate și neapărat cât mai scurte.

8. La un moment dat Ioana mărturisește că i se făceau atât de multe complimente încât ar fi vrut să le strângă în ceva și să le pună deoparte și pentru mai târziu.

Bifat! Nu trebuie să fii cine știe ce frumusețe exotică ca să ți facă zilnic complimente în Japonia. Piele cât mai albă, păr natural, gene lungi și nas mare sunt tot ce ai nevoie să te simți regina frumuseții în Țara Soarelui Răsare.

9. Ioana urmărește o carieră de model sau moderatoare TV, dar ca job practic alege și să predea engleză.

Hehehe! Cu atâtea complimente e de așteptat să ți se urce la cap și să crezi că poți ajunge o celebritate. Dar, în cele din urmă, tot cea mai ușoară meserie pentru o româncă tânără rămâne predatul limbii engleze.

10. Fără să înțeleagă o boabă de engleză, japonezii îți vor spune la angajare că nu ai un accent potrivit doar pentru că nu te-ai născut în America, deși americanii get beget sunt de altă părere

Been there done that! Am predat și eu engleză în Japonia și îmi amintesc și acum cât de mulțumit era de mine șeful meu, un vorbitor de engleză nativ și cât de mult mă discreditau japonezii doar pentru că nu m-am născut în zona geografică potrivită.




11. Familia japoneză o tratează pe Ioana mai bine decât pe copiii lor.

Așa e! În Japonia nu există bancuri cu soacre și cu socrii pentru că după căsătorie ei îți devin aproape la fel de apropiați ca și proprii părinți

12. Deși bogată, iubită și răsfățată și de soț și de familie, Ioana decide că s-a săturat și are nevoie de o schimbare: să-și clădească cariera viselor sale fără să aibă cea mai vagă idee cum ar trebui aceasta să arate.

Ei bine, aici nu mai sunt de acord cu Ioana, dar nu îți spun de ce pentru că vreau să te las pe tine să descoperi.

13. Ioana realizează că după ce ai fost străină printre japonezi te vei simți străină oriunde ai merge.

Oh! Cât de adevărat! Japonia nici nu te va accepta vreodată ca de-a casei, dar nici inima înapoi nu ți-o mai dă.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN
❋ Dacă ți-a plăcut articolul Ai Suru,te invit pe blogul nostru:

Blog pickandkeep




・Top cărți pe care le-am citit în tramvai

Top cele mai bune cărți de citit în tramvai

De acasă până la muncă fac cam 30 de minute. Ca să mă întorc, bineînțeles că îmi ia cam tot atâta. În total o oră pe zi, cinci ore pe săptămână, 20 de ore pe lună! Ce mai, aproape o zi întreagă petrecută în captivitatea unui mijloc de transport. Era și normal să îmi fac de lucru și să-mi alcătuiesc un top personal al celor mai bune cărți de citit în tramvai.

!!Avertisment!! Înainte să citești lista și să te bucuri că descoperi lecturi noi, trebuie să îți mărturisesc ceva despre mine: sunt o fire din cale afară de conservatoare dintr-unele puncte de vedere. Bineînțeles, îmi place să încerc lucruri cât mai diverse și ador provocările, dar când ceva ajunge să mă pasioneze, aprofundez subiectul până nu mai are niciun secret față de mine. Iar acest lucru se întâmplă pe parcursul unei perioade de timp lungi și nedeterminate. De exemplu, dacă îmi place mult un fel de mâncare, îl pot consuma zi de zi luni în șir. Dacă mă îndrăgostesc de vreo melodie, aceasta se va auzi din camerea mea pe repeat cel puțin câteva ore. Iar dacă se întâmplă să îmi placă un autor, ei bine… îi cam citesc toată opera.




Top cărți de citit în tramvai

Top personal care s-ar putea să nu corespundă deloc preferințelor tale. Dar hai să încercăm!

#1 Cronica păsării arc – Haruki Murakami

„CUM?! Haruki Murakami e autorul tău preferat și încă nu ai citit Cronica păsării arc până acum?!”

Recunoaște că asta ai spus acum 🙂

Dar adevărul e că am citit-o… chiar de vreo trei ori și nu mă mai satur de ea! Și nici de Kafka pe malul mării, Dance Dance Dance și A wild sheep chase.

Iar ca să îți faci o idee ce mă atrage atât de mult la această carte îți dau trei indicii:

1. Pisică dată dispărută

2. Soție care fuge de acasă

3. Bărbat care pornește în căutarea sinelui pe fundul unei fântâni părăsite

#2 La capătul lumii și în țara aspră a minunilor – Haruki Murakami

Și pe aceasta am citit-o de mult, într-o altă viață parcă…

Cred că terminasem clasa a opta sau a noua când o prietenă mi-a spus să îmi fac abonament la biblioteca Metropolitană. Abia descoperisem cititul dar îmi plăcea atât de mult încât mergeam la două săptămâni să împrumut cărți. Aceea a fost una din cele mai fericite veri din viața mea. Atunci am citit toți autorii japonezi sau care mi se părea că au nume japonez din bibliotecă.

Și dintre toți, cum probabil s-a întâmplat cu multe liceene pasionate de Japonia, m-am îndrăgostit iremediabil de Murakami și lumile lui fantastice.

La capătul lumii și în țara aspră a minunilor trăiesc două personaje Watashi și Boku. Doi naratori complet diferiți, care trăiesc în lumi paralele. În lumea dominată de sunete și cuvinte din țara aspră a minunilor Watashi pornește în căutarea propriilor amintiri, iar Boku într-un tărâm medieval dominat de imagini și cântec își taie umbra și se apucă de citit vise prizoniere în craniile unor animale de mult uitate.




#3 Bărbați fără femei – Haruki Murakami

Cum îi spune și titlul, aceast volum de povestiri relatează experiențele unor personaje de sex masculin privați de prezența femeilor.

E o lectură scurtă și mai puțin bazată pe ficțiune, dar stilul este tot Murakami, iar dacă îți place acest autor, aceasta e una din acele cărți de citit în tramvai.

#4 Ascultă cum cântă vântul ・ Pinball, 1973 – Haruki Murakami

Te-am plictisit cu Murakami? E ultima promit. Aceasta e una din puținele cărți de acest autor care mi-a scăpat necitită, dar luna aceasta m-am hotărât să îndrept situația.

Se pare că este vorba despre viața în Tokyo, dar știind-ul pe Murakami, mă aștept să descopăr personaje cu un puternic spirit occidental, cu o cultură muzicală bogată și vieți mai colorate în general decât cele ale japonezilor obișnuiți.

#5 Ai suru – Ioana Nitobe Lee

Pe autoarea acestei cărți o cheamă Ioana; Îi place la nebunie cultura japoneză; S-a căsătorit cu un japonez; S-a mutat în Japonia și apoi a realizat că Țara Soarelui Răsare nu e chiar cum te învață la școală. Cum să nu îmi doresc să citesc așa ceva?

În general prefer literatura SF, dar când se întâmplă să dau peste un autor cu care să am atât de multe lucruri în comun, nu pot decât să fac o excepție!

Pentru mine Ai suru e unul din acele romane în care mă regăsesc cu zâmbetul pe buze și dau din cap aprobator după fiecare paragraf.

#6 Cimitirul din Praga – Eco Umberto

Îl ador pe Umberto! Dar cu moderație.

În acest roman, concentrându-se pe viața misteriosului său personaj Simonini, Eco Umberto prezintă societatea Franceză la jumătatea secolului XIX – O societate (nu cu mult diferită față de a noastră) dominată de preconcepții, idei despre masonerie și personaje care cunosc cursul istoriei pentru că ele însele îi dau formă și unde ideea de libertate, egalitate și fraternitate nu este chiar atât de nobilă precum pare.

Cimitirul din Praga e unul din acele romane cu un grad de dificultate peste mediu. Povestea este absolut fascinantă, dar numărul de personaje crește exponențial cu firul narativ și din această cauză la un moment dat devine copleșitor. De aceea, dacă la un moment dat vei vrea să iei o pauză de la el și să revii la o lectură ceva mai ușor de digerat, să știi că nu ai niciun motiv să te simți vinovată!

#7 Zona Moartă – Stephen King

Să te trezești dintr-o comă după patru ani și jumătate e o minune. Dar să și capeți puteri miraculoase după, e ceva ce depășește orice imaginație. Așa i s-a întâmplat lui Johnny, un profesor de liceu din Mâine, care în urma unui accident rutier, se trezește din comă cu darul de a citi oameni și obiecte.

Zona moartă nu e chiar una din cele mai practice cărți de citit în tramvai din cauza dimensiunilor generoase. Dar dacă chiar călătorești semnificativ zi de zi într-un mijloc de transport cât de cât confortabil, ți-o recomand cu căldură.




#8 Shining – Stephen King

Mă repet. Stephen King nu prea s-a gândit la poșetele noastre când și-a scris capodoperele. Dar dacă acum 3 ani citeam 11/22/63 pe un peron înghețat în Kofu așteptând trenul către Nirasaki nimic nu mă împiedică să îmi petrec călătoria din tramvai cu nasu-n Shining.

Shining este un roman horror a cărui acțiune se petrece într-un hotel… bântuit. Familia Torrace se mută în acest resort, iar tatăl pe nume Jack speră că această schimbare din viața lor să îi aducă mai aproape. Dar nimeni nu cunoaște puterea magică cu care a fost dăruit Danny, fiul de cinci ani. Acesta e singurul din cei trei membrii care descoperă secretele hotelului și prezența lui acolo pare să devină cauza tuturor problemelor ce vor urma.

Acestea sunt cele opt romane din selecția personală de cărți de citit în tramvai. După cum cred că ai observat deja, aproape toate se caracterizează prin complexitate și profunzime. Nu pot spune că îmi place să citesc mereu cărți lungi și povești complicate, dar sinceră să fiu, le prefer când am la dispoziție timp care îmi doresc să treacă mai repede.

!!Avertisment!! Dacă și tu te apuci de aceste cărți de citit în tramvai, ai mare grijă mai ales la Murakami! E un geniu al literaturii și conversației și te poate face foarte ușor să uiți că trebuie să cobori!
IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN
❋ Dacă ți-a plăcut articolul Cărți de citit în tramvai aceasta,te invit pe blogul nostru:

Blog pickandkeep




・Modă în cărți care nu au legătură cu acest subiect

Există o mulțime de referiri la modă în cărțile și romanele din literatura universală. Ceea ce înseamnă că nu trebuie să fii la curent cu toate revistele și tabloidele de pe piață. Poți afla lucruri despre modă și din cărți care nu au nicio legătură cu acest subiect.




Ți s-a întâmplat vreodată să citești un roman și să te captiveze atât de mult vestimentația personajului principal încât să dai fuga să îți cumperi o pereche nouă de converși? Dacă nu, înseamnă că nu l-ai cunoscut încă pe Haruki Murakami.

Și haina face pe om. De aceea ca metodă de personificare și pentru a contura mai bine în mintea cititorului personajele fictive, scriitorii apelează deseori la descrierea vestimentației. Iar unii dintre ei fac o treabă atât de bună, încât citindu-le operele vei dori să arunci măcar o privire în dulapul protagoniștilor. Iată cinci astfel de exemple:




5 Cărți care nu au legătura cu moda, dar autorii lor se pricep la acest subiect

【1】Ochii galbeni ai crocodililor

Katherine Pancol

Primul dintr-o serie de romane scrise de Katherine Pancol, Ochii galbeni ai crocodililor este o poveste despre viața de familie centrată pe legăturile dintre o mamă și cele două fiice ale sale diametral opuse ca personalitate. Nu este o carte despre modă. Dar stilul personajelor te cecerește încă de la primele pagini. În plus, pe parcursul acțiunii faci cunoștință cu multe tipuri de femei și fără să vrei te regăsești în stilul unora dintre ele.

Dacă ești o fashionistă înrăită, o vei adora pe fiica cea mare, Hortense Cortese. O adolescentă frumoasă, puțin cam prea capricioasă. Dar cu un simț estetic bine dezvoltat. Savurând paginile cărții, parcă îți și imaginezi cum garderoba acesteia se îmbogățește treptat, treptat cu costume de baie albe, ochelari de soare, jachete statement și multe alte piese vestimentare necesare unei domnișoare care se respectă. Ești martor la procesul ei de maturizare și recunoști (poate) și momente din propria adolescență.

Nu muncești, tată?” întreabă Hortense. „Ești încă în vacanță? Îmi place când te îmbraci la patru ace cu sacou elegant, cămașă frumoasă și cravată. Să nu mă mai iei niciodată de la școală în trening, ai înțeles?!

Puțin cam dur. Dar pune punctul pe „i”, nu-i așa? Și din felul cum reacționează cu părinții săi se vede că Hortense are un simț estetic bine dezvoltat.

Nici Josephine Cortes nu se clasează mai prejos în topul preferințelor ca personaj. Ea este o mama proaspăt divorțată care se ambiționează să-și depășească propria condiție. Își dorește să devină un autor de succes și poate, pe drum, să învețe din nou să iubească. Povestea ei motivantă îți dă curaj să persiști în ceea ce îți propui. Simți că trebuie să o încurajezi la fiecare pas și vrei să-i fi alături.

Despre modă în cărți cu și despre femei poți afla și în romane precum:

  • Mic dejun la Tiffany de Truman Capote;
  • Jurnalul lui Bridget Jones de Helen Fielding;
  • Totul despre sex o colecție de esee transformată în roman de Candace Bushnell.

【2】Jurnal

Chuck Palahniuk

Primul roman recomandat a fost unul despre evoluția protagonistelor și despre cum se schimbă într-un mod pozitiv stilul acestora în timp. Al doilea este exact opusul. În cartea sa, Jurnal, Chuck Palahniuk o prezintă pe Misty Wilmot, o chelneriță de pe insula Waytansea. Fostă studentă la Arte Frumoase și cu aspirații de artistă, Misty se lasă cucerită de un coleg de facultate de dragul câtorva… bijuterii vechi.

Peter purta o broșă rotundă din strasuri de un albastru murdar. În centru se afla un cerc din perle false. Câteva pietre albastre căzuseră, iar în goluri rămăseseră niște dințișori ascuțiți neregulați. Partea metalică era din argint, dar era îndoită și înnegrită. Vârful acului ieșea dintr-o parte și era pătat de rugină.

Parcă aduce a mărțișor. Tu ce părere ai?

Majoritatea fetelor se cuceresc cu ceva mai mult efort din partea pețitorilor. Dar pentru protagonista romanului Jurnalul o broșă este mai mult decât suficient.

Ca să descoperi ce putere are strălucirea accesoriilor asupra unor femei precum Misty, atunci trebuie neapărat să citești această poveste captivantă! Pe lângă acțiunea care te ține cu sufletul la gură, descrierile bijuteriilor lui Misty care te vor frapa prin claritate și culoare.

Acolo înconjurată de tuburile de vopsea și de pensule, se afla o broșă din strasuri. Mare cât o monedă de un dolar, broșa era din bucăți tulburi și ciobite de sticlă reflectorizantă, galbene și portocalii și dispunse în cerc. Așa cum stătea pe pătură, părea că reflectă lumina soarelui într-o expoziție strălucitoare. Metalul era de-un cenușiu șters, cu dințișori ascuțiți mușcând din strasuri.

Coțofana de Misty, micuța prințesă din ea, nu-și putea desprinde ochii de la cercelul strălucitor al tipului. De la inima roșie smălțuită. De la strălucirea roșie a rubinelor tăiate în sticlă.(…)

Strălucirea roșie a cercelului era aidoma beculețelor de Crăciun și a lumânărilor din tort. În lumina care cădea prin geamul magazinului, cercelul era jocul de artificii de 4 Iulie și buchetul de tradafiri de Ziua Îndrăgostiților. (…)

În lumina scânteietoare împrăștiată de cercelul din sticlă era toată spuma unei șampanii pe care Misty n-a văzut-o niciodată.

【3】Portocala mecanică

Anthony Burgess

Trei dievuşte erau la bar împreună, dar din păcate noi eram patru malciki şi de obicei eram toţi pentru unul şi unul pentru toţi. Ascuţitele erau îmbrăcate tot la patru ace, cu peruci una roşie, una verde şi una portocalie pe golovane, fiecare costînd nu mai puţin decît cîştigul lor pe trei sau patru săptămîni, cred, plus un machiaj asortat (curcubee în jurul ocilor şi botul bine vopsit). Mai aveau rochii negre, lungi, foarte strîmte, pline cu broşe mici ca de argint cu diverse nume de malciki — Joe şi Mike şi tot aşa.

Ca idee, dievuște se referă la fete tinere. Iar malciki la băieți. Anthony Burgess este fără dar și poate un maestru al cuvintelor. Limbajul folosit în romanul său Portocala mecanică este unul nemaiîntâlnit. În acestă creație distopică publicată în secolul XX, Burgess folosește un argou propriu format din cuvinte cu proveniență slavă și termeni născociți.

Dacă te întrebi cum vor arăta, cum vor vorbi și cum se vor comporta tinerii viitorului în viziunea lui Burgess, îți recomand cartea Portocala mecanică. Dar înainte de lectură echipează-te cu un dicționar special creat pentru acest roman și o minte deschisă. Viitorul lui Burgess nu este chiar atât de roz cum te-ai aștepta.




Referiri la trendurile viitorului și la modă în cărți S.F. se găsesc cu duiumul și în romane precum:

  • 1984 de George Orwell;
  • Ghidul autostopistului galactic de Douglas Adams;
  • Jocul lui Ender de Orson Scott Card.

【4】Bărbați care urăsc femeile

Stieg Larsson

În ziua aceea, Lisbeth Salander purta un maiou negru, cu imaginea lui ET, cu dinți ascuțiți și având textul I am so alien. Avea o fustă neagră cu tivul desfăcut și o geacă scurtă și ponosită de piele neagră, centură cu ținte, bocanci zdraveni, marca Doc Martens, și șosete până la genunchi, cu dungi roșii și verzi. Avea un machiaj în culori care sugerau că era poate daltonistă. Cu alte cuvinte, era neobișnuit de îngrijită.

Destul de hardcore nu-i așa? Și totuși nu pot spune că nu o invidiez puțin pe Lisbeth Salander cu atitudinea ei nonconformistă. Protagonista romanului lui Stieg Larsson este o fată de douzeci și ceva de ani, cu o istețime fără margini și un stil vestimentar aparte. Recunosc că deși vestimentația ei nu m-a cucerit de la început, în cele aproape 500 de pagini ale romanului m-a convins până la urmă să îmi cumpăr o pereche de Doc Martens și o geacă de piele.

Și ca orice femeie Lisbeth Salander știe la nevoie cum să se aranjeze ca să atragă privirile tuturor celor din jur:

S-a trezit puțin după ora 5 dimineața. Primul lucru pe care l-a făcut a fost un duș, apoi a acordat un lung moment mascării tatuajului de pe gât cu un start gros de cremă și pudră. Al doilea punct pe listă era o vizită la un salon de înfrumusețare, în foaierul unui hotel mult mai scump, la ora 6:30 dimineața. A mai cumpărat o perucă blondă, cu o coafură paj, după care și-a făcut manichiura, punându-și unghii roșii false peste ale ei, roase până la carne; a mai primit gene false și mai multă pudră, ruj de buze și alte accesorii. Costul: un pic peste 8000 de coroane.(…)

Oprirea următoare a fost la Camille’s House of Fashion, 150 de metri mai jos, pe aceeași stradă. După o oră, a ieșit cu cizme negre colanți negri, o fustă de culoarea nisipului cu bluză asortată, o haină scurtă și beretă. Toate erau haine scumpe, de marcă. (…)

Mai cumpărase o servietă de piele și o mică valiză Samsonite. Pentru a încununa totul, avea cercei discreți și un lanț simplu de aur, în jurul gâtului. Cartea de credit se mai golise cu 44 000 de coroane.

În ce aventură pornește Lisbeth ca o păpușă scoasă din cutie? Mi-ar plăcea să îți spun. Dar nu vreau să îți stric surpriza. Dacă vrei să descoperi tendințe în modă în cărți thriller, îți recomad să citești romane polițiste semnate Agatha Christie.

【5】1Q84

Haruki Murakami

Credeai că referirile la modă în cărți cu altfel de subiecte nu sunt relevante? Citește atunci romanele celebrului autor japonez Haruki Murakami.

MODĂ, MUZICĂ, GASTRONOMIE – romanele lui Haruki Murakami cuprind TOATE aceste subiecte fără a se concentra pe niciunul dintre ele! Extraordinar, nu-i așa? Caracterele lui Murakami au cunoștințe vaste în materie de muzică, le pasă ce mănâncă și sunt bine îmbrăcate chiar și când coboară în fântâni.

În general, blugii și pantofii de tenis sunt la mare preț în garderoba protagoniștilor lui Murakami. Dar și nume mari precum Gucci, Givenchy sau Ferragamo sunt deseori amintite!

Dacă ar fi să facem un top al celor mai bine îmbrăcate eroine din operele lui Murakami, pe primul loc s-ar clasa Aomame și Ayumi din IQ84.

Aomame este surprinsă în repetate rânduri într-un costum Junko Shimada verde cu fustă mini – stilul anilor 80. La acesta asortează o pereche de pantofi cu toc marca Charles Jourdan de culoare maro deschis. O ținută pusă la punct până în cele mai mici detalii, dar deloc ieșită din tipare.

Ayumi pe de altă parte, datorită meseriei sale de polițist, este obligată să poarte uniformă în timpul lucrului. Dar în timpul liber își lasă imaginația să zboare. Astfel, o surprinzi într-o ținută semnată Commes de Garcons accesorizată cu o geantă Gucci!




Tu ai momente când te îndrăgostești de un personaj pentru alegerile sale vestimentare? Dacă ai putea, în ce roman ai vrea să dai buzna și să împrumuți din garderoba protagoniștilor? Poți afla despre modă în cărți care nu sunt neapărat despre acest subiect. Inspirația vine de unde te aștepți mai puțin.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul Modă în cărți te invit pe blogul pickandkeep:

Blog pickandkeep