De vorbă despre… complexe

Majoritatea oamenilor au descoperit complexul Oedip prin prisma teoriei lui Freud, iar pe cel de inferioritate, l-au întâlnit în cărțile lui Alfred Adler. Interacțiunile cu bunicii sau părinții sunt cele care contribuie la formarea individuală. Ce știm despre complexe este că ele se formează în cadrul relațiilor importante.

Absolut toată exisența individului, fie că vorbim de copilărie, adolescență sau viața adultă, poate determina apariția complexelor. Aici joacă un rol important evenimentele excepționale, în special cele traumatizante.

Complexele pot fi definite ca fiind așteptări sau reprezentări asociate unor teme comune, numărul lor, fiind direct proporțional cu numărul experiențelor umane. Motivele? Sunt considerate de specialiști ca fiind universale.

De precizat e că, atunci cand există un complex parental, el se poate activa inclusiv la locul de muncă sau în relația cu șeful ori subalternii individului adult, dacă nevoia din copilărie, raportată la atenție și aprobare, nu a fost satisfăcută. Această nevoie va persista și se va reactiva deseori pe parcursul tumultului existențial prin care individul va fi nevoit să treacă din punct de vedere uman.

Am amintit anterior de complexul de inferioritate.

Iată câteva sfaturi care te vor ajuta să-l depășești:

1. Conștientizează problema. Recunoaște-ți adevărata stare interioară. Recunoaște că siguranța „de sine” s-a transformat în nesiguranță. Observă. Dă-ți voie să o faci pe deplin și nu fugi de ceea ce observi;
2. Încearcă pe cât posibil să descoperi cauza a ceea ce simți. Amintește-ți experiențele care ți-ar fi putut provoca complexele de inferioritate. Învinge-ți frica! Se spune că atunci când o luăm în râs, de fapt, o invingem;
3. Descoperă față de cine sau ce te simți inferior. Încearcă să fii cât mai corect cu tine. Te simți inferior față de oamenii atrăgători? Față de cei cu mai mulți bani? Față de oamenii mai inteligenți? Sau cu mai mult succes în viață ori la locul de muncă? Pune-ți întrebări. Caută răspunsuri;
4. Încearcă să-ți schimbi perspectiva asupra complexelor. Ceea ce tu consideri a fi un defect, poate fi catalogat ca fiind „o trăsătură nesemnificativă” pentru ceilalți;
5. Schimbă modul în care gândești. Inspiră-te de la alți oameni, încercând să îți îmbunătățești performanțele pe toate planurile;
6. Focusează-te pe calitățile personale;
7. Implementează noi obiceiuri și credințe. Folosește tehnici de indicare a stărilor de spirit;
8. Ai incredere în tine. Te vei simți demn, iar acest lucru te va ajuta să îți depășești mai ușor inferioritatea;
9. Înconjoară-te de oameni pozitivi. Caută oameni care accepta alți oameni fără să-i judece, ori, care îți vin în ajutor în ceea ce privește acceptarea;
10. Continuă să lucrezi cu tine. Încearcă ceva nou, stabilește-ți scopuri. Fă economii pentru a fi mai aproape de vacanța mult visată;
11. Implică-te în activități de voluntariat. Vei obține satisfacții și astfel, vei observa ca „nu e dracu chiar așa de negru”.

Dar, ajunge cu teoria…

Dacă tot mi-am făcut curaj să abordez acest subiect mai delicat, îți voi povesti despre câteva lucruri personale.

Greutatea corporală a fost mereu o problemă, deși am fost constantă în lupta cu kilogramele. Multă vreme însă, m-am lăsat pradă comparației. Comparației cu alte persoane, desigur.

Spre fericirea mea însă, am conștientizat (destul de târziu ce-i drept) că nu procedam deloc corect. Și că, dacă voi continua în același stil, angoasele se vor accentua considerabil.

Nu au existat însă complexe generate de situația materială a altora sau invidii stârnite în ceea ce privește frumusețea.

Mai mult, de-o bună perioadă de timp, mă simt ok cu mine, iar cei din jur văd asta. Admirația și aprecierea celorlalți, nu de puține ori, se datorează tocmai acceptării de sine.

Așadar, iubește-te și tu fix așa cum ești!

Indiferent de greutate, înălțime, lungimea ori culoarea părului.

Ps : Ești mișto oricum! ❤

SORINA ALEXANDRA ISTODE

❋ Dacă ți-a plăcut articolul De vorbă despre… complexe îți recomand și:

Cititul te face neprost