Tony Parsons: Lecții de viață
Este deja a treia carte semnată de Tony Parsons pe care am citit-o. Mai am una și fac o pauză de la lectura cărților acestui jurnalist britanic. Stilul lui narativ și personajele foarte asemănătoare de la o carte la alta, mă fac să-mi doresc și altceva. Dar dacă îți plac poveștile de viață și ești în căutarea unor cărți ușoare, îți recomand operele lui Tony Parsons. Iar dacă vrei, începe chiar cu Lecții de viață.
Întorcându-se în Londra după câțiva ani petrecuți în Hong Kong, Alfie, un profesor britanic de limba engleză de 30 și ceva de ani, încearcă să supraviețuiască.
Nu a fost mult timp departe de orașul său natal. Dar în acest interval a trecut prin multe experiențe. A cunoscut, iubit și s-a căsătorit cu femeia care i-a furat inima și într-un final, și-a luat și rămas bun de la ea fiind martor la moartea acesteia.
Ea era Rose, englezoaică ca și el. Dar cu o slujbă mai bună și o mie de motive de admirat, cel puțin din punctul de vedere al lui Alfie. Nu era neapărat frumoasă. Dar micile sale imperfecțiuni, incluzând și zâmbetul care îi dezvăluia gingiile, îi dădeau un farmec aparte în ochii lui Alfie.
Fără Rose, Alfie se simte complet pierdut și oricât ar căuta nu reușește să găsească măcar un singur motiv pentru care să se mai bucure de viață.
Modul în care Rose îl părăsește pentru totdeauna pe îndureratul Alfie nu ne este dezvăluit de la început și autorul ne ține pe jar cu acest mic secret cel puțin pentru primele câteva capitole. Însă fără să-ți dau niciun spoiler, de pe acum îți spun că deși sfârșitul i s-a tras de la un lucru pe care nu-l poți intui, modul în care povestitorul narează eventimentul știrbește din tragedia situației.
Cum te refaci după pierderea jumătății?
Înapoi acasă, fără Rose, Alfie se angajează se predează engleză la o școală pentru studenți străini. Printre elevele sale cunoaște o mulțime de fete tinere și singure care nu căută altceva decât un braț de sprijin la mii de kilometrii de țara unde s-au născut și rând pe rând încearcă relații superficiale cu ele. În total vor fi patru la număr și deși ține în felul său la fiecare, niciuna nu-l va mișca într-atât încât să umple golul din inima sa.
Fără să se gândească la consecințe, Alfie trece de relație la relație. Iar judecata lui puerilă lasă în urmă victime și suflete rănite. Însă faptele lui nu trec cu totul și cu totul neobservate și la un moment dat chiar e pe cale să-și piardă slujba pentru comportamentul său.
De ce nu m-a impresionat această carte?
Lecții de viață nu este o carte rea. Chiar deloc. Nu aș fi sinceră dacă aș spune că nu mi-a placut. Dar după ce am citit Copil și bărbatși continuarea acesteia – Bărbat și soțieam avut impresia că reiau tocmai ce am terminat deja doar că rescris cu alte cuvinte. Și asta din cauză că ambele tratează exact aceleași teme-clișeu:
・Bărbatul de 30 și ceva de ani care face alegeri greșite;
・Femeia independentă, divorțată și care crește singură un copil (în ambele cazuri fetiță);
・Personajul în vârstă care moare de cancer (coincidență! în ambele cazuri de plămâni);
・Mama puternică, cu un singur copil care își reface viața după pierderea soțului;
・Diferența dintre occident și orient;
・Pasiunea sau interesul unuia din personaje (obligatoriu britanic) pentru o țară asiatică;
・Japoneza exotică, sofisticată, mică, fragilă și delicată (în cazul cărții Lecții de viață e vorba de două japoneze!!) cu care bărbatul britanic ar încerca un flirt, dar niciodată nimic mai mult;
・Căsătoria prietenului cel mai bun care în realitate e un nătăru de primă clasă;
・Un copil care moare înainte să se nască, dar despre care nu se face prea mare tam-tam.
Și uite așa ai 1, 2, 3… 9 și lista poate continua, motive pentru care să citești doar una din cărțile lui Tony Parsons.
Mai dau o șansă și cărții Soția mea favorită pentru că oricum am de mers un drum lung cu tramvaiul zi de zi. Dar dacă nu mă impresionează nici aceasta, va fi ultima de Tony Parsons pentru mult timp de acum încolo.
IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN
❋ Dacă ți-a plăcut articolul Lecții de viațăte invit pe blogul nostru:
La un moment-dat, si eu pusesem ochii pe una dintre cartile lui Tony Parsons, dar nu am luat-o si nu am citit pana acum nimic de autor.
Daca e vorba de o singura carte, ti-o recomand! Dar una singura pentru ca toate sunt foarte asemanatoare. Eu mai am una si anul acesta nu cred ca-l mai citesc. Imi place, dar o data la 5-10 ani.