Nu știu cum aș putea scrie o recenzie pentru ultimul volum dintr-o triologie fără să dau spoilere. Așa că dacă nu ai citit încă Divergent și Insurgent de Veronica Roth, mai așteaptă puțin până să afli părerea mea despre cartea Experiment din acest articol.
Mi-a plăcut seria Divergent de la prima carte și până la ultima. Dar dacă ar fi să fac un top al preferințelor, le-aș aranja exact în ordinea în care au apărut, prima fiind cea mai bună. Volumul Divergent mi s-a părut cel mai intens și pe de parte cel mai original din toate trei. Ador ideea facțiunilor și mi-a făcut o plăcere deosebită să o încurajez pe Tris, eroina seriei, pe tot parcursul acțiunii fiind martoră la procesul ei de maturizare și evoluție. În Insurgent pe de altă parte, am savurat sfârșitul. Deși citesem câteva review-uri și comentarii cu privire la cea de-a treia carte, sfârșitul celei de-a doua m-a făcut curioasă cu privire la deznodământ. Mesajul lui Edith Prior în legătură cu divergenții și legătura ei misterioasă cu Tris m-au făcut să-mi pun câteva semne de întrebare până în momentul în care am intrat în sfârșit în posesia celui de-al doilea volum. Iar Experiment, deși mulți critică unele din deciziile personajelor, mie mi s-a părut un volum coerent și fără inflexiuni în care sunt narate faptele firești ce inevitabil urmau să se întâmple după toate premisele date în primele două cărți.
Stă în firea oamenilor să se organizeze în bisericuțe
Aflând că împărțirea pe facțiuni a fost doar un experiment cu scopul de a crea și recunoaște oamenii divergenți, Evelyn, mama lui Four preia puterea și desfințează întreaga organizare. Ba mai mult, ea hotărăște ca porțile orașului să rămână închise și supraviețuitorii să-și continuie existența ca un singur grup. În plus,își obligă fiul, pe Four, să se despartă de Tris, încearcând să-l convingă să devină mâna ei dreaptă. Four pe de altă parte, se preface supus mamei. Dar în același timp o iubește și o protejează mai mult ca oricând pe Tris, fosta sa elevă care acum și-a câștigat faima bine meritată. Împreună, ei își doresc cu ardoare să afle dacă există viață dincolo de zidurile orașului și așteaptă momentul potrivit pentru a ieși afară.
Lucrurile par simple la început și ai crede că fără a fi obligați să trăiască separat în funcție de abilitățile și personalitîțilelor, oamenii se vor uni și vor forma un popor puternic. Dar stă în caracterul oricărui individ să se răscoale împotriva a ceea ce nu poate accepta și să încerce să-și găsească aliați. Astfel, apar loialii – cei care se consideră fideli scopului inițial și care vor să afle motivele reale pentru care lumea din afară a creat acest experiment. Mulți dintre ei sunt de fapt personajele cu caracter puternic care se remarcă de-a lungul primelor două cărți precum:
・Tori – un lider al neînfricaților
・Cristina – prietena lui Tris
・Uriah – tânărul neînfricat care la etapa inițierii o acceptă pe Tris ca una de-a lor.
Aceștia trei împreună cu Four și Tris reușesc să evadeze și descoperă în sfârșit partea de lume ce le-a fost ascuns întreaga existență. Grupul nu este complet însă fără
・Peter – un băgăreț de primă clasă
・Caleb – fratele lui Tris, pe care Four îl scapă de la execuție.
În încercarea de a vedea lumea de dincolo de zid Tori își pierde viața. Dar Four, Tris, Cristina, Peter, Caleb și Uriah ajung să cunoască adevărul.
Niciun om nu e o insulă
Contrar așteptărilor, cei din interiorul zidurilor nu sunt singurii oameni de pe Pământ. Și odată ajunși afară, Tris și prietenii ei realizează că locul unde trăiau nu este nimic mai mult decât orașul Chicaco, unul din locurile alese pentru desfășurarea experimentului. Mai mult, lor li se spune că de fapt divergenții nu numai că nu au niciun defect, ci sunt chiar puri din punct de vedere genetic, în contrast cu cei care aparțin unei singure facțiuni considerați de fapt deteriorați. Iar lovitura de grație, din partea cercetătorilor, vine atunci când îi afirmă lui Four că în realitate el nu este divergent așa cum a până atunci, ci doar o excepție de la regulă, în rândul celor deteriorați.
Divergența l-a făcut mereu pe Four să se simtă special. Și de aceea, pierzând acest sentiment de superioritate, devine agitat și-și schimbă atitudinea față de Tris care după spusele cercetătorilor era perfectă. Obsedat și gelos, Four face o serie de alegeri greșite și ajunge chiar să-și rănească unul din cei mai apropiați prieteni. Dar Tris îl iubește și nu acceptă ideea de a fi ceva în neregulă cu iubitul ei. Iar ca dovadă supremă de afecțiune, ea ia hotărârea să șteargă din memoria tuturor ideea de gene deteriorate.
Sângele înaintea facțiunii
Seria Divergent este atât de populară încât mi-e greu să cred că nu cunoști deja sfârșitul și cât de dureros este. Pe de altă parte, presupunând că există șansa ca blogul meu să fie singurul loc de unde ai aflat despre această carte, nu aș vrea să-ți stric surpriza și așa că n-o să-ți spun cum se termină. Dar vreau totuși să-ți spun părerea mea cu privire la decizia lui Tris care a schimbat tot cursul acțiunii.
Felul cum Veronica Roth și-a încheiat povestea este singurul acceptabil și cel mai frumos mod din toate variantele pe care le avea. În ciuda faptului că doar cu un volum în urmă Caleb își trimite sora la execuție fără să stea o clipă pe gânduri, aceasta, în final, îl iartă și alege să-l protejeze punând legătura de sânge mai presus de orice. Un gest frumos, curat și drept și o încheiere pentru care Veronica Roth își merită cu vârf și îndesat toată admirația de care are parte.
IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN
❋ Dacă ți-a plăcut această recenzie te invit să descoperi rubrica Books de la pickandkeep: