Am terminat de citit Frumoasele Adormite de la editura Nemira, dar așa cum fac de obicei înainte de a scrie o recenzie, am așteptat câteva zile „să mă culc” pe ideile formate ca să se sedimenteze și abia apoi după ce s-au mai clarificat câteva lucruri în mintea mea, am scris această recenzie.
Cine sunt frumoasele adormite?
Frumoasele adormite ale tatălui și fiului King sunt femei din întreaga lume chinuite de o boală fără leac numită Aurora. Fără niciun fel de alte simptome, copile sau adulte, bogate sau sărace, frumoase sau urâte, femeile încep să-și țeasă niște coconi în timpul somnului.
Firicelele de pânză ca de păianjen acoperă mai întâi ochii. Iar cu timpul, femeia suferindă se înfășoară ca o omidă uriașă cu o substanță albicioasă, neidentificată.
Și probabil nu ar fi o problemă dacă femeile-cocon, s-ar putea trezi odihnite reluându-și existența de la capăt. Dar ele nu se trezesc pentru că odată ce și-au țesut cazemata, pătrund într-o lume din care nu vor să se mai întoarcă. De asemenea, nu pot fi trezite nici de alții, deoarece atunci când li se îndepărtează pânza de pe față, se transformă în animale turbate.
Premisa este promițătoare. Iar prima descriere a unei crime comise de o femeie trezită m-a tulburat și m-a determinat să-mi fac scenarii cu privire la evoluția cărții. Dar citind în continuare, am regăsit multe motive care mi-au atras atenția și în alte opere. Iar stilul cărții este cel puțin diferit față de cel cu care m-a obișnuit Stephen King.
Două lumi în care sexele trăiesc separat
Sper că ți-ai dat seama și din titlul cărții și să nu-l consideri un spoiler, dar dacă vei citi cartea, vei afla despre o lume fără femei pe Pământul pe care îl știm și un oraș fără bărbați undeva într-un univers paralel. Cu alte, cuvinte, o separare aproape totală a sexelor; O acțiune pe două planuri în care cei doi autori parcă încearcă să demonstreze cu cât mai multe argumente toate preconcepțiile pe care le avem despre sexul frumos și cel puternic.
În lumea reală, cea care rămâne bărbaților, locul principal de desfășurare a acțiunii este o închisoare de femei. Celulele, atelierele, dar și deținutele, sau personalul închisorii sunt descrise detaliat încât îți este simplu să-ți imaginezi scenariul. Iar faptul că s-a depus un efort deosebit pentru conturarea acestei lumi reiese și din NOTA AUTORILOR de la final. Aici, cei doi scriitori mulțumesc celor care i-au ajutat cu documentarea închisorii.
Pe de altă parte, deși probabil sunt doar simple coincidențe, am descoperit multe motive din opere ale altor autori. Sau pur și simplu teme din desene animate care cu siguranță au cucerit și America la un moment dat.
-
Rolul animalelor
Cadrul mistic, natural în care pare inițial să se ascundă sursa problemei, cu animale cuvântătoare și încărcat de ceva negativ, mi-a amintit de atmosfera din celebrul desen animat Prințesa Mononoke. Apoi, parcă tot pentru a-mi întări ideea că pe undeva și studiourile Ghibli au fost o sursă de inspirație, au apărut șobolanii, ca în desenele japoneze cu animale, în care spre diferență de cele occidentale, avem în prim plan o singură specie;
-
Ideea unui oraș suprarealist
Deoarece La capătul lumii și în țara aspră a minunilor de Haruki Murakami este o carte pe care o știu aproape pe de rost, era imposibil să trec cu vederea asemănările izbitoare dintre orașul femeilor și orașul medieval în care ajunge Boku. Este vorba de un spațiu izolat și nou în ambele cazuri; Chiar dacă în opera familiei King există zeci de personaje, în orașul femeilor personajul principal este unul singur care la fel ca Boku învață să-și accepte situația și să se descurce cu ce are; Și chiar dacă Murakami doar sugerează acest lucru, acolo se ajunge printr-o formă sau alta de somn. În plus, la momentul potrivit, fiecare din personajele principale ale celor două opere, este pus să aleagă locul unde vrea să-și petreacă restul existenței. Iar dacă citești deznodământul ambelor cărți, din deciziile luate remarci multe deosebiri dintre gândirea vestică și cea estică.
Dacă romanul lui Murakami a constituit sau nu o sursă de inspirație, contează mai puțin. Dar concluzia inevitabilă la care am ajuns după lectura celor două opere, este faptul că dacă orașul femeilor s-ar mai fi dezvoltat câteva zeci sau sute de ani, fără îndoială la un moment dat s-ar fi transforma în ceva asemănător cu orașul lui Boku,
-
Furia bărbaților
Încă un lucru care nu va scăpa neobservat de data aceasta de către fanii lui Chuck Palahniuk și nu ai lui Murakami, este izul de parodie și confruntarea finală din cartea Frumoasele Adormite. În opera semnată de cei doi King femeile le sunt furate bărbaților de Aurora; Iar în Beautiful You de Chuck Palahniuk, de jucării sexuale. Și ce se întâmplă în ambele opere când iei ceva unui bărbat? Mai mult sau mai puțin se semnează o declarație de război. Și nu cu oricine, ci tot cu o femeie pe care bărbații o declară țap ispășitor. Iar mai departe, numele ei nici nu contează deoarece o recunoști sigur în primul rând din modul bestial în care arată, iar în al doilea din faptul că e imună la molima din povestea din care face parte.
Citește Frumoasele Adormite, ca să citești și alte cărți de Stephen King
Dacă nu ești familiarizat cu opera lui Stephen King, îți vei face o imagine prea vagă citind doar Frumoasele Adormite. În afară de lungimea cărții, eu cel puțin am găsit prea puține asemănări cu restul operei. De aceea, citește Frumoasele Adormite nu neapărat ca să-l descoperi pe Stephen King; Ci ca să-ți întregești mai târziu imaginea pe care ți-o vei forma despre el citindu-i și restul cărților!
IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN
❋ Dacă ți-a plăcut articolul Frumoasele Adormite te invit pe blogul nostru:
View Comments (2)
De fapt, impresia mea, si nu-s singurul, este ca Stephen King apare pe coperta doar din motive comerciale. Cartea are prea putin SK in ea. Ok, poate o fi corectat-o si (re)stilizat-o nitel. A fost un tatic bun, care a vrut sa-si ajute fiul. "Atat s-a putut"
Da, citesc Stephen King și cunosc stilul... cât de cât.
Nu am citit cartea, dar pare cel puțin interesantă și Owen pare și el un autor interesant, nu neapărat prin prisma tatălui ci prin scriitura lui.
Felicitări pentru articol, Ioana!
Mi-a plăcut mult.