Ideile pot să-ți vină pur și simplu. Sau pot să înceapă să sune dintr-un clopoțel la ore stranii din noapte, adânc îngropate în pâmânt, în spatele templelor budiste abandonate. Cel din urmă este cazul cărții Uciderea Comandorului – O idee își face apariția, de Haruki Murakami.
Un roman în care timpul nu stă în calea personajelor
Atunci când scrie, Haruki Murakami spune că se trezește în fiecare zi odată cu răsăritul; lucrează toată dimineața și apoi aleargă pe o distanță de 10 kilometri. La un moment dat, când această practică devine rutină, pentru el scrisul și alergatul devin indivizibile. În contrast cu obiceiurile sale, în ceea ce privește firul narativ, Murakami recunoaște că de multe ori nu știe în ce direcție să îndreaptă poveștile sale. El își înzestrează personajele cu voință proprie și le lasă să facă ce vor, chiar dacă uneori se învârt în cercuri, pentru că oricum au timpul de partea lor.
Un bărbat nenumit care poate fi oricine
Teoria de mai sus se aplică și romanului Uciderea Comandorului. Naratorul, un bărbat de 36 de ani, pe care autorul nu a considerat necesar să-l boteze cu un nume, pleacă din Tokyo într-o călătorie în Nordul Japoniei după ce soția sa Yuzu, îl anunță subit că are pe altcineva și vrea să divorțeze. Vestea îl dă peste cap pe artistul aspirant care își câștiga existența pictând portrete la comandă. Mai mult, îl dezechilibrează în așa măsură încât o primăvară întreagă conduce fără oprire în încercarea de a-și limpezi mințile.
Dar o viață mereu pe drum este scumpă. Și pentru că odată cu plecarea din Tokyo personajul principal al romanului rămâne și fără singura sa sursă de venit, este nevoit să se așeze într-un loc și să ducă o viață cumpătată. Salvarea vine de la un fost prieten de facultate. Acesta îi închiriază casa unde a locuit până nu demult tatăl său, un celebru artist nihonga, aflată în vârful unui munte, în Odawara.
De aici mai departe, protagonistul încearcă să-și pună ordine în viață. Dar cu toate că are la dispoziție tot timpul din lume, planul său este perturbat. Mai întâi, găște în podul casei un tablou misterios, pictat de fostul proprietar, numit Uciderea Comandorului; Apoi, sunetul unui clopoțel care se aude la cele mai mici ore din noapte îi perturbă somnul; De asemenea, un personaj misterios cu părul complet alb intră pe neașteptate în viața lui; Iar la toate acestea se adaugă amintiri tulburătoare cu o partidă de sex violentă, cu o necunoscută pe care a întâlnit-o în lunga sa călătorie.
Suprarealismul în romanul Uciderea Comandorului
Nu este prima oară când într-un roman de-al lui Murakami avem de-a face cu un personaj fără nume. Când vine vorba de protagoniști, se pare că Murakami preferă bărbații de vârstă mijlocie. Multe din personajele sale se află într-un punct de cotitură, atât de rătăciți încât nici nu merită să fie numiți.
Fără îndoială, Uciderea Comandorului este un roman printre cele mai bune scrise de Murakami. Cu toate că a primit și suficiente critici, din punctul meu de vedere, este o operă reprezentativă pentru stilul autorului. Așa că dacă vrei ceva care să-ți deschidă apetitul pentru suprarealismul japonez, începe cu ea.
Pe de altă parte, judecând romanul din perspectiva unui fan înfocat, nu poți să nu observi reciclarea unor motive din lucrările precedente. Ideea care sună noaptea din clopoțel poate fi un membru al grupului de spirite Little People din 1Q84, sau poate face parte chiar din TV People, dintr-o nuvelă mai veche. De asemenea, fântâna secată din Cronica păsării arc se întoarce și aici, numai că sub o altă formă.
A rămas Murakami fără idei suprarealiste? Sau intenționat inserează în romanele sale elemente comune, pentru că a crea senzația că toate personajele trăiesc de fapt în același univers? Un lucru însă este clar! Dacă nu ai mai citit nimic de acest autor și vrei să începi cu ceva bun, poți începe fără regrete cu Uciderea Comandorului. Este o carte suficient de intrigantă să te pună pe jar. Și în același timp, nu duce lipsă de referiri la muzică, stiluri vestimentare și mâncare, lucuri fără de care nu l-ai putea recunoaște pe Murakami în cărțile sale.
IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN
❋ Dacă ți-a plăcut Uciderea Comandorului îți recomand și:
View Comments (2)
Îmi place. O s-o comand și eu :)
Și eu trebuie să îmi cumpăr cel de-al doilea volum. Dar aștept să se termine pandemia ca să intru într-o librărie adevărată și experiența să fie autentică :))