Haruki Murakami: 1Q84 – cartea I

Se pare că oricât de mulți autori noi aș descoperi, Haruki Murakami rămâne pe locul I în topul preferințelor mele. Lumea din romanele sale în care nu poți fi niciodată convins dacă ceea ce ai în jurul tău este real sau imaginar, este o lume fascinantă în care mi-ar plăcea să mă pierd din când în când. Tocmai de aceea, pentru o scurtă escapadă din realitate, anul acesta mi-am început lectura cu una din cărțile lui Haruki Murakami: 1Q84 (unu-chiu-opt-patru).

Într-o iarnă care pare să fi fost din altă viață, cu ocazia zile de naștere exact înainte de a împlini 21 de ani, am primit de la o persoană foarte dragă două volume cu cele trei cărți ale romanului 1Q84. De atunci și până acum, le-am purtat cu mine în multe locuri și cu toate că am încercat în repetate rânduri să le citesc, nu am putut trece de primele capitole ale primei cărți.

De atunci și până acum am și împrumutat aceste cărți timp de câțiva ani unei prietene și după ce le-am primit înapoi, la recomadările ei, mi-am spus că trebuie și eu să mă țin de ele. Dar am tot amânat.

Paradoxal, deși este scrisă de autorul meu preferat, până anul acesta, 1Q84 era o operă despre care mai mult citisem decât o citisem. În mare știam câte ceva despre acțiunea romanului și cadrul în care aceasta se desfășoară. Știam chair și personajele și mai mult, felul cum acestea se îmbracă. Dar nu știam cartea.

2019 L-am început cu Haruki Murakami

După ce am fost să văd artificiile, noaptea de Revelion am petrecut-o cu 1Q84 în brațe.

Când anul nou s-a ciocnit cu cel vechi, una din rezoluțiile mele pentru 2019 a fost să citesc 1Q84. Așa că după ce am trecut pe la Mc pentru o plăcintă caldă cu mere, am mers acasă, m-am băgat în pat și m-am pus pe citit.

Niciodată nu știi când poți ajunge într-o lume care nu e a ta

După ce ascultă Simfonietta lui Janacek în taxiul unui șofer amator de muzică clasică, Aomame coboară o scară de serviciu din mijlocul autostrăzii și fără să-și dea seama ajunge într-o lume paralelă exact la fel cu cea pe care ea o cunoaște atât de bine, dar unde pe cer, noaptea, urcă două luni.

În același Tokyo, tânărul scriitor Tengo, este rugat să rescrie romanul lui Fuka Eri, o copilă dislexică de doar 17 ani care a scris o poveste absolut extraordinară. În lumea fantastică a cărții lui Fuka Eri, o fetiță este pusă să aibă grijă de o capră. Dar capra moare la un moment dat și cei care i-au dat fetiței această sarcină o silisesc să păzească cadavrul. Noaptea însă, din cadavrul în descompunere ies rând pe rând un grup de oameni mici. Din conținutul manuscrisului Tengo nu-și dă seama dacă omuleții din povestea lui Fuka Eri sunt buni sau răi, dar prin magie ei făuresc un lucru misterios și când termină, pe cer apar două luni.

Pentru Tengo cele două luni sunt un element fictiv prezent doar în povestea lui Fuka Eri și care îl fascinează atât de mult încât dorește să-l împrumute pentru propriul roman. Pentru Aomame ele sunt realitate și apar pe cer noapte de noapte tulburându-i gândurile prin prezența lor care parcă prevestește sfârșitul lumii. Din punct de vedere al cititorului, cele două luni reprezintă una din punțile de legătură dintre lumea lui Aomame și cea a lui Tengo.

Cele două luni nu sunt singurul lucrul care te surprinde la prima carte a romanului 1Q84. Întreaga acțiune se petrece într-o atmosferă bizară care parcă te pregătește pentru apariția unui rău care va duce lumea la pieire. Starea de neliniște și suspans se regăsește la fiecare pagină și pe lângă elementele magice, în roman mai sunt surprinse și o serie de probleme pe care lumea le-a avut în 1984 și sunt la fel de actuale și acum:

・terorism;
・crime;
・abuz;
・culte;
・corupție.

Scurtă paralelă între 1Q84 și 1984

Am încercat să caut în romanul lui Haruki Murakami asemănări cu 1984 al lui George Orwell. Dar în afară de faptul că în primul se amintește la un moment dat de al doilea, nu am găsit foarte multe. Poate de vină să fie faptul că George Orwell și-a scris capodopera cu 35 de ani în urma anului în care se petrece acțiunea romanului său și Haruki Murakami la 25 de ani după. Dar chiar și așa, în timp ce subiectul din 1984 pare plauzibil, cel din 1Q84 este exact ceea ce a dorit autorul să fie: o lume ireală aproape la fel cu a noastră, dar care se scaldă noaptea în lumina a două luni.

Un lucru similar însă, este puterea mai presus de priceperea omului de rând care ghidează destinele personajelor. În 1984 această forță nevăzută, dar cu un aer malefic este una de natură politică, iar în 1Q84 una mistică.

Pe de altă parte, am terminat doar lectura primei cărți. După a doua și a treia, poate voi găsi mai multe puncte comune ale celor două romane. Până atunci însă, ți le recomand cu căldură pe ambele și îți urez lectură plăcută!

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut 1Q84 – cartea I te invit să descoperi rubricaBooks de la pickandkeep:

・Books