6 Luni de bebeluș. Așteptări. Realizări. Speranțe. Planuri

Îmi tot spun că mă voi ambiționa să scriu acest articol de când a împlinit Yori 6 luni. De când cu sarcina, am intrat pe tot felul de grupuri de mămici și de aceea, pe de-o parte, m-am gândit la acest articol ca la un material orientativ și informativ pentru mămicile cu bebeluși mai mici, care vor să afle cum s-au descurcat în prima jumătate de an a copiilor lor și alte persoane, și pe de altă parte, ca la o pagină de jurnal la care să mă întorc cu drag odată cu trecerea anilor și care să-mi amintească de această perioadă unică din viața mea și a bebelușului meu.




6 Luni de bebeluș. Așteptări. Realizări. Speranțe. Planuri 2

E deja târziu și mâine mă trezesc la cinci pentru a mă pregăti de meditații. Dar dacă nu scriu acum, nu voi mai scrie niciodată deoarece, în ultima jumătate de an, zi de zi, timpul meu liber a fost mereu același. Așa că mi-am turnat o cană fierbinte de ceai de mușețel, am dat play în background la videoclipul preferat cu muzică BGM de la Starbucks și m-am pus pe treabă.

Cum mă așteptam să fie primele luni alături de un bebeluș?

Dacă ești o proaspătă mămică sau una în devenire și te-ai săturat deja de expresia: Lasă că vezi tu când… în legătură cu viața alături de bebelușul tău, am o veste bună! Să știi că e infinit mai simplu decât te-ai fi așteptat și decât spun alții! Bebelușul tău este unic, iar relația pe care o dezvolți tu cu el vă va ajuta să treceți peste orice obstacole.

6 Luni de bebeluș. Așteptări. Realizări. Speranțe. Planuri 3

Înainte să îl am pe Yori, credeam că după naștere trebuie să îmi iau adio de la somn, că îmi vor amorți brațele și picioarele de atâta legănat și că va trebui să renunț la muncă și la mine. Dar nu a fost deloc așa!

Un bebeluș are multe nevoi. Asta este clar. Dar dacă este vorba de un bebeluș perfect sănătos, niciuna din aceste nevoi nu este un lucru atât de dificil încât să nu-l poată satisface unul sau ambii părinți.

Dacă un bebeluș plânge, nu trebuie să te gândești la fizică atomică, ci doar să verifici dacă este curat, sătul și odihnit, iar dacă ai bifat toate aceste condiții înseamnă că el ARE nevoie de tine. Gândește-te că totul din jurul lui este nou și mare și zgomotos și neclar și înfricoșător și singura ancoră a lui din acest univers, ființa care îl ajută să cunoască lumea, dar îl și protejează de ea, ești tu, mama! Cu alte cuvinte, copilul tău te vrea alături și merită să lași totul pentru el!




Pe de altă parte, a lăsa totul pentru copil, nu înseamnă a renunța la tine, ci doar a începe să faci lucrurile în ritmul lui.

De exemplu, în legătură cu somnul, sfatul meu în calitate de mamă odihnită este să dormi atunci când copilul doarme și pe cât posibil, să faci din treburi atunci când e el treaz, ținându-l în același timp sub observație. Astfel, somnul va fi somn, iar în ceea ce privește curățenia, mâncarea și alte activități gospodărești, las-o mai moale pentru că perfecțiunea nu a adus niciodată un premiu nimănui.

Cum au fost primele luni alături de un bebeluș?

Au trecut deja șase luni de când s-a născut Yori și chiar dacă nu am reușit chiar de la început, încetul cu încetul mi-am găsit echilibrul. Iar pentru asta am procedat astfel:

  • am făcut tot posibilul să lucrez oricât de puțin în fiecare zi după spitalizare ca să nu-mi pierd ritmul și nici să nu rămân în urmă cu munca;
  • pentru că lsiderat un impediment, am dat jos o bună parte din kilogramele în plus pe care le-am acumulat în timpul sarcinii pentru a mă simți din nou la fel de bine ca înainte și a nu obosi inutil cărând grăsime;

6 luni de bebeluș

  • mi-am păstrat cu sfințenie orele de masă pe care le respectam și înainte de naștere;
  • la început, când Yori era mic și inactiv, lucram în timp ce stăteam cu el, dar acum, când a ajuns să doarmă aproximativ 11 ore pe noapte, macar 4-6 ore le dedic lucrului și 5-7 le dorm cu el;

6 Luni de bebeluș. Așteptări. Realizări. Speranțe. Planuri 4

  • sunt o persoană care are nevoie de foarte mult somn și dacă am ocazia, de cele mai multe ori, dorm și la prânz două ore alături de Yori, care se simte mult mai sigur și mai liniștit dacă mama este lângă el;
  • lucrând de acasă, am încercat să-l implic pe Yori cât mai mult în activitățile mele de zi cu zi, ca de exemplu, dacă trebuia să fac fotografii pentru o campanie, fotografiam produsele, dar îi explicam și lui ce fac, chiar dacă deocamdată nu înțelege;
  • chiar dacă le-am făcut mai încet, nu am renunțat la niciunul din proiectele în care era implicată, ba chiar m-am apucat de altele pentru a mă păstra activă din punct de vedere profesional;
  • fac curat și ordine în casă mai mult dimineața, atunci când Yori se joacă singur și nu vrea neapărat să stau cu el;
  • fac mâncăruri simple și pregătesc ingredientele pentru masă cu ușa deschisă la bucătărie și el privindu-mă din prag din balansoar în timp ce îi explic tot ce se întâmplă, iar cât merge cuptorul mergem în sufragerie împreună și ne jucăm;
  • i-am făcut și lui o rutină de masă, de somn și de baie, astfel încât să-mi fie mai ușor să-l controlez, iar el să știe mereu la ce să se aștepte și să fie liniștit;
  • nu mi-am obișnuit copilul cu lucruri de care credeam că îmi va fi greu să îl dezvăț ca de exemplu: legănat, zgomote albe, suzetă etc.;
  • i-am citit aproape zilnic, pe de-o parte pentru a avea mereu o activitate distractivă pe care să o facem în doi și pe de altă parte pentru a-i insufla dragostea pentru cărți;

6 Luni de bebeluș. Așteptări. Realizări. Speranțe. Planuri 0

  • am renunțat la existența televizorului în casă încă înainte de a se naște copilul pentru a nu-l suprastimula cât este mic și a nu-i crea o dependență nesănătoasă de la o vârstă atât de fragedă;
  • când am vrut să fac ceva pentru mine, ca de exemplu să citesc, să mă antrenez sau să îmi îngrijesc tenul, am făcut-o alături de el, în timp ce se juca sau mă privea, deoarece nu văd de ce timpul acesta personal trebuie să fie complet separat de copil;
  • rar, dar când am simțit că nu mă mai descurc sau nu mai pot, l-am rugat pe soț să se implice și să ia asupra lui unele treburi casnice, deoarece, în mod ideal, creșterea unui copil este o misiune în doi.

6 Luni de bebeluș. Așteptări. Realizări. Speranțe. Planuri 1

Ai crede că bebelușii habar nu au pe ce lume sunt. Așa eram și eu. Dar nu este deloc așa. Când l-am adus din maternitate, Yori avea un program tare haotic de somn, era mai mereu nervos înainte de culcare și reușeam să-l adorm profund abia pe la ora 1 noaptea. Dar introducând în viața lui o rutină atât de simplă ca respectarea orelor de baie și culcare, am reușit în doar câteva săptămâni să-l fac să adoarmă noaptea imediat.




Cu excepția zilelor de vaccin, băița lui Yori a avut mereu loc la ora 8 fără un sfert, iar la 8 îi ofeream deja laptele și mângâindu-l ușor pe căpușor încercam să-l trimit în lumea viselor. Iar acum, chiar dacă nu are noțiunea timpului, dacă se întâmplă să amân câtuși de puțin această oră de baie și culcare, Yori dă semne că ar vrea să se culce singur!

Cum am sperat să fie viața cu un bebeluș?

Astăzi am avut treabă și am fost în oraș singură pentru câteva ore i-ar o cunoștință m-a întrebat: Ce-ți face grija aia mică? iar eu i-am răspuns: Nu este o grijă mică, ci o bucurie mare!

6 Luni de bebeluș. Așteptări. Realizări. Speranțe. Planuri 7

Înainte să am un bebeluș mi-am imaginat că viața alături de unul este foarte fericită și exact așa a fost! Recunosc că nu îmi iese totul chiar așa cum mi-ar plăcea. De exemplu, mi-am făcut o mie de planuri în legătură cu diversificarea, iar când a venit ziua cea mare și Yori a împlinit 6 luni, am gătit o supă cremă de legume atât de gustoasă că îmi făcea și mie poftă! Dar ghici ce? Nici nu s-a atins de ea!

Era o supă cremă foarte moale și fără sare, așa ca pentru bebeluși, dar în rest avea o mulțime de legume care mai de care mai savuroase.

Pregătisem și camera foto și telefoanele ca să imortalizez momentul, dar după marele eșec, am dat vina pe paleta de ingrediente, gândindu-mă că un bebeluș atât de mic nu ar putea aprecia din plin o astfel de delicatesă. De aceea, după ce m-a refuzat prima oară, am strâns tot și am fiert rând pe rând mai întâi morcovi, apoi dovlecel ș.a.m.d. și i le-am dat separat sperând ca măcar unul să-i facă poftă. Nimic!

Și uite așa, prima zi de diversificare a fost și prima zi de mare dezamăgire, în care am simțit că am dat greș ca mamă și tot amalgamul de sentimente care te copleșesc când ceva legat de bebelușul tău nu iese chiar așa cum te-ai așteptat.

Dar știi cu ce am scos-o la capăt? Cu terci de orez. După ce s-a uitat crucit la toate încercările mele de supe de legume, soțul mi-a spus că în Japonia diversificarea se începe întotdeauna cu terci de orez și mi-a arătat rețeta. Așa că, fiind ultima variantă neîncercată și, credeam eu, potrivită pentru un bebeluș, a doua zi am fiert la orez de mi-au sărit capacele și fără cea mai mică urmă de speranță, i-am dat lui Yori să mănânce. Și a mâncat! Și nu numai că a mâncat, dar deși era prima masă solidă, mai voia!




Astfel, mai în glumă, mai în serios, mi-am zis încă o dată că Yori e mai mult japonez decât român și am început să îi dau orez puțin câte puțin zi de zi. Și iată că s-au împlinit deja trei săptămâni de diversificare, Yori a început să mănânce cu plăcere și cremele mele cu tot felul de legume, adoră gălbenușul de ou, se răsfață cu fructe, dar orice i-aș da și oricât de bun ar fi, nici nu concepe să nu-i dau ȘI orez :))

Povestea cu începutul diversificării și orezul este pur și simplu un nimic comparativ cu problemele adevărate cu care se confruntă unele mămici. Dar ce vreau să spun dând-o exemplu este că noi, femeile, și mai ales mamele, ar trebui să fim mai puțin prăpăstioase când vine vorba de lucruri mărunte și să deschidem mai bine ochii pentru că soluții există întotdeauna!

Ce planuri am pentru mine și bebelușul meu?

Când vine vorba de planuri, primul lucru care îmi vine în minte este timpul petrecut împreună. Nu mă pricep deloc la copii și nu voi putea susține că mă pricep nici dacă cresc unul, doi, patru sau zece. Dar un lucru pe care îl cred cu tărie este că ființele acestea mici au nevoie de toată dragostea și atenția unui adult. De aceea, cel puțin cât este mic mic, dar și pe urmă, vreau să-i acord lui Yori la fel de mult timp, răbdare și suport ca și până acum.

6 Luni de bebeluș. Așteptări. Realizări. Speranțe. Planuri 8

Vreau să învățăm multe lucruri împreună, unul de altul și, pe cât posibil, să-i fiu mereu alături fie că este vorba de primul surâs, prima lingură de orez, primul mama, prima căzătură sau primul pas către grădiniță.

În rest, încerc să nu cer prea multe nici de la el, nici de la mine. Timpul le rezolvă pe toate. Eu voi continua să lucrez ca și până acum, iar Yori vreau să fie și pe viitor exact așa cum este el: voios, drăgăstos și cuminte.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul 6 Luni de bebeluș. Așteptări. Realizări. Speranțe. Planuri îți recomand și:

Body-uri cu imprimeuri vesele, pentru bebeluși

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *