Viața de mamă a unui băiețel de 4 ani. Educație și activități

De ceva vreme mi-e tare tare poftă să scriu și cu toate că nu mă pot plânge de condiții, mai ales seara, după ce Yori a adormit, laptopul pierde lupta cu o carte bună sau a unui somn de noapte timpuriu. Am și o scuză! La 30 de săptămâni de sarcină și cu bebe Haruto-Ioan care toată ziua se joacă în burtică, poate mă odihnesc chiar prea puțin față de cât ar trebui în situația mea. Dar astăzi nu mi-e somn și nici cartea pe care o citesc acum parcă n-aș termina-o prea devreme ca s-o mai pot savura un timp, ca pe o mâncare delicioasă de care vrei să te bucuri la nesfârșit. Așa că mi-am făcut un ceai de tei, cuișoare și lămâie și m-am așezat la tastatură.

Dacă totul va merge bine, așa cum mă rog în fiecare moment, mai am avem doar două luni de viață de familie în trei și, pentru o vreme, doar două luni în care nu trebuie să ne pese de lăptic și scutece. Abia aștept și mă simt destul de pregătită, dar va trebui să o luăm de la capăt cu o nouă rutină, mai potrivită pentru un bebeluș decât cea de acum, și de aceea încerc să mă bucur cât mai mult de ce-mi oferă clipa.

Că veni vorba de rutină, nu despre sarcina curentă m-am gândit să scriu în acest articol, ci despre cum a decurs viața cu Yori de anul trecut și până acum, mai ales din punct de vedere educativ.

V-am povestit de multe ori și aici și pe Instagram despre activitățile pe care le facem împreună și pentru că atunci când postez despre ele primesc cel mai mult feedback, m-am gândit să reiau subiectul, cu mai multe detalii și adaptat pentru vârsta de 3-4 ani.

La vârste mici cred că important este SĂ FACI, nu neapărat CE FACI

Activitățile educative pe care le voi detalia în continuare le-am desfășurat de când a împlinit Yori 3 ani și până acum, la 4 și puțin. Iar fiind încă foarte mic, nu am considerat util să pun la punct un plan, ci doar să-i sugerez anumite lucruri, să văd cum răspunde și în final să mă supun dorințelor lui.

Mă felicit și acum că am avut strălucita idee de a scăpa de televizor înainte de a se naște Yori și că nu am apelat la desene animate pe post de babysitter când am avut nevoie de puțin răgaz. A fost greu? Sincer, NU! Dacă Yori nu a avut niciodată televizor în casă, pentru el aceasta este normalitatea și nici nu avea cum să simtă nevoia de ceva ce îi este străin. Dar asta nu înseamnă că l-am privat de tehnologie. Ba, din contră!

Anul trecut i-am prezentat Khan Academy Kids și, cu porția bineînțeles, i-am permis multe activități în limba engleză. Toate acestea și sute de ore de lectură ale cărților cumpărate de la Antic ExLibris l-au făcut astăzi capabil să înțeleagă bine și chiar să poată purta conversații în această limbă.

De pe la doi ani, de când mi-am propus să încep oarecum organizat să-l învăț limba engleză, am căutat mereu câte ceva care să-l pasioneze cu adevărat pentru a-i stârni interesul. Și am găsit The Moomins – Simpaticii troli care seamănă cu niște hipopotami (odinioară animalele lui preferate), creați de fantastica Tove Jansson. Aceștia l-au fascinat pe Yori încă de când mama mea i-a oferit în dar două cărți cu ei și până astăzi. De aceea, anul trecut i-am cumpărat de la Okian toate cele opt romane cu The Moomins în limba engleză din care i-am citit deja patru și, la cererea lui, l-am început pe al cincilea!

În paralel, am vizionat împreună o bună parte din desenele animate Moomin din anii ‘90, disponibile pe YouTube, și am în plan să investesc și în superbul joc japonez Snufkin: Melody of Moominvalley care se poate juca pe Steam. Dar mai aștept puțin. Cât despre activități practice legate de momini, nu duc deloc lipsă pentru că se găsesc din plin, gratis, chiar și pe website-ul oficial. De exemplu: aici sau aici!

Tot în ceea ce privește limba engleză, mă bazez mult și pe resurse de homeschooling care nu costă nimic, cum ar fi cele postate pe website-ul For The Love of Homeschooling unde mereu găsesc ceva interesant – doar să-mi ajungă banii de xerox :)))

Acum că încep să se vadă și rezultatele, am ajuns la concluzia că la vârste foarte fragede, important este SĂ FACI activități educative cu copilul, nu neapărat CE fel de activități FACI.

“Mami, eu sunt român, japonez, englez și mai nou francez!”

Yori confundă deocamdată conceptul de cetățenie cu capacitatea de a vorbi sau nu o anumită limbă și oricât i-aș explica ce înseamnă faptul că el este român ȘI japonez spre deosebire de mami – româncă și tati – japonez, nu înțelege de ce nu poate fi totodată și englez sau francez :)))

L-am crescut inițial pe principiul OPOL (one parent one language) și abia după ce a început să vorbească și româna și japoneza am dat drumul serios la lecturile în engleză. Dar chiar și așa, lucrurile au evoluat destul de rapid și la doi ani și puțin, când scăpasem deja și de povara căruțului, plimbările la Antic ExLibris erau activitatea noastră preferată. De aceea, pentru el, ideea că lumea este largă și pe glob se vorbesc foarte multe limbi nu a fost deloc ceva ieșit din comun. Nu de puține ori am observat la copii de 2-3 ani o expresie anxioasă sau chiar o oarecare reticență la auzul unei limbi străine, dar în cazul lui numai curiozitate și interes, ceea ce m-a încurajat și mai mult să-l sprijin în această direcție. Și, poate vei considera că este puțin cam mult, dar de anul trecut am introdus în viața lui și franceza.

De mult timp mă tot roagă Yori să ne apucăm de franceză, dar am amânat mereu pentru că am considerat ideea doar un interes trecător. Însă nu a fost așa.

Teoretic, eu am învățat franceză la școală timp de 12 ani, practic, cu excepția școlii primare și primului an de liceu când am avut șansa să întâlnesc două profesoare excepționale, restul timpului mi-am câștigat notele repetând papagalicește câteva terminații… Dar interesul meu pentru franceză alimentat în copilărie și de o prietenie la care țineam enorm a fost mereu acolo. Îmi amintesc și acum când epuizasem stocul de cărți de autori japonezi de la Biblioteca Metropolitană și mi-am făcut abonament la cea franceză ca să-mi satisfac setea de literatură japoneză. Așa că, măcar pentru a motiva un copil mic, să spunem că am idei.

Cum învățăm acum împreună? Ei bine, prin multă multă joacă! Cu timpul ne-am făcut un playlist lung de cântece și povești pentru copii în limba franceză pe care le ascultăm activ sau lăsându-le să se audă pe fundal când ne distrăm cu jocuri de logică sau desfășurăm alte activități.

După cum se vede și în exemplele de mai sus și se poate judeca și după cărțile pe care le cumpăr pentru Yori, prefer anumite stiluri când vine vorba de animație pentru că îmi doresc ca el să poată profita cât mai mult de aceste experiențe educative și dacă tot petrece un oarecare timp în fața ecranului sau investesc într-o carte pentru el, vreau ca ceea ce privește să-l inspire și să-l stimuleze și din punct de vedere vizual.

Și acum dă-mi voie să-ți explic puțin la ce mă refer când spun ascultat activ. Cred că poți asculta la nesfârșit o melodie străină și chiar o poți învăța pe de rost fără să cunoști niciodată versurile dacă nu sapi puțin mai adânc. Așa se întâmplă în general când este vorba de o limbă complet nouă pe care nu ai învățat-o la propriu niciodată. Dar nu vreau să se întâmple acest lucru cu Yori și cu franceza. Așa că, din când în când, îl las să aleagă câteva cântece sau povești care îi plac în mod deosebit și le luăm la puricat deslușind semnificația fiecărui cuvânt.

Cărți în franceză de la Peppermintkids

Mi-am format un obicei din a strânge ambalajele de carton și de a le decupa în cartonașe cu dimensiuni practice de 5 x 7.5 cm și ori de câte ori ne propunem să învățăm kanji în japoneză sau cuvinte noi în franceză le scriem pe câte un cartonaș. Cu timpul, am adunat multe și le mai purtăm după noi în plimbările noastre ca să le repetăm când avem timp și chef. Este o soluție practică pentru a deprinde vocabular nou, dar și un proiect în care l-am antrenat și pe Yori și astfel motivația de a învăța este mai mare.

Tot pentru a învăța prin joacă, deoarece îi plac foarte mult cântecele și poeziile, i-am dăruit o agendă pe care am transformat-o în caietul lui de cântece și poezii și am notat acolo toate compozițiile lui preferate. Apoi, ca să fie și mai interesant, am decorat paginile cu abțibilduri din flori presate așa cum am povestit aici și pot să spun că am reușit astfel să punem bazele unui alt proiect educativ de succes. Yori pur și simplu adoră acest caiețel și îl folosește des, iar dacă până acum conținea doar cântece și poezii în română și japoneză, acum s-a îmbogățit și cu versuri în franceză.

Un an plin de muzee și expoziții

Primul muzeu în care Yori a pășit vreodată a fost Antipa. Avea un an și trei luni și abia începuse să meargă. Dar, pasionat fiind de animale, a fost fascinat de experiență și a gustat-o din plin întrebând la fiecare vitrină: che e ăta? (ce e astă?)

Muzeul Antipa

Muzeul Geologic Național

Observatorul Astronomic

Muzeul Național de Artă Contemporană

De atunci și până acum, am tot vizitat Antipa de aproape 20 de ori. Și când am văzut că îi plac expozițiile și are răbdare, nu ne-am mai limitat doar la Antipa, ci l-am dus la multe alte expoziții și galerii care ne-au atras atenția ori de câte ori am avut ocazia, și în România, dar și în Japonia.

Tot ce ține de animale este un succes garantat, dar foarte apreciate au fost anul trecut și Observatorul Astronomic unde am fost deja de patru ori și Muzeul de Artă Contemporană, care m-a determinat să trec pe listă și Muzeul de Artă Recentă.

Jocurile de logică, noul nostru hobby

Să vă spun un secret! Yori nu este atât de liniștit pe cum îl crede toată lumea. Și, la vârsta lui, acest lucru este ABSOLUT normal. Se concentrează mult timp pe activitățile care îi plac și în general duce la bun sfârșit tot ce își propune, dar caută mereu provocări noi și jocuri care să-l stimuleze.

Așa am ajuns în ultimii ani să printăm zeci de jocuri cu zarul, dar și să colecționăm jocuri de logică de la Purple Cow sau Smart Games, ori diferite jocuri de cărți cum ar fi Care-i treaba? de care nu ne mai săturăm și care se găsește la un preț foarte convenabil aici unde primești și cadouri extra la multe comenzi.

Cats & Boxes – jocul meu preferat de la Smart Games

Grizzly Gears – dificil, dar foarte atractiv

Care-i treaba?

Mai jucăm și Othello sau ne batem capul cu șah sau shogi. Dar acum, la vârsta lui Yori, prefer jocuri ca cele de mai sus pentru că sunt mai atractive, mai simple pentru copii și incredibil de practice când vine vorba de cărat în geantă. De cele de la Purple Cow cu formatul lor foarte compact nici nu mai pomenesc, dar și în colecția Smart Games, cele tip agendă sunt foarte compacte și, cel mai important, incredibil de satisfăcătoare!

Scrabble și Spânzurătoarea de la Purple Cow

sunt excelente pentru călătorii, dar și pentru a învața copilul să scrie corect!

Ce facem cu grădinița? Acasă sau în colectivitate?

Dacă înainte să-l am pe Yori întrebarea pe care o primeam cel mai des era: “Când facem copii?”, acum foarte multe persoane mă întreabă când și dacă îl dau la grădiniță. Pe scurt, răspunsul este DA! mai în detaliu, lucrurile stau cam așa…

În calitate de cuplu, ne-am confruntat mult timp cu probleme de infertilitate și cu aproape doi ani înainte de a se naște Yori, am hotărât că dacă vom avea vreodată un copil, vom face în așa fel încât să ne ocupăm de el cât putem de mult.

Am încercat diferite soluții medicale, dar pentru că bebelușul se lăsa așteptat, am zis să ne punem la punct mai întâi viețile profesionale pentru a avea timp de copil, să ne liniștim puțin și să mai vedem pe urmă ce se întâmplă. Încă de atunci Tomo lucra de acasă, dar eu lucram în turism și am renunțat la slujba de ghid pe de-o parte pentru că nu-mi mai îndeplinea așteptările financiare și, pe de altă parte, pentru că, realist vorbind, mi-ar fi fost imposibil să mai plec cu zilele departe de casă cu un bebeluș. De aceea, din primăvara anului 2019 m-am concentrat 100% pe predat japoneză și pe marketing și am reușit să îmi consolidez cariera în această direcție și în același timp să mă bucur de mai mult timp cu familia. Așadar, într-un fel sau altul, totul a fost planificat în favoarea creșterii unui copil cu mult înainte ca acesta să apară și de aceea ne permitem acum să investim atât de mult timp în educația lui Yori.

Orice cărțulie din colecția Spot 50 merită!

Sunt departe de a fi perfectă ca mamă, dar dacă există vreun gând cu care să mă consolez în privința creșterii lui Yori este acela că de când s-a născut și până acum i-am oferit mereu șansa de a avea un adult aproape, care nu numai să-l supravegheze, ci și să-l învețe. De aceea, cu toate că în privința lui, pentru socializare, consider grădinița utilă, am amânat-o cât am putut mai mult și chiar și anul acesta când îl voi înscrie la grupa mijlocie, voi alege programul scurt tot pentru a-i putea oferi mai mult timp cu noi acasă.

Pe de altă parte, pentru că tot investim multă energie în educația lui, m-au întrebat mai multe persoane de ce nu mă orientez către homeschooling. Dar și aici lucrurile sunt puțin mai complicate.

Ca oricare altă mamă, am anumite așteptări în privința educației propriului copil, așteptări care nu țin neapărat de el, ci mai mult de mine și de tatăl lui, ca adulți responsabili. Îmi place mult ideea de homeschooling, dar chiar dacă aș renunța la ideea de colectivitate, la care totuși țin foarte mult, nu vreau să merg în această direcție pentru că prefer să deleg responsabilitatea educației de bază.

Planul meu pentru Yori este să-l învăț acasă limba japoneză așa cum ar învăța-o într-o școală din Japonia, cu tot ce ține de manuale, lecturi suplimentare și așa mai departe și, cu un alt copil mic la orizont și cariera mea, mi-ar fi imposibil să le fac pe toate. Am început să studiem la japoneză ca și cum ar merge la școală acolo și nu a fost foarte greu pentru că Yori a învățat la doi ani să citească și acum, la patru, rezolvăm exerciții de clasa I și a II-a. Dar, realist vorbind, dacă la toate planurile mele s-ar mai adăuga și responsabilitatea care vine la pachet cu homeschooling-ul, la un moment dat m-aș împotmoli.

De aceea, îmi setez obiective mai mici, dar pe care știu că pot să le îndeplinesc și las școala propriu-zisă pe mâinile educatorilor și profesorilor din România în care personal am multă încredere. Iar la capitolul homeschooling, pentru că până la urmă toate activitățile pe care le facem împreună seamănă puțin și cu asta, mă mulțumesc cu materialele interesante pe care le găsesc pe internet (ca de exemplu cele de aici sau de aici la japoneză) și cu ce mai “fur” de la alții care au apucat pe această cale.

Este multă implicare din partea mea? Este puțină? Nici eu nu știu, dar un lucru este cert! Până acum, chiar dacă am lucrat mereu de la nașterea lui Yori încoace, doar cu un copil a fost simplu! Cu doi băieței ambițioși, adevărata provocare abia de acum încolo începe! 🙂

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul Viața de mamă a unui băiețel de 4 ani. Educație și activități îți recomand și:

・3 Ani cu Yori. 3 Ani ca mamă. Încă 3 ani ca freelancer

・Jocuri și activități pe care să le faci împreună cu un copil de 2 ani