Poți să-ți înveți copilul crescut la oraș să iubească natura?

De când sunt mamă, de multe ori mi-am pus întrebarea dacă nu cumva ar fi bine să ne mutăm undeva la casă, departe de oraș și să ne creștem copilul acolo, mai aproape de natură. Și tot de atâtea ori am găsit suficiente contraargumente împotriva traiului la țară și am renunțat. Râvnesc la o viață departe de zgomotul și poluarea orașului, dar apoi îmi vin în minte oportunitățile de aici, facilitățile de care dispunem, apropierea de rude, alergia soțului la polen și floarea de fân și câte și mai câte motive, unele mai importante, altele mai puțin, și renunț. Dar îmi doresc totuși pentru Yori să petreacă mult timp în aer liber și să știe despre flori, păsări, insecte și tot ce înseamnă natură. Astfel, puținul pe care îl am la dispoziție din acest punct de vedere încerc să-l transform în mult și chiar dacă stilul nostru de viață nici nu se poate compara cu cel al unei persoane care trăiește în mediul rural, măcar ne dăm silința și se văd oarecare rezultate.

Parcurile – o oază de verdeață în mijlocul junglei urbane

Special pentru Yori, înainte de a naște, ne-am mutat mai aproape de parc. Să ai lângă casă un parc în care poți ajunge în 10 minute pe jos este cu mult diferit de a avea unul la câteva stații de autobuz depărtare, mai ales pentru niște părinți foarte ocupați, cum am fost noi dintotdeauna. Astfel, am profitat mereu de fiecare oră liberă când am avut ocazia și am plecat în parc să ne plimbăm.

În parc, locurile de joacă sunt atracția principală pentru Yori, dar am făcut în așa fel încât ieșirile noastre să nu se rezume mereu la cele câteva tobogane și leagăne și la gropile de nisip care se găsesc în majoritatea parcurilor din București. Ba mai mult, la orele cele mai aglomerate din zi, am evitat de obicei locurile de joacă și am optat pentru zone mai liniștite, cu mai puțină agitație.

De asemenea, pe cât posibil, am încercat ca fiecare plimbare să fie una educativă. Un copil obligat de părinți să învețe anumite lucruri, este un copil stresat. Dar un copil care învață din conversațiile pe care le poartă cu părinții sau din jocurile pe care le joacă împreună cu ei este un copil fericit. Sau cel puțin așa este în cazul lui Yori.

Atât eu cât și soțul comunicăm foarte mult cu Yori, încă de când s-a născut. De fapt, comunicăm mai mult cu el decât noi între noi pentru că timpul pe care fiecare din noi îl petrece singur cu el este mai lung decât timpul pe care reușim să-l petrecem împreună. Afară, soțul preferă să-l inventeze ghicitori sau să-l provoace la activități mai energice, iar eu să vorbim despre lumea înconjurătoare.

Și pentru că în general nu știu răspunsul corect nici la jumătate din întrebările lui, am instalate pe telefon aceste patru aplicații care mă ajută să-i ofer informații corecte:

• Picture bird
• Picture this
• Picture insect
• Picture mushroom

Mici comori din natură

Ca mulți alți copii, Yori este un colecționar. Primăvara și vara adună flori sălbatice din parc, iar toamna ghinde, castane, conuri și frunze colorate. Nu le adunăm însă pur și simplu, ci le folosim pentru diferite proiecte DIY pe care le facem împreună.

De exemplu, cel mai amplu proiect al nostru din ultima perioadă este un carnețel cu cântece și poezii împodobit cu abțibilduri din flori uscate.

Astfel, de când parcurile s-au umplut de floricele, nu ne mai întoarcem acasă cu mâna goală, ci cu mici comori, cu grijă păstrate între paginile unei cărți pe care o port cu mine permanent, special pentru asta.

Așa cum se observă și din imagini, nu rupem decât flori sălbatice care oricum urmează a fi cosite și inflorescențele plantelor de apartament ale mamei, după ce-i cerem voie, bineînțeles! Am mai încercat să presez și niște flori de sakura pe care le-am adunat de pe jos după petrecerea de hanami din parcul Herăstrău, dar nu am verificat încă rezultatul.

Cum să faci abțibilduri din flori uscate?

Am învățat din experiență și am descoperit câteva secrete care mă ajută să obțin niște abțibilduri mai frumoase:

– presez florile în foi de carte imediat după colectare, ca să nu aibă timp să se usuce și să-și strângă petalele;

– le las la presat aproximativ o săptămână, în cartea în care le-am așezat inițial, fără să le verific între timp, dar așezând greutăți consistente deasupra;

– pentru abțibilduri folosesc bandă adezivă transparentă, cât mai lată și foaie de copt;

– florile pe care nu le transform în abțibilduri imediat după presare le pastrez în șervețele de hârtie și plicuri.

Rezultatul arată destul de impresionant, nu-i așa?

De ce să faci abțibilduri din flori uscate?

Ei bine… De ce nu? 🙂

Transformându-le în abțibilduri vei dărui florilor tale dragi viață veșnică (sau aproape veșnică). Plus că este este o metodă foarte distractivă de a învăța un copil mic despre flori și particularitățile fiecăreia dintre ele.

Lăudăm inițiativa SOR!

V-am vorbit de multe ori despre pasiunea lui Yori despre păsări și deși credeam că este o pasiune trecătoare, n-a fost așa.

Încă iubește păsările la fel ca întotdeauna și este cel mai mare fan al emisiunii Minutul de Natură – proiect al Societății Ornitologice Române și Radio România Cultural. În total, în cadrul acestei emisiuni cred că sunt câteva zeci de episoade, de câteva minute fiecare, pe care le-am văzut împreună cu Yori de nenumărate ori. Mai sunt pe internet și alte emisiuni similare pentru iubitorii de păsări, dar niciuna nu i-a atras lui Yori atenția ca aceasta. Așadar, lăudăm această inițiativă SOR datorită căreia a învățat Yori despre păsările din România mai mult decât din toate enciclopediile în care am investit până acum. Și nu au fost puține!

Surprinzător sau nu, datorită lui Yori au început să-mi placă și mie micile înaripate. Ba mai mult, am început să observ păsări pe care până acum nici nu le băgam în seamă. Pentru un cunoscător, cu siguranță nu este mare lucru, dar pentru cineva care putea să enumere pe degetele de la o mână toate păsările pe care le știe, mă simt destul de mândră de mine pentru că recunosc acum lișițe, cinteze, pițigoi, grauri și alte ființe cu aripi pe care le poți zări prin București.

Ne mai plac de la SOR panourile amplasate în parcuri și plâng și eu și Yori când le vedem tot mai distruse și, bineînțeles, newsletter-ul pe care de cele mai multe ori îi citim cap-coadă, pe nerăsuflate.

Saaau, tot de la ei, iată ce am descoperit zilele acestea! O ilustrație interactivă cu păsări din parcuri și grădini! Mai jos este doar un print screen al acestei minunății, dar dacă accesați website-ul, veți găsi aceeași imagine și puteți apoi apăsa pe fiecare pasăre în parte ca să vedeți cum cântă. Pe mine noi ne-au cucerit toate!

Păsări din parcuri și grădini

Homeschooling fără a sta doar acasă

Nu sunt adepta homeschooling-ului și chiar dacă mi-a trecut prin cap fugitiv cum ar fi să-l educ pe Yori acasă, am renunțat rapid și complet la idee când am observat cât este de importantă pentru el interacțiunea cu alți copii de vârsta lui. Dar nu pot nega avantajele homeschooling-ului și recunosc că îmi place să citesc diferite articole despre acest subiect și devorez newsletterele cu materiale educative.

Am făcut o pasiune pentru freebie-urile oferite de mamicile de peste hotare care au transformat tehnicile de predare acasă pe care le folosesc pentru copiii lor într-un adevărat business și mai ales pe cele despre natură le studiez atent împreună cu Yori.

Website-urile mele preferate sunt:

• www.littlesparkcompany.com
• www.fortheloveofhomeschooling.com
• www.howweelearn.com
• www.homeschoolcompass.com
• www.123homeschool4me.com

Cele de mai sus sunt în limba engleză, iar pentru cei care vor să-și învețe micuții și japoneză, chiar dacă website-ul de mai jos are un cu totul alt concept și destinație, recomand:

• www.happylilac.net

Se găsesc aici zeci sau poate chiar sute de materiale de printat, gratuite, care mai de care mai atractive. Din ele a învățat Yori de plăcere și din proprie inițiativă segmentele membrelor unui crab, diferite tipuri de frunze, arbori, flori și scoici și multe alte lucruri care probabil nu-i vor folosi niciodată, dar i-au dezvoltat memoria și i-au stârnit curiozitatea în legătură cu natura și lumea înconjurătoare.

Așadar, chiar dacă nu am în plan să-l țin pe Yori DOAR acasă, mă ocup mult totuși de educația lui acasă!

Ar mai fi multe de povestit despre cum încerc să-i insuflu lui Yori dragostea pentru natură, dar în mare acestea sunt lucrurile pe care le facem acum, constant, și merge destul de bine.

Mai avem în plan anul acesta câteva plimbări la munte și cel puțin o ieșire în Delta Văcărești care îmi face cu ochiul de mult timp. Dar o luăm încet, în limita resurselor pe care le avem la dispoziție, și când timpul nu ne permite mai mult, ne mulțumim și cu o fugă până-n cel mai apropiat parc.

Trăind la oraș, sunt recunoscătoare pentru orice oră petrecută în aer liber și dacă din plimbările noastre afară mai rămânem și cu câteva amintiri plăcute și ceva informații despre lucrurile din jurul nostru, atunci scopul a fost atins!

Sper că acest articol v-a inspirat și pe voi și, cel mai important, v-a motivat să-i învățați pe cei mici să descopere natura și s-o iubească. Iar dacă aveți și alte idei de activități, ați descoperit și alte materiale interesante sau vreți să discutăm orice altceva despre acest subiect, mi-ar plăcea să-mi lăsați câteva rânduri în comentarii! 🙂

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul Poți să-ți înveți copilul crescut la oraș să iubească natura? îți recomand și:

・Jocuri și activități pe care să le faci împreună cu un copil de 2 ani