Rețetă de Okonomiyaki la fel de bun ca într-un restaurant japonez

Cu Okonomiyaki a fost un fel de dragoste la prima vedere. Prima oară când am ajuns în Japonia și am gustat din deliciosul preparat am știut că va deveni mâncarea mea preferată din tot ce există acolo. Iar în cei nouă ani de când tot merg în Țara Soarelui Răsare și până acum, nu m-a dezamăgit niciodată.




Dacă nu ai mai mâncat Okonomiyaki, ca să-ți faci o idee cu ce seamănă, imaginează-ți o clătită americană sarată, cu varză în aluat. Okonomiyaki nu este la fel de pufos ca un pancake. Dar aduce puțin ca formă și consistență. Iar calitatea sa pentru care este atât de iubit, mai ales de străini, este faptul că îmbină cu o armonie desăvârșită gustul a nenumărate ingrediente. În plus, se face foarte simplu, iar dacă ai la îndemână tot ce îți trebuie, chiar și fără experiență poți să pregătești un Okonomiyaki la fel de bun ca în orice restaurant japonez.

Ingrediente necesare pentru două porții de Okonomiyaki

  • 100 grame făină de grâu;
  • 100 ml de apă plată;
  • Un ou crud;
  • O lingură mare de dashi no moto;
  • 1/8 varză tocată mărunt;
  • Sos dulce de soia;
  • Maioneză;
  • Două ouă fierte;
  • Katsuobushi;
  • Șuncă tocată mărunt;
  • Ulei pentru prăjit.

❋ Din această listă fac parte și trei ingrediente specific japoneze. Dar nu trebuie să faci o excursie până în Japonia ca să le obții! Dashi no moto poți cumpăra de la KJ Center de exemplu. Iar sos dulce de soia se găsește și la Mega Image. Katsuobushi pe de altă parte, dacă nu găsești, nu este o tragedie deoarece îl poți înlocui cu nori tocat mărunt și efectul este aproape același.

Mod de preparare

Se amestecă bine făina cu apa, oul crud, dashi no moto, varza și bucățelele de șuncă până se obține o cocă de consitența clătitelor americane. Dacă la final compoziția ți se pare prea închegată, mai poți adăuga puțină apă. Apoi, împarte aluatul în două din ochi și prăjește pe rând fiecare clătită într-o tigaie încinsă, tapetată cu ulei. Ai grijă la varză deoarece conține multă apă și de aceea Okonomiyaki se va prăji puțin mai încet decât o clătită normală.

După ce le-ai prăjit, pune clătitele pe farfurii ca să se răcească și treci la topping. Dacă îți place, poți mânca Okonomiyaki așa cum l-ai preparat, adăugând doar niște maioneză, sos dulce de soia și katsuobushi pe deasupra. Dar mie îmi place să se simtă mai mult gustul de ou și atunci amestec cu maioneză ouă fierte, tăiate bucățele, pe care le folosesc pe post de topping.

Și asta este tot! În doar 15 minute poți savura un preparat original japonez care mai mult ca sigur va deveni una din mâncărurile tale preferate.

Istoria clătitei Okonomiyaki

Tradus literar, Okonomiyaki înseamnă „ce îți place prăjit”. Și dacă ne gândim la ingrediente, numele i se potrivește deoarece se prepară din alimente savuroase, care fac plăcere tuturor.

Se spune despre Okonomiyaki că a fost inventat în Japonia înainte de cel de-al doilea război mondial. Dar chiar și înainte de secolul XX, în perioada Edo (1683-1868) preparate asemănătoare erau consumate la ceremoniile budiste și li se spunea Funoyaki. Acestea au evoluat într-un desert numit Sukesoyaki în epoca Meiji (1868-1912), iar la începutul secolului trecut erau consumate cu diferite sosuri sub numele de Yoshokuyaki.




Numele de Okonomiyaki este invenția celor din Osaka. Iar după război, mai ales din cauza lipsei de orez, rețeta preparatului a început să se dezvolte, japonezii adăugând tot mai multe ingrediente cu care să-i îmbunătățească gustul.

Astăzi există nenumărate variații ale rețetei de Okonomiyaki. Dar cea mai populară este asemănătoare cu rețeta prezentată de mine, aici. Pe de altă parte, într-o abordare mai excentrică, în Hiroshima de exemplu există și Okonomiyaki cu tăiței care deși din punctul meu de vedere nu este chiar cea mai fericită combinație, își are fanii lui die hard.

De aceea, dacă încerci să faci Okonomiyaki, îți place și vrei și alte rețete, lasă-mi un comentariu! La cerere, revin și cu rețeta mai puțin obișnuită! 🙂

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul Rețetă de Okonomiyaki la fel de bun ca într-un restaurant japonez te invit pe blogul nostru:

Blog pickandkeep




Cum să prepari chahan japonez cu jumărele românești?

Cum să prepari chahan japonez cu jumărele românești?

Dacă noi avem tocănița, italienii pizza, iar mexicanii quesadilla pentru a scăpa de resturile de prin frigider, atunci cu siguranță echivalentul japonez al acestui tip de mâncare este chahan. Despre chahan se crede că a fost adus în Japonia de imigranții chinezi care au sosit în anul 1860 în portul Kobe. El constă într-un amestec de orez prăjit și alte ingrediente, în general, legume uitate prin frigider.

Cum să prepari un chahan absolut delicios?

Dacă te-ai săturat de orez alb și nu știi ce să mai faci cu jumătate de ardei gras, ceapă verde, varză, morcov și alte legume insuficiente pentru a le folosi într-o rețetă decentă, gătește chahan!

Ingrediente

  • două porții de orez alb, fiert;
  • diferite legume;
  • o lingură de ulei;
  • două sau trei ouă;
  • șuncă sau jumărele;
  • două linguri de sos de soia.

Mod de preparare

După ce ai fiert orezul simplu, fără sare și fără delicat, varsă-l în strecurătoare și lasă-l să se scurgă complet. Este important ca acesta să fie cât mai uscat. Dacă ai orez gătit cu o zi în urmă, este și mai bine. Dar dacă nu, poți face chahan și cu orez proaspăt fiert.

Cât timp se scurge orezul în strecurătoare, taie mărunt diferite legume și verdețuri precum: varză chinezească, ardei gras, morcov și ceapă verde și lasă-le de-o parte. Apoi, tapetează tigaia cu ulei, sparge două-trei ouă pentru două porții de orez și amestecă-le încontinuu cu o spatulă sau bețișoare de lemn în timp ce se prăjesc.

După ce ouăle s-au transformat în fâșiuțe mici, adugă legumele și călește-le și pe ele, amestecând continuu. Secretul unui chahan bun este ca ingredientele sale să aibă o textură cât mai diversificată. De aceea, nu aștepta să se înmoaie toate legumele!

Când morcovii și alte legume tari au devenit „comestibile” adaugă orezul și amestecă până ce acesta își pierde toată apa. Apoi, adaugă ca ingredient special puțină șunculiță cu multă grăsime, sau de preferat, câteva jumărele de porc. Acestea îi vor da o savoare extraordinară!

La final, după gust, toarnă una sau două linguri de sos de soia peste chahan, amestecă bine ca să sărezi toată compoziția și închide focul. Asta este tot! Poftă bună!

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul Cum să prepari chahan japonez cu jumărele românești? te invit pe blogul nostru:

Blog pickandkeep




Tamagoyaki – O gustare delicioasă sau un ingredient perfect pentru sushi

Tamagoyaki - O gustare delicioasă sau un ingredient perfect pentru sushi

Atunci când am poftă de un preparat delicios din ouă, dar nu mă mulțumesc cu o simplă omletă, apelez la tamagoyaki. Este un fel de mâncare japonez ideal de folosit într-un lunch box, mâncat pe post de gustare, sau ca ingredient pentru sushi. În plus, prepararea lui nu îți ia mai mult de 10 minute!

Pentru tamagoyaki ai nevoie de:

  • 6 ouă de mărime medie;
  • o lingură de zahăr;
  • una sau două linguri de sos de soia;
  • puțin unt sau ulei.

Amestecă bine ouăle cu zahărul și sosul de soya. Dacă îți plac mâncărurile dulci, adaugă doar o lingură de sos în compoziție; Dacă îți plac mai sărate, păstrează măsura de două linguri.

Tapetează cu unt sau ulei o tigaie încinsă bine. Eu prefer să folosesc unt sărat pentru că dă un plus de savoare omletei, dar și uleiul este o variantă la fel de bună. Indiferent de ceea ce alegi însă, ai grijă să folosești o tigaie care nu lipește!

Pentru a prepara un tamagoyaki ca la carte, secretul constă în modul de prăjire. Nu turna direct toată compoziția în tigaie pentru că atunci se va prăji exact ca o omletă normală, ci doar 1/6, rulând produsul pe măsură ce se prăjește. Abia atunci când în tigaie obții ceva asemănător cu o clătită, poți turna încă o parte din compoziție și tot așa până ce reușești să obții o ruladă de ou, mare și rumenă.

Când e gata, așează tamagoyaki pe o farfurie și lasă-l să se răcească. Îl poți felia și servi ca o gustare, îl poți adăuga în pachețelele de prânz, sau îl poți folosi ca ingredinet pentru sushi!

Cum se face sushi cu tamagoyaki, fără ingrediente speciale?

Dacă ți-e poftă de sushi, dar nu ai la îndemână oțet și orez special pentru sushi, procedează în felul următor:

Clătește bine orezul de care dispui înainte să-l fierbi până ce apa rămâne curată. Pune-l apoi la fiert într-o cantitate de apă care să-l acopere și suplimentează pe parcurs, pe măsură ce scade. Încearcă din când în când orezul și când s-a înmuiat, varsă-l într-o sită, lasăndu-l să se scurgă.

Prepară oțetul de sushi folosind trei părți de oțet normal, la o parte de zahăr și un praf de sare. Pune orezul scurs într-o cratiță sau un bol mare în care să poți să-l amesteci. Adaugă treptat din oțetul preparat anterior, după gust și poți pregăti astfel, orez de sushi fără niciun ingredient special.

Când totul e gata și îți place gustul compoziției, modelează apoi orezul ca pentru sushi și așează pe rotocoalele formate felii de tamagoyaki. La final, ornează cu nori sau savurează-l exact așa cum e. Poftă bună!

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul Tamagoyaki îți recomand și:

Rețetă de anko, gem de fasole

Rețetă de anko, sau cum îmi place mie să-l numesc, gem de fasole

Rețetă de anko, sau cum îmi place mie să-l numesc, gem de fasole

Unul din lucrurile care îmi plac cel mai mult la prefecturile Aichi și Gifu din Japonia este micul dejun de la cafenele și restaurante. În zona aceea, dacă te duci dimineața la restaurant să servești o cafea, ea vine însoțită de o felie mare de pâine prăjită cu unt și ouă fierte tari sau anko. Eu nu pot să aleg dintre ouă și anko și de aceea cer întotdeauna persoanei care mă însoțește să comande diferit fațe de mine ca să pot gusta din ambele.

Anko este un gem savuros făcut din fasole adzuki ce până acum câțiva ani îl consideram mult prea dificil de preparat. Dar nevoia te învață și mai întâi am încercat să fac ceva asemănător din fasole roșie acum cinci ani și apoi am început să găsesc și în România boabe de fasole adzuki.

Pentru a pregăti anko ai nevoie de:

  • 250 grame de fasole adzuki;
  • 250 grame de zahăr;
  • un praf de sare;
  • apă.

În general, gemul de fasole se poate prepara în aproximativ o oră. Dar ca orice tip de fasole, și în cazul boabelor de adzuki există șansa ca produsul să nu fie foarte proaspăt și să fiarbă mai greu. De aceea, pentru a nu munci mult, cel mai bine este să lași la înmuiat cantitatea de boabe pe care vrei s-o prepari aproximativ 24 de ore.

Rețetă de anko, sau cum îmi place mie să-l numesc, gem de fasole

Pentru a prepara anko, pune boabele, înmuiate sau neînmuiate, într-un litru de apă, dă-le în clocot și fierbe-le trei minute. Apoi, scurge-le într-o sită, clătește-le și pune-le din nou la fiert, într-un litru de apă curată, la foc moderat. În timpul fierberii, se va forma puțină spumă pe care ar fi bine s-o îndepărtezi cu o lingură. De asemenea, dacă apa scade prea mult, completează cantitatea lipsă.

Dacă nu sunt vechi, boabele ar trebui să se înmoaie într-o oră. Ca să le încerci, poți să iei unul în mână și să-l strivești între degete. Poți și să guști ca să vezi dacă îți place textura. Dar nu te aștepta prea mult de la gust pentru că magia abia de acum începe.

După ce ai fiert boabele de adzuki, strecoară-le fără să le mai clătești și pune-le înapoi în oală. Apoi, adaugă zahărul și sarea și fierbe-le iar, dând de data aceasta flacăra cât mai mică și amestecând continuu.

Ca și compoziție, gemul de fasole trebuie să fie destul de gros. Dar dacă îți place mai moale, fierbe-l doar cât să se amestece bine zahărul și lasă-l la răcit. Anko rezistă fără probleme chiar și o săptămână la frigider, însă îl poți păstra și la congelator dacă nu crezi că poți consuma întreaga cantitate în acest timp.

Cum se mănâncă gemul de fasole?

Japonezii folosesc anko în special la dulciuri. Este delicios cu mochi sau în parfait-uri. Însă, ca primă experiență, eu ți-l recomand pe pâine proaspăt prăjită, unsă cu unt din belșug! Este o nebunie!

Rețetă de anko, sau cum îmi place mie să-l numesc, gem de fasole

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul Rețetă de anko, sau cum îmi place mie să-l numesc, gem de fasole îți recomand și:

Cum să pregătești supa pentru tăiței soba

・Am fost la Aperto! Ce mi-a plăcut și de ce vreau să mai merg?

Am fost la Aperto. Ce mi-a plăcut și de ce mai vreau să merg?

Resto Aperto este un restaurant cu specific italian deschis în incinta mall-ului Vitan din anul 2017. De câte ori treceam pe acolo, îl priveam de afară și îmi plăcea imaginea sa foarte modernă.

Am fost la Aperto. Ce mi-a plăcut și de ce mai vreau să merg?

Este un restaurant cu un design în ton cu tendințele actuale și un spațiu foarte generos unde te simți bine singur, dar și cu un grup mare de prieteni.

Pizza și paste cum se cade într-un restaurant cu specific italian

Când am fost pentru prima oară, știind că este un restaurant cu specific italian, nici n-am stat să citesc tot meniul. M-am uitat direct la paste și la pizza. Iar dintre toate bunătățile, pennele cu somon mi s-au părut cele mai apetisante.

Am fost la Aperto. Ce mi-a plăcut și de ce mai vreau să merg?

Apoi, am mai luat o pizza, destul de simplă ca ingrediete, dar foarte generoasă ca dimensiune și absolut delicioasă.

Am fost la Aperto. Ce mi-a plăcut și de ce mai vreau să merg?

Eu și mâncarea italiană

Există câteva feluri de mâncare pe care aș putea să le mănânc zilnic. Pizza este unul din exemple, la care se adaugă și pastele dacă sunt moi. Cu alte cuvinte, nu cred că m-ar deranja dacă ar trebui să mănânc tot restul vieții ca la colț de stradă în Italia. Însă, nu aș putea spune același lucru și despre cafea.

Cu toate că multe persoane mi-au recomandat până acum să mă dau pe espresso, nu am reușit niciodată să găsesc plăcerea într-o gură de cafea amară ca fierea.

Am fost la Aperto. Ce mi-a plăcut și de ce mai vreau să merg?

Și în Italia, adicția mea pentru cafeaua americano cred că m-ar da de gol că nu sunt de prin părțile locului chiar dacă aș ști limba :)) Dar să revenim la Aperto! Și aici au cafea bună, de toate felurile, de care să te bucuri și dacă ești și dacă nu, un italiano vero.

Am fost la Aperto. Ce mi-a plăcut și de ce mai vreau să merg?

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul Am fost la Aperto te invit pe blogul nostru:

Blog pickandkeep