Deși mulți au impresia că-s arogant și că mă consider perfect (și simplu), eu nu-s deloc așa. De fapt, sunt încăpățânat și îmi recunosc acest defect. Dar recunosc la fel de bine că-mi apreciez prietenii care mă trag de mânecă atunci când greșesc. Da, unele greșeli le tot repet, fie prin acțiuni, fie prin inacțiuni. Dar tot apreciez să mi se spună, să mi se repete, dacă e cazul, că greșesc. Da, plec de la premisa că prietenul adevarat la greseală se cunoaște!

Acum, cu siguranță vă așteptați să vă spun CUM ANUME zic eu unui prieten când greșește. Unii au oroare de adevar, fie să-l audă, fie să fie nevoiți să-l spună. Stiți voi, oamenii care trăiesc în minciună, care pleacă de la premisa că e normal ca șeful să fie un nesimțit, că e firesc ca angajații să-și urască șefii și ca e la fel de firesc ca unii să nu știe părerea celorlalți despre ei. Părerea adevarată, sinceră, nu părerea oficială. Bine, mai sunt multe alte cazuri, acestea mi-au venit în minte primele.

În cazul meu, nu am nicio problemă în a spune adevărul

Recunosc, cel mai ușor îmi este atunci când sunt întrebat direct. Prietenii care mă cunosc bine știu că de la mine vor auzi chestii de multe ori nedorite.

Deseori, mi se spune că n-am fost întrebat pentru că deja știau părerea mea. Lucru care, sincer să fiu, mă bucură. Dacă ei îmi știu părerea fără să fiu nevoit să le-o spun, e perfect. Și, să ne înțelegem, îmi este ușor să îmi spun părerea chiar și atunci când îmi este cerută indirect. Când sunt întrebat ceva, pot raspunde și la întrebare, dar profitând de ea, pot sa abordez și subiectul care mă interesează.

De exemplu, să presupunem că X s-a cuplat cu Y și că eu nu sunt de acord cu relația lor. Fie am o părere proastă despre cealaltă persoană (nu e vorba doar de AMICI care se cuplează, este vorba și despre AMICE), fie cred că cei doi nu se potrivesc, fie am o nemulțumire vizavi de comportamentul lor de cuplu. Pentru ultimele două trebuie să vă dau câte un exemplu: două persoane pot fi foarte ok separate, să am distinct o parere bună despre ele, dar diferențele dintre ele să fie prea mari (fie de vârstă, fie de înalțime, fie al felului lor de a fi) pentru a putea fi împreună; pentru ultima chestie, am cunoscut mai multe cupluri care după ce s-au cuplat nu au mai ieșit niciodată SEPARAȚI. Nu te mai puteai întâlni cu ei separat, ci doar cu ei amandoi.

Uneori chestia asta a durat puțin (perioada aceea de maximă îndrăgosteală), la alții pare a fi veșnică. Am o chestie fabuloasă, care mi-a rămas în minte: întreb eu o amică dacă poate veni, că urma să ne întâlnim mai mulți (nu va zic contextul, că dacă citește acest articol să nu se prindă că-i vorba despre ea) prieteni comuni, la care ea, calmă: NU PUTEM! Înca râd de această replică, deși au trecut vreo 10 ani de cand am auzit-o.

Revenind la ideea inițială, sunt, din punctul meu de vedere, fix două probleme importante, fundamentale:

Ce faci atunci când NU ești întrebat?

Și, mai ales, CUM spui un lucru pe care celălalt nu vrea să-l audă?

#2

Și încep cu sfârșitul. Cu a doua întrebare, căci este problema esențială. De exemplu, dacă ai o părere proastă despre persoana cu care X s-a cuplat, îi spui direct, clar și răspicat, că ar trebui să se despartă de ea? Îi spui să fugă de ea unde o vedea cu ochii?

Unii zic ca da, că asta ar trebui să fie atitudinea corectă. Și logică. Doar că mie-mi displac astfel de abordări. Mie-mi displac astfel de abordări și în sens invers, să îmi spună mie cineva ce sa fac ori ce să nu fac. Mie îmi place să evidențiez lucruri, pozitive sau negative, legate de o persoană. Îmi place să o prezint așa cum o vad eu, iar la final să las decizia la latitudinea amicului meu. Nu-mi place să iau decizii în locul altuia, la fel cum imi displace profund să încerce alții să ia decizii în locul meu.

Eu, unul, nu cred in cuplurile complet dezechilibrate: nu cred în moși care se cuplează cu tinere, nu cred nici măcar în tineri care se cuplează cu babe (relații macroniste, cum îmi place mie sa le spun); totusi, la fel de gravă precum diferența de vârstă este diferența de înălțime. Dacă mă credeți, la cuplul Irinel și Monica Columbeanu diferența de înălțime mi se părea mai gravă decat diferența de vârstă. Pe bune vă zic.

#1

Să ne întoarcem acum la prima întrebare: ce fac atunci când NU sunt întrebat? Răspunsul e mai complicat decât pare, mai ales pentru unul ca mine. Căci pentru a afla răspunsul la întrebarea aceasta, trebuie să aflu, de fapt, răspunsul la întrebarea subsidiară: DE CE nu mi-a cerut părerea? Fie ÎMI ȘTIE DEJA OPINIA, caz în care mă simt bine, împacat, fie este pe moment orbit de iubire și nu a întrebat pe nimeni, fie nu mă (mai?) consideră un prieten atât de prieten, care ar trebui consultat. A treia variantă ar putea părea gravă, dar nu este deloc așa. Prietenii se schimbă de-a lungul vieții, vechimea unui prieten nu trebuie să fie unicul argument al unei prietenii. Dacă-l cunoști pe un om de 20 de ani, nu e neapărat nevoie să fiți în continuare prieteni.

În cazul primei variante, soluția este clară: taci și mergi mai departe. Ești împăcat, omul îți știe părerea. De exemplu, dacă i-ai zis că e o idee proastă să facă primul copil, nu e clar că ii vei zice ca e o idee și mai proastă să-l facă pe al doilea? Mai are sens să-ți ceară sfatul? În cazul celei de-a doua variante, lucrurile sunt dubioase.Abia aici apar problemele.

Cum îi spui unui om îndrăgostit, care nu vede în stânga și-n dreapta, că greșește?

După mine, acest lucru poate fi făcut PRIN ÎNTREBĂRI. Dacă îți este prieten apropiat, sigur veți vorbi. Dacă nu te întreabă el nimic despre problema spinoasă, ÎNTREABĂ-L TU. Pune-i întrebările corecte și, după reacții, s-ar putea să-și dea seama de părerea ta. Sau ar putea s-o ghicească. S-o intuiască.

O întrebare dubioasă, care-mi este pusă deseori, este ce fac atunci cand prietenul care mi-a cerut un sfat nu mă asculta? Ce fac, de exemplu, atunci când un prieten este într-o relație care nu-mi place, cu cineva cu care nu se potrivește și despre care am și o părere proastă. Cum ACȚIONEZ în acest caz?

Răspunsul este unul simplu și logic: nicicum. Poate-s egoist, poate mă feresc prea mult de știre, poate-s prea comod, dar pentru mine e de ajuns să-mi fi spus părerea. Datoria unui prieten adevarat este să își SFĂTUIASCĂ apropiații, nu să ia decizii în locul lor. Cunosc o persoană care mi-a povestit cum i-a „sabotat relația lu’ fra-su, pentru că n-o suporta pe gagica ăluia”. Și se lăuda cu asta. Eu, unul, nu aș face așa ceva în veci și nu aș fi de acord, din principiu, cu ideea. Fiecare este stăpân pe viața sa și pe deciziile pe care le ia. Fiecare trebuie să aibă libertatea de a lua acele decizii, dar eu, ca prieten, îmi fac datoria să-i spun. Să-l avertizez. O fac fie direct, fie indirect. V-am explicat mai sus cum.

Acum, hai să rezumam totul în 5 concluzii scurte:

• Prietenul adevărat este cel care te trage de manecă atunci când greșești. A te înconjura doar de prieteni lipsiți de cojones, care te laudă și când meriți, și când nu, este din start greșit.
• Prietenul adevărat nu este cel care ține cu tine când NU ai dreptate!
• Prietenul adevărat nu ia decizii în locul tău și-ți permite să iei tu ce decizie dorești.
• Prietenul adevărat ține la tine și îți este prieten chiar și atunci când ai luat o decizie greșită.
• Prietenul adevărat nu este deținătorul adevărului absolut, drept urmare va admite că a greșit dacă este cazul. Căci prietenul adevărat este OM, nu robot.

Am scris deja prea multe și am uitat să mă prezint: Emil Calinescu sunt, prietenul adevarat al blogosferei. Dețin 11 bloguri, dintre care enumăr EmilCalinescu.EU, Minunat.EU, Cinemil.ro, LaTeatru.EUși LaStadion.eu, dar scriu des și pe blogurile altora. Nu-i vorba, îi și primesc pe alții să scrie la mine. Pe Ioana, gazda mea de astazi, am primit-o în două rânduri: a scris un articol despre Eminescu si un altul despre mancaruri dubioase. Și cât de curând va mai ateriza un alt articol de-al ei. Unde anume rămâne să descoperiți singuri. La fel cum rămâne să descoperiți și celelălte bloguri ale mele.

EMIL CĂLINESCU

❋ Dacă ți-a plăcut articolul Prietenul adevărat la greșeală se cunoaște!te invit să descoperi și alte subiecte interesante:

・Blog pickandkeep