・O parte nevăzută a Japoniei într-o nuvelă de pe Facebook

O parte nevăzută a Japoniei într-o nuvelă de pe Facebook

Navigam pe Facebook la întâmplare când am văzut o postare care mi-a atras atenția. Tettyo Saito, un japonez cu care m-am „împrietenit” online, dar cu care n-am schimbat o vorbă niciodată spunea că scrie nuvele în limba română despre „partea întunecată a Japoniei”. Asta se întâmpla săptămâna trecută.




Despre Japonia și unele din părțile ei nu foarte luminoase am învățat și pe pielea mea. Dar oricâtă experiență aș avea, nimic nu se compară cu o poveste de acest fel spusă de însuși un japonez. Așa că, din fire curioasă, i-am scris rapid un comentariu cum că vreau să citesc și eu.

Răspunsul a venit imediat și odată cu el și o nuvelă. Apoi, m-am apucat din nou de lucru, cu gândul că acum am motivație să termin mai repede. Dar munca și proiectele nu se sfârșesc vreodată cu adevărat, așa că răgaz pentru mult așteptata mea lectură am avut abia astăzi.

Nuvela lui Tettyo se numește Komorebi 木漏れ日 – un titlu inteligent ales pentru netraductibilitatea lui în limba română printr-un singur termen. Explicat,komorebi ar însemna lumina care se infiltrează printre copaci, iar legătura cu acest fenomen și povestea unei fete japoneze care trăiește cu iubita ei și începe un jurnal după cutremurului din 11 Martie 2011, este absolut fascinantă. Imediat după nefastul incident, Chie începe să scrie, iar viața i se schimbă dramatic.

Eu una îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri ziua acelui cutremur din Japonia. Eram prima oară acolo, la Toyota și eram atât de tânără încât și posibilul mi se părea prea posibil. M-am speriat, bineînțeles, când s-au cutremurat birourile din firmă și am așteptat să nu mai simt mișcare sub picioare. Dar mai rău am fost șocată când mi-am dat seama că un astfel de eveniment mă poate despărți de Japonia mea dragă. Au urmat apoi zile și chiar săptămâni în care am văzut cum unul după unul, străinii din firmă își făceau bagajele și plecau acasă. Detaliile nu-mi mai sunt clare, dar știu și că la un moment dat am primit chiar un telefon de la ambasadă ca să mă întrebe dacă nu vreau să mă întorc în București. Și am spus nu! Pe vremea aceea, cu tot cu cutremurele ei, pentru mine Japonia era acasă. Și atunci am hotărât că orice se va întâmpla, nu dau bir cu fugiții și voi alege mereu să rămân acasă.




Poate și pentru propria experiență în relație cu cutremurul din data de 11 Martie 2011, dar și pentru faptul că este scrisă atât de dificil de anticipat, am savurat fiecare cuvânt din nuvela lui Tettyo. Atmosfera mi-a amintit pe alocuri de nuvelele lui Murakami și la un moment dat mi s-a părut că zăresc ceva și din Yasutaka Tsutsui. Dar povestea este absolut originală și numai cineva care-și înțelege imaginația cu adevărat ar putea face atât de naturală trecerea de la fapte reale la un plan suprarealist. Iar pe Chie am simțit-o ca pe o soră mai mică, dar mai în vârstă decât mine. Evit să-ți povestesc chiar și cea mai simplă idee din nuvela lui Tettyo pentru că este pur și simplu prea delicioasă ca să-ți stric surpriza. Dar am ales să scriu despre el și lucrarea sa ca să-ți sugerez să nu ratezi ocazia de a-l citi când se va ivi șansa. Și la cum scrie, se va ivi cu siguranță!

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul O parte nevăzută a Japoniei într-o nuvelă primită pe Facebook te invit pe blogul nostru:
Blog pickandkeep



・People I Pick #4: Ca între fete cu Simona Muscă scriitoare

People I Pick #4: Ca între fete cu Simona Muscă scriitoare

Rubrica People I Pick de la pickandkeep dintr-un început a fost acaparată de bărbați puternici, care știu ce vor de la viață și știu și cum să obțină. Dar dacă aș fi continuat în acest timp, de la un moment dat, aș fi avut impresia că lipsește ceva. Cred că este vorba de acea notă feminină care îndulcește conversațiile și poartă discuțiile și în direcții în care nu am ajuns încă în primele trei interviuri. De aceea, ca să echilibrez situația, m-am gândit să întreb pe Simona Muscă, autoarea cărții Conjugat la feminin și în același timp o femeie anteprenor de la care multe avem ce învăța, cum a știut ce drum să aleagă în viață și cum de reușește să nu se abată de la el?



1. Te-am cunoscut prin intermediul cărții tale, Conjugat la feminin și țin să mărturisesc că a fost o întâlnire pe cinste. Pentru cine nu ți-a citit cartea însă, ai putea să-mi spui câteva cuvinte despre tine? Cum te cheamă și de unde vii?

Sunt Simona Mihaela Muscă, m-am născut, educat și format în București. Am ales de foarte tânără calea antreprenoriatului şi recunosc că fără oamenii dragi din jurul meu, care îmi înfrumusețează viața, nu aș fi putut ajunge la rezultatele de care mă bucur astăzi. Am o experiență complexă de business, reușind să fiu în același timp regizor, directorul unei agenții de modelling, organizator de evenimente cultural-artistice și managing partner Senior Center, cu toate că provin dintr-o familie în care înclinațiile de business lipsesc cu desăvârșire. Reuşita ar putea însemna muncă, ambiție, viziune și stabilirea corectă a priorităților în business și în viața personală.

2. Acum că știu de unde vii, încotro te îndrepți?

Către oameni și proiecte care îmi fac bine.

Către oameni cărora le pot înfrumuseța traseul personal sau profesional.

Către proiecte care mă dezvolta moral, spiritual, financiar.

3. Alertă de clișee! Descrie-te în câteva cuvinte, dar ca să fim originali alege un frunct, o destinație de vacanță și o băutură.

Fruct: Avocado, fiind unul dintre cele mai bogate surse de fibre.

Destinație de vacanță: Franța, Paris, destinație cunoscută ca fiind cel mai romantic oraș din lume.

Băutură: Café latte

4. Din cartea ta am aflat despre o mulțime de lucruri despre cariera și proiectele tale. Ce mai pui la cale în viitorul apropiat?

Cineva mi-a spus că eu nu am stare niciodată și că mereu trebuie să pregătesc eu ceva nou. Așa este – mă plictisesc destul de repede de unele proiecte pe care le încep, le dezvolt și le aduc la nivelul maxim pe care mi l-am propus, iar ulterior îmi găsesc un alt domeniu în care vreau sa activez. acest lucru se întamplă și acum – pregătesc o emisune online din toamnă, un nou volum by Conjugat La Feminin și cine știe ce mai visez în această noapte ?



5. Noul volum Conjugat la Feminin pe care îl ai în plan va avea aceeași temă cu primul? Sau ar trebui să ne așteptăm la ceva cu totul și cu totul diferit?

Este cu totul alt gen de scriere. Daca în primul volm am abordat un limbaj ceva mai direct, poate uneori mai dur sau realist, acum voi fi ceva mai blândă și voi aduce pe noptierele cititorilor un roman pe care intenționez să-l transform la timpul lui într-un film sau într-o piesă de teatru.

6. Te consider un model pentru tinerele din ziua de azi și nu numai – un bărbat ar putea citindu-ți cartea să tragă tot la fel de multe învățăminte ca o o femeie. De aceea, chiar dacă sună puțin cam personal, ai putea să răspunzi și aici, ce ai făcut ca să ajungi unde ești?

Am știut de mică, cândva pe la doar 12 ani, că vreau „să fiu mare”! Nu știu dacă această țintă a fost încă atinsă sau nu, dar știu că muncesc în fiecare zi pentru visul meu, studiez multiple domenii și îmi dezvold permanent aria de cunoaștere, aria de socializare, aria de timp pentru mine și aria domeniilor în care activez.

Rețeta mea este aceeași pe care o amintesc toți cei întrebați același lucru:

MUNCĂ,MUNCĂ,MUNCĂ. Iar cand simți că nu mai poți,MAI POȚI UN PIC!

7. Sunt convinsă că există un motiv pentru care acum faci ceea ce faci. Ce te recomandă pentru această carieră?

Au existat multe etape în cariera mea, însă toate în aceeași direcție. Primul moment care mi-a definit calitățile de manager și de bun organizator a fost timpuriu, încă de la 16 ani. Aveam deja patru ani de experiență în modelling când m-am hotărât să-mi înființez propria agenție de modele – Fashion Model Agency. Inconștientă sau cu un spirit antreprenorial supradezvoltat? Încă nu știu. Dar știu că am vrut să nu mai depind de impresari și de comisioanele oferite de aceștia. Am vrut să fiu independentă, să câștig singură, ba mai mult, să îi fac și pe colegii mei să câștige direct proporțional cu munca lor. Am investit tot ce am câștigat în aproape patru ani într-o idee în care pe atunci credeam că nu are cum să dea greș. O agenție care a reușit să recruteze, să formeze și să promoveze sute de tineri.

Cultura antreprenorială pe care o aveam la 16 ani era zero, învățam să înot pe măsură ce mă aruncam în valuri. Totuși, anii aceia mi-au format o anumită disciplină a businessului, respectul pentru muncă și pentru lucrul bine făcut. Am învățat de una singură ce înseamnă managementul resurselor, cum se rezolvă o criză de imagine și ce clauze trebuie să aibă un contract. Am căzut și m-am înverșunat din nou, am știut să râd de iluziile proprii, dar am avut acel ceva ce poate le lipsește celor care vor să reușească: curajul de a merge mai departe, de a risca.

Am mers mai departe cu dorința dezvoltării și în 2007 am înființat și coordonat o revistă națională pentru femei, „Miruna”. Tot atunci am făcut cunoștință și cu ceea ce avea să devină mai târziu pasiunea mea: televiziunea. Pentru că am căutat mereu o formă cât mai bună de promovare a talentelor descoperite în agenție, am fost producător și realizator al emisiunii „Tendințe, o emisiune de fashion dedicată tinerilor care erau în domeniu sau care își doreau să înceapă o astfel de carieră.

De ce numesc eu acestea momente decisive și care mă pot „recomanda”? Pentru că am făcut cunoștință timpuriu cu lumea antreprenoriatului, cu cea a rezultatelor palpabile și cu satisfacția oferită de mulțumirile celor pe care îi ajuți.

8. Să spunem că te-ai fi născut bărbat crezi că ai fi profesat în alt domeniu?

Un exercițiu interesant al imaginației…Bărbat…Hmm…

Mi-ar fi placut sa fiu un medic veterinar.

9. O mulțime de tinere care ți-au citit cartea cred că vor să ajungă ca tine. Dar tu ai un model în viață? Cineva la care te uiți de jos în sus și pe care ți-ar plăcea să-l imiți din mai multe puncte de vedere?

Provin din domeniul modellingului, așa că primul model de femeie de afaceri pe care l-am cunoscut a fost din sectorul modei, Coco Chanel. Personal, am văzut în ea ceea ce am găsit și în mine: o femeie curajoasă, cu mult potențial, dornică să schimbe lumea. Sună idealist, dar pe mine biografia lui Coco Chanel m-a făcut să vreau să am propria mea agenție de modele, să îmi tipăresc propria revistă și să ajung astăzi să dețin un centru pentru seniori. Dincolo de strategia alegerii unor nișe și de punerea pe picioare a unor proiecte care mai există și astăzi și sunt profitabile, a existat dorință copilărească „moștenită” de la Coco Chanel – aceea de a pune bazele unei afaceri proprii.

Tot de la ea am învățat că în viața oricărei femei atât grația, cât și frumusețea fizică și cea interioară joacă un rol foarte important, fiind, poate, primele care deschid o ușă, iar pe parcurs cele care înglobează calitățile profesionale și morale. Da, recunosc, experiența mi-a demonstrat că un om frumos este ascultat mai bine decât un om care nu are trăsături atât de… joviale, să le spunem. Însă, dincolo de frumusețe, o femeie, cu atât mai mult o femeie de afaceri, trebuie să-și păstreze feminitatea și grația naturală ca pe un dat, nu ca pe un instrument de persuasiune.

Dincolo de lirismul „eroinei” mele, urmăresc constant activitatea unor lideri și antreprenori români și internaționali, precum și a unor marketeri de succes precum Seth Godin, Philip Kotler sau Malcom Gladwell.

10. Spune-mi un lucru la care nimeni nu te poate întrece.

Nimeni din cei pe care îi cunosc…

Pană acum se pare că nu cedez primul loc în flerul nativ de a implementa un business pornind de la o simplă idee și neajutată de cursuri antreprenoriale sau de management. Businessuri in diverse domenii, unele necomplementare.

11. Dar unul care te-ar împlini dacă l-ai putea avea/face?

Mi-ar fi plăcut să am talent muzical și să îmi șlefuiesc vocea pentru a putea canta.

12. No pressure! Ce te vezi făcând la anul? Dar peste cinci ani?

Pentru mine mâine nu există!

Trăiesc și mă bucur de clipă mai mult decat orice altceva. Îmi iubesc și romanțez prezentul, trecutul este doar o amintire frumoasă asupra căreia nu mai pot aduce nicio modificare, iar de viitor nu știu nimic altceva decat că fiecare clipă ce urmează celei prezente face parte deja din viitor.

13. Dacă ai putea corecta o singură decizie mai puțin inspirată care ar fi aceea și unde crezi că ai fi ajuns acum dacă ai fi avut atunci gândul de pe urmă?

Dacă aș putea fie și doar o singură decizie sau acțiune din trecut – prezentul meu ar fi arătat diferit (mai bine sau mai rău – nu știu, dar diferit). Nu îmi pemit să trăiesc cu regrete sau remușcări. Și nici nu vreau!



14. Dar ceva ce nu ai schimba niciodată? O realizare de care ești cu adevărat mândră? Un highlight al existenței tale?

Nu aș modifica absolut nimic din întregul parcurs. Dacă ne referim la top management, nu regret nimic, pentru că sunt genul de om care învăț mai ales din greșelile mele. Trebuie să pui multă pasiune în ceea ce faci și cu siguranță vei ajunge la rezultatul dorit. Am intrat pe piața de antreprenoriat la doar 16 ani, când singurele probleme cu care mă confruntasem până atunci erau cele de matematică.

Am avut curaj, mi-am asumat proiecte imense (propria agenție de modelling, producția unei emisiuni, coordonarea unei reviste naționale) și îi repect și le mulțumesc continuu tuturor directorilor de casting, designerilor, managerilor cu care am colaborat pentru încrederea pe care au avut-o în mine. Lecția cea mai importantă pe care am învățat-o în 10 ani de business este aceea că fiecare om care îmi iese în cale îmi este superior într-o anumită privință. De aceea învăț ceva semnificativ de la fiecare persoană pe care o cunosc.

Personal, în domeniul afacerilor, mă bazez pe instinct. Nu sunt tipul investitorului precaut care își face temele înainte de a da banii. Da, există mereu un plan înainte de a implementa o idee, dar mizez întotdeauna pe fler, apoi, odată investiția făcută, încep să muncesc pentru a fi sustenabilă, iar mai apoi profitabilă.

În business, în general, nu ar trebui să te ferești de nimic. Ai nevoie de curaj și de un background educațional puternic, iar dacă nu le ai pe acestea, le poți dobândi numai muncind pe cont propriu. În business trebuie să fii empatic: cu mediul de afaceri, cu fluctuațiile pieței, cu nevoile ei, să păstrezi pasul cu raportul dintre cerere și ofertă și să ai viziune, astfel încât să poți prezice modificările traseului unui business.

15. Promit să nu te copiez, dar cu siguranță mă voi inspira! Ce (crezi că) îmi lipseşte ca să am succes ca tine?

Am încercat să fac o hartă a succesului acum câțiva ani, când eram pasionată de biografiile celor care, în viziunea mea, reușiseră să facă ceea ce și-au propus și să pună pe picioare businessuri de anvergură.

Succesul înseamnă altceva pentru fiecare dintre noi. Am observat că cei de-o vârstă cu mine tind să vadă doar plusurile culmilor înalte, iar acesta este primul pas care te poate trage în jos. Trebuie să fii realist și să afli exact ce știi tu cel mai bine să faci, care este mediul cel mai propice pentru dezvoltare și cum poate businessul tău să îmbunătățească viețile celor de lângă tine.

Aceasta a fost chiar prima regulă pe care am învățat-o: orice ai face, trebuie să o faci pentru că înfrumusețează, ajută, completează viața cuiva. Altfel, modul de gândire egoist nu te va duce decât la eșec. Formula magică: conjunctură, talent și ambiție: Ambiția este o trăsătură de caracter care nu-ți poate lipsi atunci când vrei să dezvolți o afacere.

Gândește-te la oameni ca la niște semințe: unele sunt seci, altele abia așteaptă să rodească. Dintre cele pline de viață, unele vor cădea în sol fertil, altele vor nimeri pe asfalt. Asta este ceea ce numesc eu conjunctură favorabilă. Dintre cele care vor cădea pe sol fertil, doar unele vor avea oportunitatea de a fi udate sau alintate de soare și vor rodi – este ceea ce numesc împărțirea inegală a resurselor. Apoi, dintre acestea, doar câteva se vor ridica deasupra tuturor, eventual acoperindu-le și luându-le soarele – este ceea ce se numește realitate.

Această teorie se poate contura decupând viețile multora dintre cei pe care îi apreciem astăzi, începând cu Bill Gates, Henry Ford, componenții trupei Beatles sau Warren Buffet. Date exacte, cifre și analize asupra acestor exemple de oameni de succes am citit într-o carte pe care ți-o recomand cu dragă inimă: „Excepţionalii” de Malcom Gladwell. Tot în ea vei găsi și rețeta după care aleargă mulți în căutarea succesului: munca. Mai precis, 10.000 de ore de muncă în acel domeniu. Făcând un calcul aproximativ, veți ajunge la aceste 10.000 de ore de muncă în 10 ani. Așadar, 10 ani de experiență într-un domeniu te pun abia la baza piramidei specialiștilor. De aici încolo, multă muncă, talentul tău și intuiția te pot aduce mai aproape de ceea ce definești tu prin succes.

16. Nimeni nu le are pe toate. Unii chiar nu au nimic. La pickandkeep însă suntem optimiști așa că ai dreptul la două. Ce alegi dintre: dragoste, bani, prieteni, familie, călătorii, timp liber, sănătate?

Grea alegere pentru că mereu ne dorim ceea ce nu avem, iar cand avem tot parcă încă ne lipsește ceva. Însă, voi respecta regula jocului și mă voi limita la două aspecte: sănătate și familie.



17. Cu toții avem și momente mai puțin perfecte. Tu ce faci când lucrurile nu ies așa cum îți dorești? Cum te relaxezi și cum te pui iar pe picioare?

Cred că totul depinde de optică și de modul în care percepem momentele „mai puțin perfecte”. Eu nu le numesc așa, ci experiențe ce mă maturizează, mă întăresc, mă formează, mă ajută să mă descopăr și să aflu ceva nou despre mine. Zâmbesc și mulțumesc!

18. Există vreun lucru la care nu ai renunța pentru toți banii din lume?

Toți banii din lume sunt prea puțini pentru orice lucru mărunt la care eu aș putea renunța.

19. Acum pune-mi tu mie o întrebare la care crezi că aș putea să răspund și al cărei răspuns ți-ar fi de un real folos în viață/carieră.

Ești un om frumos din toate punctele de vedere. Oamenii care te cunosc mărturisesc asta, proiectele tale vorbesc de la sine. Totuși, bănuiesc că mai ai și puțin timp liber. Ce pasiuni îl ocupă și fac parte din plăcerile tale?

Îți mulțumesc pentru compliment! 🙂 Din păcate însă, în ultimul timp sunt atât de ocupată încât lumea a început să-mi spună că sunt un om nervos și nu unul frumos :)))) Motiv pentru care mă gândesc serios și pun în balanță toate proiectele în care sunt implicată pentru a vedea cum pot să mă reorganizez.

Hobby-uri am foarte multe! Prea multe! De exemplu, ador să ascut muzică. Și cu toate că probabil majoritatea celor care citesc acest articol îmi vor spune căa asculta muzică nu poate fi considerat un hobby, la modul cum o ascult eu, nici că aș putea să numesc altfel această activitate. Pentru mine muzică înseamnă doar melodiile cu multe, multe, multe versuri, precum o poezie. Melodii care mă fac să reflectez asupra ceea ce a vrut să transimită cântărețul. Și întâmplarea a făcut să descopăr pe la 14 ani că mai multe versuri ca muzica rock japoneză nu are niciun alt tip de muzică și astfel, m-am pus pe învățat japoneză pentru că înțelegeam că toți cântă din inimă și au un mesaj foarte important de transmis, dar nu înțelegeam ce. De aceea, consider și japoneza pentru care câțiva ani am dedicat măcar 6 ore (cu cronometru) de studiu pe zi, zi de zi, tot un lucru făcut de plăcere.

Nu îmi place doar să învăț japoneză, îmi place și să-i învăț pe alții japoneză. Ție care îți place atât de mult să faci lucruri pentru alții, cred că mă vei înțelege de ce consider predatul un hobby și nu o muncă. Sunt una din foarte puținele românce care a învățat japoneză în proporție de 90% pe cont propriu și a ajuns să profezeze folosind această limbă. Și discutând și cu alți cunoscători, mi-am dat seama că am fost și destul de rapidă. Dar am elevi cărora le predau și care dau dovadă de atâta potențial încât simt vor întrece dacă o țin în ritmul acesta și vreau să văd cât de repede. Pentru un profesor, nu există mândrie mai mare decât să fii depășit de propriul elev.

Pe lângă muzică și japoneză, îmi place și să citesc. Acasă nu am timp, dar când sunt într-un mijloc de transport sau mă ochești așteptându-mi rândul undeva, e imposibil să mă vezi fără o carte.

Îmi mai place să scriu. Indiferent dacă e vorba de română, japoneză sau engleză, scrisul nu mă obosește niciodată și mă relaxează. În plus, îl admir pe Murakami și felul în care reușește să aducă la viață niște personaje atipice, la care nimeni în afară de el nu ar putea să se gândească și într-o zi mi-ar plăcea să fac același lucru. Dar până atunci, mă rezum la bloguri și articolele pentru revistele din Japonia.

Ador hainele și investesc atât de mult în ele încât le pot considera un hobby!Margaret Howell este pentru mine un geniul al design-ului; BrandurileMaison Kitsune, A.P.C., mm6și Agnes Ble consider baza garderobei mele, iar când vine vorba de genți de piele ori Saint Laurent sau Chloe, ori nu-mi cumpăr. Îmi plăcea moda dintotdeauna, iar prin Tomo (soțul meu) care a lucrat pentru brandul Egineered Garments am ajuns să o văd cu totul și cu totul altfel și să mă îndrăgostesc de ea. Am încercat să ne deschidem și un magazin vestimentar online în România. Dar vremea și vremurile nu au fost prielnice. Nu am renunțat însă la idee și cândva, chiar dacă nu în viitorul foarte apropiat, cu siguranță ne vom întoarce la visul nostru.

Ca să nu crezi că sunt un cartof care stă toată ziua pe scaun și bate la tastatură, să știi că îmi plac și activitățile mai dinamice. Îmi place să fac sport dacă nu este vorba de ceva competitiv, îmi place să alerg, iar de curând am fost la cățărat și cred că acesta va deveni noul meu hobby.

În rest, nu refuz niciodată o partidă de șah sau în situații cu totul și cu totul speciale, un joc bun pe calculator.

20. Cam asta a fost tot. Unde te găsesc data viitoare?

La Tearul Metropilos jucand în piesa Hagi Tudose, pe o plajă pustie citind sau scriind pentru un nou volum by Conjugat La Feminin, la un seminar unde predau adolescenților actoria de teatru sau bunele maniere in ziua de astăzi, la un eveniment caritabil, sau la biroul meu unde întalnesc oameni alături de care dezvolt noi proiecte. Mulțumesc!

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN
❋ Dacă ți-a plăcut articolulInterviu cu Simona Muscă,te invit pe blogul nostru:

Blog pickandkeep