O parte nevăzută a Japoniei într-o nuvelă de pe Facebook

Navigam pe Facebook la întâmplare când am văzut o postare care mi-a atras atenția. Tettyo Saito, un japonez cu care m-am „împrietenit” online, dar cu care n-am schimbat o vorbă niciodată spunea că scrie nuvele în limba română despre „partea întunecată a Japoniei”. Asta se întâmpla săptămâna trecută.




Despre Japonia și unele din părțile ei nu foarte luminoase am învățat și pe pielea mea. Dar oricâtă experiență aș avea, nimic nu se compară cu o poveste de acest fel spusă de însuși un japonez. Așa că, din fire curioasă, i-am scris rapid un comentariu cum că vreau să citesc și eu.

Răspunsul a venit imediat și odată cu el și o nuvelă. Apoi, m-am apucat din nou de lucru, cu gândul că acum am motivație să termin mai repede. Dar munca și proiectele nu se sfârșesc vreodată cu adevărat, așa că răgaz pentru mult așteptata mea lectură am avut abia astăzi.

Nuvela lui Tettyo se numește Komorebi 木漏れ日 – un titlu inteligent ales pentru netraductibilitatea lui în limba română printr-un singur termen. Explicat,komorebi ar însemna lumina care se infiltrează printre copaci, iar legătura cu acest fenomen și povestea unei fete japoneze care trăiește cu iubita ei și începe un jurnal după cutremurului din 11 Martie 2011, este absolut fascinantă. Imediat după nefastul incident, Chie începe să scrie, iar viața i se schimbă dramatic.

Eu una îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri ziua acelui cutremur din Japonia. Eram prima oară acolo, la Toyota și eram atât de tânără încât și posibilul mi se părea prea posibil. M-am speriat, bineînțeles, când s-au cutremurat birourile din firmă și am așteptat să nu mai simt mișcare sub picioare. Dar mai rău am fost șocată când mi-am dat seama că un astfel de eveniment mă poate despărți de Japonia mea dragă. Au urmat apoi zile și chiar săptămâni în care am văzut cum unul după unul, străinii din firmă își făceau bagajele și plecau acasă. Detaliile nu-mi mai sunt clare, dar știu și că la un moment dat am primit chiar un telefon de la ambasadă ca să mă întrebe dacă nu vreau să mă întorc în București. Și am spus nu! Pe vremea aceea, cu tot cu cutremurele ei, pentru mine Japonia era acasă. Și atunci am hotărât că orice se va întâmpla, nu dau bir cu fugiții și voi alege mereu să rămân acasă.




Poate și pentru propria experiență în relație cu cutremurul din data de 11 Martie 2011, dar și pentru faptul că este scrisă atât de dificil de anticipat, am savurat fiecare cuvânt din nuvela lui Tettyo. Atmosfera mi-a amintit pe alocuri de nuvelele lui Murakami și la un moment dat mi s-a părut că zăresc ceva și din Yasutaka Tsutsui. Dar povestea este absolut originală și numai cineva care-și înțelege imaginația cu adevărat ar putea face atât de naturală trecerea de la fapte reale la un plan suprarealist. Iar pe Chie am simțit-o ca pe o soră mai mică, dar mai în vârstă decât mine. Evit să-ți povestesc chiar și cea mai simplă idee din nuvela lui Tettyo pentru că este pur și simplu prea delicioasă ca să-ți stric surpriza. Dar am ales să scriu despre el și lucrarea sa ca să-ți sugerez să nu ratezi ocazia de a-l citi când se va ivi șansa. Și la cum scrie, se va ivi cu siguranță!

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul O parte nevăzută a Japoniei într-o nuvelă primită pe Facebook te invit pe blogul nostru:
Blog pickandkeep



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *