J.D. Salinger: De veghe în lanul de secară
Nu citeam în copilărie. Nu îmi plăcea și preferam să fac orice altceva. Chiar și să învăț pentru școală. Științele exacte mă purtau pe culmi mai înalte ale imaginației decât o carte. De aceea, mică fiind, copilăria mi-a fost marcată de cărți pe care nu le-am citit. Acestea erau cărți vechi, cu coperți scorojite și pagini îngălbenite. Cărți care mă priveau cu ochi suspicioși din biblioteca mamei. Și ale căror titluri le memorasem în ordinea în care își ocupau locul în raft. Șopteau între ele și mă făceau să mă simt vinovată că nu citesc; Dar reușeam să le ignor mulțumindu-mă să-mi imaginez doar ce povești ar putea ascunde între paginile lor. Iar una din cele mai grăitoare era De veghe în lanul de secară pe care am descoperit-o cu adevărat abia acum, ca adult.
De câte ori privirea mi se oprea peste opera lui J.D. Salinger, mă gândeam că este vorba de o poveste rurală cu un pierde vară care nu face altceva decât așteaptă cu ochii în soare într-un imens lan de secară trecerea vremii. Eram departe de adevăr.
În cel mai cunoscut roman al său, scriitorul american J.D. Salinger povestește experiența unui adolescent pe cale să fie exmatriculat de la liceu pentru că este corigent la toate materiile în afară de limba engleză. Holden Caulfield, personajul principal al romanului, este un tânăr înzestrat și cu toate că la școală nu reușește să țină pasul din cauza dezinteresului față de materii, el citește multă literatură și pe parcursul firului narativ te surprinde cu o serie de cugetări mult peste vârsta lui.
„Cel mai bun lucru legat de un muzeu este că toate lucrurile rămân exact la locul unde au fost puse prima dată. Dacă mergi acolo de o sută de mii de ori, acel eschimos va prinde întotdeauna cei doi peşti, păsările vor zbura spre sud, căprioarele vor bea apă din vasul lor, cu ale lor coarne frumoase şi picioare subţiri, graţioase, iar acea indiancă va ţese mereu aceeaşi pătură. Nimeni nu va fi diferit. Singurul care va fi schimbat vei fi tu“ spune Holden într-unul din fragmentele romanului, lucru pentru care tind să cred că judecă destul de matur pentru vârsta sa.
Familia tipic americană de la jumătatea secolului XX
Holden este unul din cei patru copii ai familiei Caufield, o familie înstărită din New York. Al doilea din cei patru, el are un frate mai mare, D.B., care a plecat la Hollywood să devină scriitor, dar a ajuns să se prostitueze; Allie, cu puțin mai mic decât Holden care a murit de leucemie; Și Phoebe o surioară în clasa a patra, isteață, simpatică și alintată de întreaga familie.
Un adolescent la strâmtoare
Acțiunea romanului începe cu Holden în liceul Pencey. Aici, mai mult decât în restul romanului, se evidențiază tema familiei și a prietenilor prin atitudinea băiatului față de aceștia. Știind că va fi exmatriculat și conștient că și părinții vor afla atunci când vor primi de la școală o scrisoare de înștiințare, el este mustrat de profesorul de istorie care îi explică motivul pentru care l-a lăsat corigent; Se întâlnește cu Ackley, un coleg față de care simte o profundă compătimire și cu care vorbește tocmai pentru faptul că știa că este disprețuit de toți ceilalți; Află de la vecinul să de cameră, Stradlater, un adolescent foarte arătos, că acesta urmează să se întâlnească cu Jane, o fată pe care Holden o cunoștea și este rugat de el să scrie o compunere descriptivă deoarece cel din urmă știa de talentul lui Holden la limba engleză.
Iritat însă de faptul că Stradlater se va întâlni cu fata și așa cum îl știa, bănuia că se va purta cu ea incredibil de sexy cu toate că nu îi păsa cu adevărat de personalitatea și obiceiurile ei de zi cu zi, Holden capătă o dispoziție extrem de proastă. Cu toate acestea, îi face tema lui Stradlater și neavând inspirație se apucă să scrie despre mănușa de baseball a fratelui său decedat.
La întoarcerea lui Stradlater în cămin și primind reproșurile acestuia cu privire la compunere, Holden iscă o ceartă. În urma ei, se alege cu o cafteală pe cinste. Iar după aceea, își face bagajele și pleacă la New York.
Ce să nu faci în New York ca adolescent
Cu banii pe care i-a primit cadou de ziua lui de la bunica și vânzându-și mașina de scris unui coleg de cămin, Holden strânge o mică avere pe care începe să o cheltuiască cazându-se într-un hotel amărât din oraș.
În New York însă, se simte plin de energie. Și în loc să meargă direct la culcare, coboară la barul hotelului unde dansează cu trei fete pe care le consideră “proaste și urâte” și cărora le plătește consumația. Dar nici dansul înflăcărat cu partenerele sale nu-l obosește și mai departe, se îndreaptă către un cabaret unde își petrece timpul bând și fumând, deși este minor. Dar nici acolo nu-și găsește liniștea. În scurt timp, Holden este deranjat de o amică a fratelui său mai mare care se interesează de D.B.
Deprimat de această întâlnire, băiatul se întoarce la hotel unde liftierul îi propune să-și petreacă noaptea cu o prostituată și Holden acceptă în schimbul a cinci doalri. Dar cu toate că se comportă și judecă cu mintea unui adult în multe situații, când vine vorba de sex Holden este încă un copil. El nu se simte pregătit să treacă la propriu în rândul adulților și să-și pieardă virginitatea. De aceea îi spune prostituatei că nu va trece la fapte în acea noapte și îi cere să plece după ce o plătește. Aceasta însă, îl acuză ca i-a dat mai puțini bani decât prețul cunvenit inițial și pleacă pentru a se întoarce după puțin timp împreună cu liftierul. La fel ca și Stradlater, liftierul îi trage și el lui Holden o mamă de bătaie și îl lasă mai sărac cu încă zece dolari.
Când nici măcar o bătaie bună nu te potoloește…
Bătut măr de două ori la rând și cu o bună parte din bani lipsă, Holden nu se potolește. Și cu toate că se plânge mereu de faptul că totul îl deprimă, are chef de distracție. Astfel, a doua zi merge la întâlnire cu o rietenă pe nume Sally.
Cu toate că nu o consideră cea mai isteață fată din câte a cunoscut, Holden admite că Sally este superbă. El își petrece ziua alături de ea. Iar la un moment dat, el îi propune să fugă amândoi în lume pentru a scăpa de toți oamenii care nu-i înțeleg. Dar Sally, femeie în devenire, realistă și cu capul pe umeri, refuză propunerea. Holded pe de altă parte, frustrat și supărat, o jignește și o alungă.
În cădere liberă
Dorind totuși să-și petreacă timpul alături de cineva, Caufileld se întâlnește apoi cu un prieten. Dar nici acesta nu-i ține companie prea mult timp. Singur și părăsit, el își îneacă amarul în băutură. Apoi, beat criță, ca să se trezească, deși iarna era aprigă, își bagă capul sub apă rece și o ia la pas prin Central Park.
Simțindu-se cel mai nenorocit om din lume, el se așează pe o bancă și se maginează murind înghețat. În așteptarea propriului sfârșit, Holden caută din priviri rațe pe lac, în Central Park. Încă de când a pornit în aventura newyorkeză, el este interesat de soarta lor iarna și întreabă diferiți indivizi unde sunt duse în anotimpul rece. Dar nu primește de la nimeni răspunsul dorit. Și pentru că era foarte frig, nici nu vede vreo rață pe lac.
Își aduce apoi aminte de Phoebe, prețioasa lui surioară, și simte că ar dori să o mai vadă o dată înaite de a-și da sufletul. De aceea, pleacă către apartamenul părinților din New York. Ajuns acolo, se furișează în casă și o găsește pe Phoebe dormind. Apoi, după ce fumează o țigară, o trezește să-i spună că va pleca departe.
Ce concluzii se pot trage din De veghe în lanul de secară?
Ce am înțeles până în acest punct din coținutul romanului? Faptul că Holden nu-și găsește locul. Cu toate că este destul de inteligent și matur din unele privințe, el parcă tot așteaptă o schimbare. Și cu toate că nu afirmă, i-ar plăcea ca lumea brusc să-l înțeleagă. Dar acest lucru nu este posibil deoarece nici măcar el însuși nu se înțelege. Înainte să-l judec însă, pentru alegerile sale copilărești, am stat și am reflectat puțin la anii mei de tinerețe școlărească; La mulțimea de decizii pe care (deși nu le regret) nu le-aș lua acum ca adult.
Cu alte cuvinte, sunt convinsă că oricine trece prin așa criză. Și e OK! Oricât de dezorientat ai fi în adolescență, lucrurile devin din ce în ce mai clare. Iar de la un moment dat, e chiar ușor să revii pe calea cea dreaptă a existenței tale, dacă reușești să-ți găsești un punct de sprijin.
Așa se întâmplă și cu Holden. Deși continuarea romanului este total neașteptată, îți dau un spoiler și îți spun de pe acum că totul va fi bine fără ca acest lucru să fie specificat în vreun paragraf al romanului! La vârsta lui, Holden, trecând printr-o continuă transformare fizică și sufletească, nu poate fi considerat, încă, o ființă pierdută. E tânăr și are timp să se redreseze. Iar finalul, cel puțin așa consider eu, este unul cum nu se poate mai promițător!
IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN
❋ Dacă ți-a plăcut această recenzie te invit să descoperi rubrica Books de la pickandkeep: