・People I Pick #2: De vorbă cu Emil Călinescu blogger

Emil Călinescu este „atât” de prezent în blogosfera românească încât nu mai are nevoie de prezentare. De aceea, în loc să vorbesc despre el, m-am gândit că mai bine îți zic despre modul în care ne-am cunoscut și cu ce m-a impresionat.

Cândva, prin decembrie anul trecut, atunci când am participat la gala Super Blog,a fost prima oară când l-am întâlnit pe Emil. Și deși nu am avut ocazia să schimb nici măcar două vorbe cu el, mi-a făcut impresia unei persoane foarte sociabile și cu care se poate discuta foarte ușor deoarece în orice colț al camerei s-ar fi aflat, întotdeauna avea cel puțin doi-trei parteneri de conversație. Cam o lună mai târziu mi-a propus să scriu pe noul lui blog de carte. Și ca mare fan al acestor site-uri, am acceptat imediat. Articolul meu îl poți citi aici.

Poza cover este și ea o dovadă că îl cunosc personal pe Emil. Ea a fost făcută la premiera filmului Ready Player Oneunde ne-am întâlnit pentru a doua oară live și am avut ceva timp să discutăm pe îndelete. Tot cu acea ocazie am făcut și această poză pe care, la sugestia lui, fiind și singura poză în care apărem împreună, am folosit-o ca imagine reprezentativă. Dar să nu mai lungim vorba și hai să trecem direct la interviul cu Emil Călinescu pentru a putea să-ți faci o părere proprie despre el.

#1 Eu știu deja, dar vreau să afle și alții (dacă n-or fi citit de pe Facebook). Cum te cheamă și de unde vii?

Emil Călinescu mă cheamă. Nu că așa vreau, ci că așa mi-au zis părinții. La mine-n familie nu e moda cu 2 prenume, asa ca am noroc sa fiu EmilCalinescu.eu. Fără adaosuri care ar face link-ul blogului kilometric.

Vin din Slatina, dar dupa 7 ani de Oltenia am zis să mă școlesc și să mă cultiv prin Capitală. Pentru că nu am vrut civilizație, aia e pentru alții, nu pentru mine, am nimerit în cartierul Pantelimon. Ăla care petrece toată noaptea.

Drept urmare, țineți minte despre mine doar atât: născut în Oltenia, CRESCUT ȘI EDUCAT în Pantelimon.

#2 Acum că ai zis de unde vii, spune-mi unde ți-ar plăcea să mergi?

În multe locuri din lumea asta. Dar întâi și întâi visez să ajung în India. Cândva în viața asta.

#3 Alertă de clișee! Descrie-te în trei cuvinte, dar ca să fim originale alege un fruct, un animal și un mijloc de transport.

Fructul e clar: LIME. Dacă-l citești invers îți dai seama de ce.

Mijlocul de transport e clar: trenul. Fac ca trenul când mă enervez. Și-s mare precum un tren.

Iar animal nu pot fi altceva decat râsul.

#4 Știu că ai o mulțime de bloguri și nu pot să mă abțin să nu te întreb. Poți să-mi spui care sunt top 3 preferatele tale?

Blogurile culturale: Citestemil.ro, Cinemil.ro si LaTeatru.eu. Dar pentru că apare în timpul mondialului, pune te rog și LaStadion.eu. Să nu mă trăznească zeul fotbal.

#5 În ziua de azi nimeni nu mai face un singur lucru. Cu ce te mai ocupi în afară de blogging?

Pai lumea are impresia ca bloggerul stă toată ziua în casă și scrie. Eu vin și întreb: DESPRE CE? Pe un blog de carte scrii despre cărțile citite. Pe unul de filme despre filmele văzute. Pe unul de teatru, SURPRIZĂ, despre spectacolele văzute. Deci nu e clar cu ce ma ocup?

Și am un chef nebun să mă plimb. Probabil pentru asta va trebui sa-mi fac blog de călătorii 🙂

#6 Poate că sună cam personal, dar chiar îmi doresc să aflu. Ce ai făcut ca să ajungi unde ești și în ce direcție o iei mai departe?

E clar: vrei rețeta succesului, știi că-s împotriva sintagmei așa că mă întrebi pe ocolite. Ideea e ca am pornit bloggingul la mișto, apoi a început să îmi placă, am început să țin cont de feed-back, e foarte important, și am început să fac asta serios. Era ceva in mine, pe care bloggingul l-a gasit acolo. Nimic spectaculos. Sunt oameni care după 5 ani de blogging au renunțat. Unii chiar având success. Deci, fără să sune ciudat, trebuie să și simți că vrei să faci asta.

Unde vreau sa merg mai departe? Înainte, că înainte era mai bine 🙂

#7 Ești blogger 100% din timpul pe care-l dedici carierei. Cum este posibil acest lucru? Nu mă aștept să-mi dezvălui toate secretele succesului tău, dar măcar explică-mi cum reușești într-o țară în care această meserie este o himeră pentru majoritatea dintre noi?

Meseria asta este o himera 🙂 Îți plac cuvintele prețioase. E clar că-ți plac.

Păi să-ți zic un secret: am reușit tocmai pentru că lumea nu-mi dădea nicio șansă să reușesc. Pe mine remarcile de genul O SA MORI DE FOAME, LAS’ CĂ TE VEDEM NOI PESTE ZECE ANI mă ambitioneaza. Dacă ar fi zis cineva acum 10 ani ĂSTA VA REUȘI, cred că mă culcam pe-o ureche și nu reușeam. Așa funcționez eu.

La noi, la olteni, un indicator important al reușitei este cât de mulți te bârfesc. Dacă nu vorbește lumea de tine, înseamnă că n-ai făcut nimic.

Altfel, repet, ideea nu este cât de mult timp dedici scrisului, ci cât de mult timp dedici activităților despre care scrii. Ai blog de carte, dar tu nu citești cărti? Deci despre ce scrii pe el?

#8 Pe o scară de la 1 la 10 cât de mulțumit ești de cariera ta? Te-ai putea imagina făcând și altceva decât ceea ce faci acum?

Atâția jucători are o echipa de fotbal. Dac-aș răspunde 10 ar însemna că-mi doresc un eliminat.

#9 Ai un model în viață? Cineva la care te uiți de jos în sus și pe care ți-ar plăcea să-l imiți din mai multe puncte de vedere?

Nu-mi plac modelele. Zic că d-aia am ajuns unde am ajuns, pentru că n-am vrut să copiez pe nimeni. X e mișto, scrie bine, dar are un caracter naspa. Y e un om mișto, săritor, caracter mișto, dar scrie naspa. Z e undeva între. De la fiecare înveți ceva, dar faci în așa fel încât ei să te aprecieze pe tine, să te dea exemplu, nu tu pe ei.

#10 Spune-mi un lucru la care nimeninu te poate întrece.

Nu plec de la premisa că ar exista așa ceva. Întrebarea e pusa greșit. La întrebarea asta doar geniile pot răspunde. Și nici alea.

Căci, pentru a da un exemplu din fotbal (sunt obligat de context s-o fac): un jucător bun nu este cel care face un meci magnific, ci cel care face 45 din 50 meciuri foarte bune într-un sezon. Dacă ar face întrecere de șuturi de la mijlocului terenului, poate s-ar găsi un jucător obscur din Brazilia să-i întreacă pe Messi și Ronaldo. Dar ăla poate nu știe altceva, poate n-are condiție fizică, poate nu dă o pasă.

Revenind la întrebarea ta, nu știu dacă există așa ceva. Și nici nu vreau sa aflu.

#11 Dar unul care te-ar împlini dacă l-ai putea avea/face?

Să mă împlinească? Adică acum nu sunt împlinit? Sunt multe lucruri pe care-mi doresc sa le pot face. Habar n-am cu care ar trebui să încep. Poate să învăț să fac fotografii profi. Doar că 80% dintre poze sunt selfie-uri, deci mi-ar folosi cu adevărat așa ceva? Deci nu știu dacă există așa ceva.

Ceva care m-ar împlini dac-aș avea? Păi bani. Dac-aș avea o sursa de bani, să nu mai trebuiască să scriu decât ce-mi place, fără “obligații”, ar fi perfect. Aia da.

#12 No pressure! Ce te vezi făcând la anul? Dar peste zece ani, cât de departe crezi că vei ajunge?

Același lucru. Peste 10 ani sper să nu am nevastă și copil. Sper. Dar dacă voi avea ghinionul sa am, sper să fie sănătoși. Dacă voi fi norocos, sper sa fiu eu sănătos.

#13 Dacă ai putea corecta o singură decizie mai puțin inspirată care ar fi aceea și unde crezi că ai fi ajuns acum dacă ai fi avut atunci gândul de pe urmă?

Nu există O SINGURĂ decizie care să-ți schimbe viața, exclusiv în bine ori exclusiv în rău. De exemplu, am făcut o a doua facultate inutilă. Teoretic, ar trebui sa-mi pară rău. Dar am cunoscut niște oameni mișto, ca experiență de viață e ceva foarte tare, deci acea decizie, teoretic greșită, n-a avut doar efecte negative.

În general, vreau să mă gândesc foarte bine când iau o decizie, pentru a fi conștient că aș lua aceeași decizie în același context. Că ulterior se va dovedi greșită, asta-i altceva.

#14 Dacă ar fi să alegi un singur highlight al existenței tale, care ar fi acela?

Un lucru de care sunt mândru? Că am reușit și reușesc pe cont propriu. Că în locul în care mulți se legitimează cu alții (ziarul X, site-ul X, revista X), eu mă legitimez cu mine. Cu site-urile mele, cu munca mea. Unele chestii, teoretic neaducătoare de venit, în mod direct, fac bine la ego mai mult decât munți de bani. Să te vezi pe un afiș, alături de site-uri mari și importante, înseamnă ceva. Să te duci la un festival de film, la cel mai mare, cum e TIFF, pe lângă critici, ziariști, reprezentanți ai marilor site-uri, acreditându-te cu BLOGUL TĂU, exclusiv AL TĂU, este marea mea realizare.

Aștept un festival de carte, o lansare ori măcar o carte unde sa apară CITESTEMIL. Ăla e urmatorul obiectiv.

#15 Promit să nu te copiez, dar cu siguranță mă voi inspira! Ce-mi lipseşte ca să am succes ca tine?

Chiar nu aș putea să îți spun. Habar n-am ce simți, ce crezi, ce îți dorești, ce speri. Și nu știu dacă efectiv îți lipsește ceva. Tu călătorești mai mult decât mine, deci pe partea aia stai mai bine. Pe de alta parte, poate ai mai puțin timp pentru mers la film, la teatru ori pentru citit. Așa că te axezi pe călătorii. Pe localuri, restaurante, cârciumi, bodegi și alte edificii culturale de genul.

#16 Nimeni nu le are pe toate. Unii nu au nimic. La pickandkeep însă suntem optimiști așa că ai dreptul la două. Ce alegi dintre: dragoste, bani, prieteni, familie, călătorii, timp liber, sănătate?

Călătorii și bani. Prieteni am, familie am, sănătos sunt, timp liber îmi fac.

#17 Cu toții avem și momente mai puțin perfecte. Tu ce faci când lucrurile nu ies așa cum îți dorești? Cum te destresezi și cum te pui iar pe picioare?

Destresez este un termen care ma unge pe suflet. Sună atât de neromânește încât râd de fiecare dată.

Acum, depinde unde sunt și ce anume m-a făcut să mă enervez. Dacă mă enervează o persoană, pentru că nu-s violent, prefer să plec. Am plecat din multe locuri, de multe ori, fără să zic nimic, pur și simplu trântind ușa, simțind că dacă mai stau acolo o secundă nu va ieși bine. Dacă m-a enervat ceva virtual, mă descarc tot acolo. D-aia am tot felul de reacții, postări, comentării, nu false, ci poate exagerate. Adică eu nu mint, aia-i părerea mea, da-s conștient că trebuia să tac. Iar dacă este ceva ce are legătură cu munca mea, o colaborare, un articol, nu au ieșit cum trebuie, asta e, nu e capăt de țară.

Iar când am probleme cu banii îmi cumpăr ceva. Să-mi amintesc: tableta asta e cumpărată când rămăsesem pe zero în 2014 🙂 Mă fac și cu ceva și mai și scap de stress 🙂

#18 Există vreun lucru la care nu ai renunța pentru toți banii din lume?

Subliniez cuvântul LUCRU și spun clar: NU. Există persone la care nu poți renunța, există chestii deloc fizice, gen libertate, gen felul tău de a fi, la care nu poți renunța. Dar lucrurile fizice sunt lucruri, fiecare are prețul său 🙂

#19 Acum pune-mi tu mie o întrebare la care crezi că aș putea să răspund și al cărei răspuns ți-ar fi de un real folos în viață/carieră.

Două întrebări scurte:

・Spune-mi cea mai dură înjurătură din limba japoneză.

Îmi pare rău să te dezamăgesc Emil, dar cred că știai deja că la capitolul înjurături, japonezii nu un vocabular foarte colorat. Dacă stau bine să mă gândesc, nu știu nicio expresie care te-ar putea impresiona. Cred că pentru ei depinde mult mai mult tonul cu care adresezi un cuvânt jignitor decât cuvântul în sine pentru că mai mult sau mai puțin toate înjurăturile lor sunt cam la fel de dure sau light (depinde cum vrei s-o iei.)

Dar dacă chiar vrei să atingi pe cineva în japoneză, poți să le spui shine boke! expresie care s-ar traduce prin ceva de genul: mori cap sec! Sensibil, nu?

・Tradu în limba japoneză următoarea propoziție (clasicul în viața din care citez este ușor de intuit): Ești o hahaleră, o zdreanță, o jigodie, un nenorocit și un vagabond.

Mă omori cu zile :))) Te învăț, dar nu știu pe cine ai putea face să se simtă ofensat spunându-i așa ceva… pentru că în japoneză aceste cuvinte nu sunt înjurături!

Omae wa oshaberi (care vorbește mult și nu neapărat bine) no zoukin (cârpă de șters pe jos), kyouken (câine turbat), un no nai (nenorocit la modul literar) furousha (vagabond).

#20 Cam asta a fost tot. Unde te găsesc data viitoare?

Virtual, unde m-ai gasit si acum. Fizic, habar n-am 🙂

În încheiere, sper că măcar puțin am reușit să te fac să-l cunoști mai bine pe omul din spatele unui număr impresionant de bloguri (eu nu le-am numărat încă niciodată pe toate) și totodată mi-ar plăcea să cred că te-am inspirat cu povestea lui Emil și prin răspunsurile lui ai aflat care sunt pașii către o carieră de blogger în adevăratul sens al cuvântului.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul Interviu cu Emil Călinescu îți recomand și:

・Interviu cu Alexandru Cristian Ioniță antreprenor