Henri Clement Sanson: Istoria familiei Sanson – Șapte generații de executori
De când am aflat de lansarea ei și până săptămâna aceasta, când am reușit în sfârșit s-o citesc, Istoria familiei Sanson a fost pentru mine una din cele mai așteptate cărți ale acestui an. Fragmente din ea, precum și un pasaj întreg despre execuția lui Robert-Francois Damiens, un nebun ucis într-un mod oribil pentru tentativa sa de a-l asasina pe regele Louis al XV-lea, am tot citit și de aceea, știam că această carte nu este genul de lectură pe care o alegi seara, înainte de culcare ca să visezi frumos.
Dar obișnuită încă din copilărie cu povești despre execuții sângeroase, de care nu duci lipsă dacă te-ai născut într-o familie religioasă în care Viețile Sfinților ți se citesc în loc de basme, mai mult decât curiozitatea pentru grotesc, latura istorică, dar și ideea de a descoperi cum stăteau lucrurile, într-o perioadă sumbră a istoriei, din perspectiva unor călăi au fost motivele pentru care cum am aflat de această lucrare, am trecut-o pe lista mea de lecturi.
O carte „surprinzător de bine scrisă”
În 1862, ultimul executor din familia Sanson, Henri Clement Sanson, retras din funcție, publică mai multe volume despre istoria familiei sale. De-a lungul a șapte generații Sansonii au servit Franța în calitate de executori, o meserie temută de întreaga societate, dar extrem de necesară pentru punerea în aplicare a legilor, într-o epocă barbară a omenirii.
Cartea de față, este de fapt o selecție amplă a unor texte din primele două volume publicate de H. Sanson, în care traducătorul, Octavian Soviany, a omis intenționat unele capitole, pentru a da lucrării finale dimensiuni rezonabile.
Există două moduri în care poți citi acest volum. Ai libertatea de a începe lectura cu pagina 111, acolo unde povestea încropită din croncile primului Sanson începe să curgă; Sau, dacă ești pasionat de istorie, poți începe cu introducerea din care afli o mulțime de lucruri despre pedepse, dar și contextul legal în care ele trebuiau aplicate.
Din introducere, două idei care m-au impresionat în mod deosebit sunt următoarele:
-
În secolul al XI-lea în Franța, când valabilitatea contractelor se întemeia doar pe afirmațiile martorilor, exista obiceiul ca în ziua în care se semna un act, tinerii și copiii să fie bătuți aspru pentru ca importanța documentului să le rămână întimpărită în minte;
-
Contrar a ceea ce am putea crede inițial, ghilotina a fost inventată de fapt ca un instrument în avantajul osânditului deoarece reducea la maxim chinurile pe care acesta trebuia să le suporte în momentul decapitării.
Dacă prima parte este plină de termeni judiciari, când ajungi la romanul propriu-zis, te frapează măiestria limbajului. Inițial, am crezut că stilul acestui roman este atât de fascinant datorită traducătorului. Dar după ce am ascultat un interviu radio în care Octavian Soviany afirmă că și în original, Istoria familiei Sansons este o carte surprinzător de bine scrisă, nu pot să nu recunosc talentul scriitoricesc al acestui executor, care sunt convinsă că ar fi putut ajunge departe ca romancier dacă destinul nu i-ar fi hărăzit altă soartă.
Drumul către eșafod
Undeva în filele romanului, autorul spune că amintirea și speranța sunt cele mai de preț daruri pe care omul le-a primit de la Dumnezeu. Din păcate însă, călăii nu pot să se bucure decât de primul cadou. Fiind o meserie care se transmitea din tată în fiu, odată ce te nășteai ca băiat într-o familie de executori, soarta îți era pecetluită. Unii membri ai familiei Sanson au fost obligați de mici să asiste la supliciile condamnațiilor și aproape toți nutreau un dispreț profund față de rolul ce le era atribuit.
Fără excepție, niciunul din Sansonii care au practicat meseria de executor nu era o persoană sadică, însetată de sânge și fiecare, în felul său, își arăta dragostea față de Dumnezeu prin fapte de milostenie. În plus, cu toate că nu puteau să se împotrivească legilor conform cărora erau obligați să-și ducă până la capăt misiunea, când aveau ocazia, făceau tot posibilul pentru a reduce chinurile osânditului.
Primul Sanson călău își capătă rolul în urma unor circumstanțe nefavorabile, acționând nesăbuit în numele dragostei. Dar dacă a încălcat cu ceva legile lumești prin deciziile sale, se revanșează cu vârf și îndesat acceptându-și soarta și supunându-se cu totul regulilor.
Impresii după lectura cărții Istoria familiei Sanson
Indiferent de scopul lor, execuțiile din Franța, și nu numai, care au avut loc în diferite epoci ale omenirii, vor rămâne ca o pată neagră în istoria noastră, a tuturor. Lăsând la o parte faptul că nu toate erau aplicate pe drept, unii osândiți fiind doar victimele unor mașinațiuni odioase, asemenea atrocități n-ar fi trebuit să le cunoască nicio ființă umană.
Când citești Istoria familiei Sanson, mai mult decât groaza, te cuprinde o mâhnire profundă. Ce înseamnă oare, pentru noi, ca oameni, faptul că la un moment dat, nu foarte departe de zilele noastre, am stat să inventăm legi pentru a ne chinui cu sânge rege semenii și a-i face să sufere până la ultima suflare?
IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN
❋ Dacă ți-a plăcut articolul Istoria familiei Sanson îți recomand și: