Radu Găvan: Câine negru, porumbel rătăcitor
În casa dărăpănată a lui Nea Caisă, într-un loc uitat de lume, noaptea, are loc o crimă o violentă. O tânără cu păr bălai este ucisă de un criminal misterios, într-un mod brutal, cu sânge rece.
Nu există martori. Sau cel puțin nu există oameni care să fi asistat la sângerosul eveniment și să poată da o mână de ajutor la prinderea criminalului. Doar un porumbel alb și câinii care abia așteptau să se înfrupte din trupul fraged au văzut cum viața s-a scurs din frumoasa fată lăsând în urmă un corp desfigurat și un tată îndurerat.
Totul este cu atât mai îngrozitor cu cât odioasa crimă se pare că are o strânsă legătură cu dispariția unui copilaș de doar câțiva anișori, din fața casei sale, cu cincisprezece ani în urmă.
Ce faci ca părinte când viața copilului tău este curmată astfel? În cine te încrezi? Te lași cuprins la rândul tău de disperare sau îți aduni și ultimele puteri și pleci pe urmele criminalului? Și mai presus de toate, cauți să afli: DE CE?
E omul mai presus de toate sau toate sunt mai presus de om?
Pentru că niciun om nu a fost prin preajmă să poată povesti mai departe suferințele fetei din ultimele clipe ale existenței sale, un porumbel alb, un câine negru, lacul, timpul și chiar și arma crimei iau cuvântul.
Sunt și oameni care vorbesc. Dar în mod surprinzător sau nu, elementele naturii, câinele negru sau porumbelul alb sunt mai sinceri decât ei. De fapt, fiecare din cei care își spun povestea în această carte ori mint, ori omit detalii importante.
Și atunci te întrebi, moral vorbind, e omul mai presus de toate, sau chiar și o plăpândă pasăre are mai mult suflet decât un om?
De mult nu am mai citit o carte atât de repede. Ce-i drept, de mult nu am mai thriller… Și ce dor îmi era de ele!
Stilul lui Radu Găvan m-a cucerit de la primele pagini. Îmi place mult cum a clădit fiecare personaj și cum te lasă să descoperi puțin câte puțin din personalitatea fiecăruia, atât prin vorbele sale și modul de exprimare, cât și din ceea ce spun celelalte personaje despre el.
Mi-a plăcut la acest roman și că până la ultima pagină nu poți anticipa, din ceea ce are să se întâmple, nimic mai mult decât îți permite autorul.
Ai momente în care ți se pare că știi tot și apoi îți dai seama că de fapt trebuie să împrăștii iar toate piesele și să le așezi într-o altă ordine ca să ți se descopere acest puzzle grotesc. Și exact așa trebuie să fie în opinia mea un thriller bun.
IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN
❋ Dacă ți-a plăcut articolul Câine negru, porumbel rătăcitor, îți recomand și: