Alexandru Rusu: Păpușarii puterii
Nu mă uit niciodată la televizor și cred că nici nu am făcut-o vreodată în adevăratul sens al cuvântului. Când eram copil, despre emisiunile de știri, dezbaterile politice, show-urile cu vedete și câte și mai câte se fac și se dau pe micile ecrane, aflam doar dacă se întâmpla să fiu în cameră când se uitau la ele ceilalți membri ai familiei. Iar cândva prin clasa a V-a, când m-am plictisit și de desene animate, am renunțat pentru totdeauna să mă mai uit la televizor din proprie inițiativă.
Când m-am mutat la casa mea, mi-am luat unul, că deh, cică așa se face. Dar după ce l-am ținut vreo cinci ani doar ca să strângă praf și să îl aprind câte 10 minute, odată la câteva luni, când venea mama în vizită și se întâmpla să stea mai mult, am hotărât că nu am nevoie deloc de un astfel de obiect în viața mea și am renunțat la el odată pentru totdeauna.
De ce nu îmi place televizorul și nu mi-a plăcut niciodată? Pentru că simt că are prea multă putere asupra mea și eu deloc asupra lui. Mereu mi-a lăsat impresia că prezintă doar o singură față a monedei. Și în mod paradoxal, m-am simțit mereu mai informată dacă nu mă uit la el, decât dacă mă uit. Dar, din păcate, ultimul roman pe care l-am citit m-a făcut să înțeleg că nu poți pur și simplu să negi existența unui obiect atât de puternic și să speri că el nu te mai influențează, deoarece acțiunea și influența lui, și a presei în general, sunt de fapt mult mai mari asupra noastră, a tuturor.
Păpușarii puterii este un excelent thriller politic a cărui copertă promite că după lectura sa nu vei mai putea privi niciodată presa la fel ca înainte. Dar, în cazul meu, această carte nu mi-a schimbat părerea despre presă, ci dimpotrivă, mi-a întărit și mai mult vechile convingeri despre ea.
Păpușarii Puterii – romanul de debut al lui Alexandru Rusu
Romanul îl are în prim plan pe Alfred Greceanu, patronul unei televiziuni fictive, TVG, un bărbat de aproape 45 de ani, pus în situația să se alieze cu un personaj misterios, personajul X, pentru a-și scăpa televiziunea din ghearele lui Vlad Butuman, om politic, antreprenor, scriitor și mai nou și candidat la preșdenție, care vrea să cumpere televiziunea lui Greceanu sau să o ruineze. Dar cu sprijinul personajului X, în schimbul unui filmuleț murdar în care acceptă de bunăvoie să fie protagonist, Greceanu trece cu bine peste impas și reușește să-și ridice televiziunea la un nivel pe care nici măcar n-ar fi îndrăznit să viseze vreodată că îl poate atinge. Însă pericolul e mereu acolo, în umbră, iar Greceanu află pe pielea lui că libertatea presei e doar un fel de a spune.
Cine sunt păpușarii puterii?
Păpușarii puterii nu sunt nimeni altcineva decât cei care controlează presa. Cei care spun cine are voie să apară la televizor și cine nu. Cei care pot să se ascundă de lege, stând chiar sub nasul ei. Cei care nu mai pot fi cumpărați cu bani, ci doar cu putere. Și pentru că au putere, oamenii aceștia pot să fie orice. Unii dintre ei sunt sunt niște Butumani – care peste noapte se transformă în ceea ce le este mai convenabil: autori – pentru că o mână de profesori/scriitori pot fi plătiți să scrie o biografie, peședinți – pentru că dacă botezi copilul cui trebuie poți să cumperei suficiente voturi și așa mai departe. Iar ceilalți sunt ca personajul X, pe care nu-l vezi, dar ajungi să-i simți respirația în ceafă atunci când faci ceva ce iese din tiparele sistemului.
Personajele din această carte au nume de români. Însă la fel de bine ar fi putut fi ruși, americani, chinezi și mai orice altă naționalitate deoarece, chiar dacă numele diferă, dacă dai drumul la televizor în orice punct de pe glob te afli, nu ți-e greu să observi că regulile jocului sunt aceleași peste tot.
De ce mi-a plăcut acest roman?
Păpușarii puterii este un roman fictiv, dar schema de manipulare a presei bănuiesc că este mai mult sau mai puțin aceeași și în viața reală și uite așa afli de ce în mass-media se promovează doar anumite lucruri. De asemenea, eu cel puțin, m-am întrebat de nenumărate ori cum se face că unii politicieni apar peste noapte și alții dispar la fel de repede, iar această lectură mi-a oferit un răspuns elocvent.
Lăsând la o parte referințele politice și pe cele legate de presă, Păpușarii puterii mi-a plăcut mult și pentru naturalețea limbajului personajelor sale. După ce te familiarizezi cu ele, aproape că poți recunoaște fiecare personaj după felul în care se exprimă, ceea ce simplifică mult înțelegerea lecturii per ansamblu.
Câteva date despre autor
Păpușarii puterii este debutul în proză al jurnalistului Alexandru Rusu și sper că doar prima din multe cărți semnate de el pe care voi avea ocazia să le citesc. Conform site-ului editurii Hyperliteratura, Alexandru Rusu este decorat de Casa Regală a României pentru activitatea sa în domeniul radiofonic și i s-a acordat și premiul FreeEx pentru libertate de exprimare. Cu alte cuvinte, dacă la fel ca mine îți doreai să citești un roman despre presă scris de cineva care știe bine cum arată ițele încurcate ale acesteia, Păpușarii puterii este un bun punct de pornire!
IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN
❋ Dacă ți-a plăcut articolul Păpușarii puterii îți recomand și: