・Pregătiri pentru Tokyo și ce fac ca să o înțeleg mai bine pe Grey…

Nu cred că ai auzit vreodată de Grey a lui Mo Hayder, dar pentru mine ea este un personaj care mi-a marcat adolescența.

Viața este ca un ou. Pornim dintr-un punct și la final ajungem de unde am plecat. Totul este ciclic, iar uneori se întâmplă să traversăm de mai multe ori locul de pornire.

Așa ne vorbea diriginta în liceu și așa mă simt când realizez că laitmotivele din viața mea încep să se repeteTot la vremea aceea, aveam și o prietenă la fel de pasionată de Japonia ca și mine.

Ne înțelegeam bine și învățam una de la cealaltă. Țin minte că ea e cea care a venit la mine acum zece ani cu o carte cu coperți albe și un kanji pe cea din față.

Era tokio scrisă de Mo Hayder, proaspăt apărută la editura RAO în limba română și datorită coperții ridica atâtea semne de întrebare unui iubitor de japoneză încât te făcea curios înainte să o deschizi.

Pregătiri pentru Tokyo și ce fac ca să o înțeleg mai bine pe Grey...

➊ În primul rând, titlul era scris cu literă mică;

❷ Apoi, transliterația nu era corectă. Tokyo se poate scrie și ca Tōkyō, dar niciodată Tokio;

➌ Și un alt detaliu, mai subtil ce-i drept, era faptul că pe copertă în loc de unul din cei doi kanji ai cuvântului Tokyo東京, apare istorie, care nu prea se folosește singur și dacă nu ești atent, te duce cu gândul la – gândac.

În concluzie, îți dădeai seama pe loc că era o carte scrisă de cineva supărat rău pe japonezi și doream să știu de ce.

Și într-adevăr, era o carte despre o tânără britanică, pe nume Grey, care pleacă la Tokyo fără un șfanț în buzunar în căutarea adevărului despre atrocitățile petrecute în anul 1937 la Nanjing, în războiul dintre japonezi și chinezi.

Așa cum o descrie autorul, aventura lui Grey este absolut extraordinară, iar deznodământul neașteptat. De altfel, nu cred că mai este cazul să spun că am adorat-o pe eroină încă de la primele pagini și nu de puține ori am încercat să mă pun în locul ei și să mă gândesc dacă aș fi putut proceda mai bine.

După ce am împrumutat cartea, am citit-o pe nerăsuflate, după care am înapoiat-o. Și deși i-am uitat titlul și autorul, acțiunea și personajele mi-au rămas întipărite în minte și mi-au dat putere atunci când lucrurile nu mergeau cum mă așteptam în Țara Soarelui Răsare.

Dar, după zece ani de la lectură, timp în care nu am revăzut vreodată cartea, intru într-o benzinărie să îmi cumpăr cafea și biscuiți și pe un raft, la nivelul ochilor, văd că mă aștepta.

Atunci am tresărit și peripețiile lui Grey mi-au străfulgerat mintea. Acela a fost unul din momentele în care am simțit exact ce spunea diriginta mea: că viața este un ou și totul se repetă.

Nu am mai stat pe gânduri și am cumpărat-o. tokio trebuia să fie a mea și își dorea să o judec din nou cu mintea de acum.

Iar universul, ca să îmi demonstreze la nesfârșit că totul are un sens și lucrurile se leagă între ele, după ce am terminat din nou lectura, mă provoacă prin cea de-a 16-a probă de la SuperBlog inițiată de editura RAO, să mă pun în locul lui Grey și să îmi imaginez că sunt ea.

De aceea, astăzi sunt Grey și mâine plec la Tokyo cu o valiză și hainele de pe mine.

E seară, dar nu-mi stă în fire să dorm înaintea unui zbor lung. Știu că nu voi închide un ochi la noapte, iar acasă orele se vor scurge greu, așa că mă îmbrac cu primul tricou pe care îl găsesc, blugii, paltonul de iarnă și ghetele și ies în aerul înghețat.

Pe stradă nu este nimeni. E început de noiembrie, dar e atât de frig că parcă stă să ningă. Îmi bag mâinile în buzunare să mă încălzesc și o iau pe bulevard. Luminile restaurantelor sclipesc îmbietoare, iar muzica din pub-uri mă cheamă la ea. Dar nu îmi permit să cheltuiesc nimic înaintea unei astfel de călătorii.

Pe de altă parte, dacă mai stau mult afară, voi degera complet. Și astfel, îmi găsesc refugiul într-o librărie.

Mai am douăzeci și patru de ore până la zbor așa că mă așez la un calculator și caut toate cărțile despre război pe care le au. Dacă tot am timp, îl voi folosi să aflu cât mai multe despre misiunea mea.

Ecranul se umple de titluri cât ai clipi și din ele aleg trei care îmi par mai interesante:

Va fi o noapte lungă, dar simt că sunt pe cale să aflu niște răspunsuri.

Pregătiri pentru Tokyo și ce fac ca să o înțeleg mai bine pe Grey...

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!