・Yasushi Inoue: Dragostea, moartea și valurile

Cum este dragostea în nuvelele japoneze? Profundă, dar secretă; Un fenomen rar, dar mai presus decât viața, moartea și valurile.

Yasushi Inoue: Dragostea, moartea și valurile

Nu îmi amintesc bine când am cumpărat cărticica Dragostea, moartea și valurile de Yasushi Inoue. Dar sigur a fost cândva în primii ani de liceu când mă îndrăgostisem de tot ce era japonez. Cumpărând-o la reducere dintr-o librărie Humanitas, am citit-o în doar câteva ore. Și apoi, am visat cu ochii deschiși la ziua când voi avea destul încât să-mi permit oricâte cărți pot să citesc.

De aceea și acum când mă uit la biblioteca mamei, mă apucă un dor nesfârșit și o nostalgie fără margini când mă gândesc că erau vremuri când încă se găseau prea puține cărți de scriitori japonezi și oricum nici așa nu aveam destui bani să le citesc pe toate. Dar nu era rău. Ci faptul că nu obțineam pe loc ce îmi doream m-a făcut să învăț ce înseamnă răbdarea și cum să le prețuiesc mai mult pe fiecare dintre ele.




Trei povești de dragoste tipic japoneze

Dragostea, moartea și valurile este o culegere de trei povești de dragoste ce împărtășesc același splendid cadru japonez:

  • Aniversarea căsătoriei;
  • Grădina de piatră;
  • Dragostea, moartea și valurile.

Aniversarea căsătoriei

Trecând un timp de la moartea soției, un bărbat încă tânăr rememorează singura excursie alături de partenera sa de viață. În viața de cuplu au trăit într-o sărăcie lucie și singurul lucru care i-a ținut pe linia de plutire a fost zgârcenia – trăsătura comună de caracter pe care o împărtășeau.

Bărbatul nu și-o amintește pe fosta soție ca pe o femeie frumoasă. Iar unul din puținele lucruri pentru care aceasta ieșea în evidență era cumpătarea dusă la extrem. Și tot pentru cumpătarea ei era criticată și batjocorită de toți cei din jur. Nu are însă prea multe alte amintiri deoarece lipsurile nu le-au permis să-și construiască o istorie a lor, cu o singură excepție.

Viața le-a oferit o unică șansă și astfel, câștigând datorită unui depozit la bancă o sumă modestă de bani, cei doi au pleacă într-o scurtă excurise împreună. Însă chiar și această escapadă are loc sub semnul zgârceniei și rememorând experiența, bărbatul văduv are parte de o revelație.




Grădina de piatră

Un bărbat înstărit proaspăt căsătorit cu o femeie tânără, de o frumusețe rară, vizitează Kyoto în luna lor de miere. Înainte de întoarcerea acasă, în ultima zi a șederii în fosta capitală, el se hotărăște să-și ducă mireasa la Ryoan-ji, un templu renumit pentru superba sa grădină de piatră, care i-a marcat anii tinereții cu o dramă în dragoste.

Ajunși la templu el rememorează fiecare clipă din copilăria sa de mult apusă. Iar la final se hotărăște să lase în urmă trecutul și să se concentreze pe viitor. Dar așa cum mulți ani înainte de căsătorie l-a schimbat pe el grădina de piatră când era tânăr, la fel își lasă amprenta și asupra sufletului gingașei mirese.


Dragostea, moartea și valurile

Reușind să piardă o bună parte din imensa avere moștenită din familie, un tânăr se hotărăște să se sinucidă deoarece orice întreprinde pare să fie sortit eșecului. Dar nedorind să cauzeze neplăceri, își alege să-și ia rămas bun de la lume într-un loc unde valurile se izbesc cu putere de stâncile de la țărm, iar trupul i-ar fi purtat de ocean astfel încât să nu lase nimic în urma sa.

Ca ultimă dorință, tânărul nu-și dorește decât să termine un roman pe care nu a avut niciodată timp să-l citească și apoi să-și ia adio abandonându-se valurilor. Dar o apariție neobișnuită la hotelul unde își petrece ultimele zile îl face să-și amâne planurile.




Un alt fel de povești de dragoste

Când iubesc, japonezii sunt altfel. Nici mai buni, nici mai răi. Ci altfel decât occidentalii. Un lucru e clar, nu poți generaliza. Dar în majoritatea poveștilor de dragoste din literatura clasică japoneză atât femeile cât și bărbații mai întâi gândesc, apoi fac și abia la sfârșit vorbesc. Un ciclu cu totul și cu totul nou pentru concepția occidentală.

Pe mine m-a fermecat întotdeauna subiectul dragostei în romanele japoneze și deși nu știu dacă aș putea să stau lângă un barbat care să nu-mi spună mereu că mă iubește, cel puțin ca povești, idilele japoneze mi se par pur și simplu încântătoare.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul Dragostea, moartea și valurile te invit pe blogul nostru:

Blog pickandkeep



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *