Mamă pentru a doua oară. Haine. Nerăbdare. Provocări. Dar în primul rând multă multă recunoștință

Tic tac! Tic tac! Tic tac! Trăiesc totul la intensitate maximă și tot nu-mi vine să cred că mai este atât de puțin și voi deveni mamă pentru a doua oară! A fost odată ca niciodată o fată care se împăcase cu faptul că așa ceva nu se va întâmpla nici măcar o singură dată și iată că s-a dovedit că trebuia doar să am puțin mai multă răbdare.

Acest articol este dedicat colaborării mele cu Bonprix, dar pentru că am la dispoziție atât de puțin timp să scriu și să vorbesc cu voi cum o făceam odată, printre fotografiile cu haine strecor și câteva gânduri de mamă.

Așa cum v-am obișnuit din vara anului 2018 încoace când am făcut prima comandă la Bonprix, o dată la două-trei luni vin către voi cu un articol în care vă povestesc despre haine, dar și despre viața mea la modul general. Și pentru că acum viața mea ESTE sarcina cu cel de-al doilea copilaș, pur și simplu nu pot să nu aduc aminte și de acest aspect.

Haine de gravidă. De ce am atât de puține?

Fără doar și poate sunt una dintre acele femei căreia îi place infinit mai mult să fie mamă decât gravidă. Chiar și o mamă care se trezește de nșpe ori pe noapte să-și schimbe micuțul care adoră atât de mult laptele și apa încât niciun scutec nu reușete să-i facă față mai mult de câteva ore. Sunt sinceră cu voi și recunosc că nu-mi place să fiu gravidă, dar iubesc mai mult ca orice să fiu mamă. Iar cine îmi împărtășește din păcate provocările, ar înțelege imediat de ce sarcina este pentru mine mai degrabă o perioadă care nu vreau decât să treacă decât una la care să-mi îndrept gândurile cu plăcere toată viața. Așa că, la fel ca la Yori, garderoba mea de gravidă este foarte minimalistă și cuprinde doar lucruri absolut esențiale.

Cât am fost însărcinată cu Yori singurul articol vestimentar PENTRU gravide pe care l-am cumpărat a fost o pereche de pantaloni negri de bumbac tot de la Bonprix și în rest am purtat haine largi pe care oricum le aveam deja, sau le-am luat cu gândul de a le purta și după naștere.

Așa că de data aceasta, când am “dăruit” burticii două perechi de blugi și cu câteva luni în urmă și o bluziță, am fost mult mai generoasă.

blugi albaștri pentru gravide

blugi drepți pentru gravide

Ambele perechi de pantaloni sunt de la Bonprix, se simt deosebit de confortabil și la fel ca perechea de acum cinci ani îi voi păstra ca amintire sau pentru sarcinile viitoare (când și dacă vor mai fi). Dar nu cred că voi mai cumpăra de data aceasta și alte haine de gravidă.

Mult a fost, puțin a mai rămas

Și iată că indiferent dacă vreau eu ca lucrurile să se întâmple mai repede sau mai lent, timpul tot la fel trece.

Sunt pregătită să devin iar mamă. Dar…

Mă înarmez de pe acum cu multă multă răbdare. Eu m-am născut cu frați și după mine, la doar un an și încă puțin, familia s-a mărit din nou. Așadar, nu am cunoscut niciodată sentimentul de gelozie și nu am simțit că trebuie să împart dragostea părinților cu ceilalți pentru că de la început nu mi s-a cuvenit niciodată doar mie. La fel și în cazul soțului.

Dar pentru Yori situația este diferită. Oricât de mult ne-am dorit noi să avem copii apropiați de vârstă, care să crească împreună, nu s-a putut și realitatea lui Yori este alta. Patru ani de zile am fost doi trup și suflet doar pentru unul, iar în mai puțin de două luni vom fi doi, trup și suflet pentru DOI. Și chiar dacă dragostea părinților nu se împarte, ci sporește, prin ochii unui micuț de patru ani lucrurile nu se văd chiar așa realist. Așa că încercăm să compensăm de pe acum ceea ce nu îi vom mai putea oferi pe deplin doar lui pe urmă.

Și cu toate că nu este mereu ușor, mă străduiesc să fiu cât mai activă până la momentul nașterii și nu fac asta doar pentru Yori, ci în primul rând pentru mine deoarece nu cunosc fericire mai mare decât zâmbetele lui.

Doamne, îți mulțumesc pentru TOT!

Trombofilie – AM ✔️ Endometrioză AM ✔️ Sarcini pierdute AM ✔️ AM ✔️ AM✔️ Iar de probleme mai „simple” precum SOPC sau sindromul Hashimoto nu merită să povestesc pentru că am ajuns să le privesc doar ca pe niște trăsături banale, precum părul șaten sau înălțimea. Și toate acestea le-am descoperit oarecum întâmplător, de-a lungul timpului. Cine știe de ce alte suprize aș mai fi avut parte dacă aș fi investigat cu seriozitate cauzele infertilității care m-a făcut să aștept 7 ani până când am devenit mamă.

Dar de când am început să mă interesez mai mult despre experiențele altor femei în situați similare, am devenit perfect conștientă că sunt totuși un caz fericit și cineva ca mine ar trebui să mulțumească lui Dumnezeu zi și noapte că a reușit până la urmă să-și strângă în brațe primul pui și sper că în curând și pe al doilea. Și nu oricum, ci în mod natural.

Iar în spatele tuturor acest provocări, mai există o parte bună. Sau cel puțin așa gândesc eu pentru că îmi place întotdeauna să mă concentrez întotdeauna mai mult pe ceea ce am decât pe ceea ce îmi lipsește. Când pornești în lungul drum numit maternitate de la premise care te pun în dificultate, atunci când în sfârșit devii mamă nimic nu ți se mai pare greu. Nu mai contează o noapte de nesomn, un tantrum, o neînțelegere, un moft sau orele pe minus de odihnă. NU! Decât să nu dormi pentru că bebelușul tău are nevoie de tine, este infinit mai greu să VREI să visezi că strângi în brațe un bebeluș pe care probabil n-o să-l întâlnești niciodată. Așa că ceea ce trăiesc acum este mai mult decât aș fi putut visa vreodată și sunt recunoscătoare pentru fiecare clipă bună sau mai puțin bună dăruită!

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul Mamă pentru a doua oară. Haine. Nerăbdare. Provocări. Dar în primul rând multă multă recunoștință îți recomand și:

・Două perechi de încălțăminte statement în ultima comandă Bonprix