Haruki Murakami: 1Q84 – cartea III

Sincer nu știu cum să încep recenzia celei de-a treia cărți 1Q84 fără să dau spoilere. Este destul de complicat să descrii ultima parte a unui roman ca 1Q84 fără să te raportezi la întâmplări narate în primele două părți. De aceea, dacă vrei să citești 1Q84 fără a cunoaște vreun detaliu din cuprinsul ei, îți recomand mai întâi să o lecturezi și abia apoi să te întorci pe blogul meu pentru impresii.

Haruki Murakami: 1Q84 - cartea III


Imediat după moartea Liderului sectei Pionierii, Tamaru și Doamna o ascund pe Aomame într-un apartament dintr-un bloc nou construit. Întâmplarea face însă ca noua locuință a lui Aomame să fie la distanță de doar câteva minute de mers pe jos de blocul lui Tengo. În plus, atât femeia cât și bărbatul realizează, în sfârșit, câtă nevoie au unul de celălalt și încep să se caute unul pe celălalt. Într-un mod… pasiv. Dar reîntâlnirea cu partenerul nu este singura lor problemă.

După o noapte furtunoasă în care Aomame îl ucide pe Lider, iar Tengo are o experiență sexuală stranie cu tânăra Fuka Eri, în pântecul lui Aomame ia naștere o ființă cu origini inexplicabile. Făptura este concepută într-un mod cu adevărat imaculat. Dar fără să-l fi întâlnit în 20 de ani, Aomame știe că Tengo este tatăl copilului.

Pe de altă parte, Tengo care n-are habar de Aomame și copilul ei, își petrece zilele în “orașul pisicilor” lângă corpul tatălui său care zăcând în comă pe un pat de azil, călătorește cu sufletul la casele oamenilor cerându-le să plătească taxa radio-TV NHK.

O carte care te face să plângi și pentru cele mai mizerabile personaje


Spre deosebire de primele două cărți ale romanului 1Q84, cea de-a treia se concentrează mai puțin pe elemente și personaje mistice și relatează întâmplări reale din viețile lui Tengo, Aomame și mai nou, Ushikawa.

Dezgustătorul omuleț cu capul său diform și imaginea scârboasă pentru care își atrage antipatia tuturor celor care îl cunosc, își ia de data aceasta rolul de spion și încearcă să dea de urma celor doi îndrăgostiți. Dar spre deosebire de celălalte apariții ale sale, în această carte Murakami s-a jucat atât de mult cu caracterul său, încât în ciuda aparențelor respingătoare, ajungi la un moment dat să verși lacrimi pentru el.

Și cred că nu greșesc dacă presupun că prin Ushikawa Murakami nu a vrut altceva decât să-și arate adevărata putere de novelist. Nu cred că a afirmat acest lucru vreodată, dar parcă ar fi spus:

– Hei cititorule, credeai că te cunoști? Vrei să-ți demonstrez cum ajungi să plângi pentru cel mai vulgar om din lume?

O poveste de dragoste foarte complicată


Mulți fani Murakami spun că prin 1Q84 autorul nu a făcut decât să ofere o mostră din talentul său de a zugrăvi lumi suprarealiste. La urma urmei, din cele aproape 1000 de pagini ale romanului, mai mult de 300 Aomame le petrece închisă în casă antrenându-se și citind Timpul Pierdut de Proust, iar Tengo cugetând la întrebări al căror răspuns nu-l va afla niciodată. Dar nu lumea fictivă a anului 1Q84 este subiectul central al cărții.

Într-un interviu despre această carte, Murakami a spus că și-a propus să creeze o poveste de dragoste foarte, foarte complicată. Și dacă mă întrebi pe mine, a reușit de minune!

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut 1Q84 – cartea III te invit să descoperi rubricaBooks de la pickandkeep:

Books



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *