Haruki Murakami: 1Q84 – cartea II

Mi-a luat șapte ani să mă apuc de 1Q84 a lui Murakami. Dar acum că i-am prins gustul, nu o mai pot lăsa din mână. Am început anul cu prima carte a acestui roman și acum câteva zile, am terminat-o și pe cea de-a doua. Iată de ce m-a cucerit 1Q84 de Haruki Murakami!

Haruki Murakami: 1Q84 - cartea I

Un roman cât trei

Singurul motiv pentru care romanul 1Q84 de Haruki Murakami a fost împărțit în trei cărți este lungimea. Să te descurci cu un roman de aproape 1000 de pagini până îl termini nu este chiar ușor. Dar împărțit în trei, se reduce la volume de dimensiuni rezonabile.

Faptul că împărțirea a fost făcută pentru a face lectura mai comodă se observă și din încheierea și începutul fiecărei cărți în parte. Primele două cărți te lasă la final în suspans așteptând cu sufletul la gură să o deschizi pe următoarea, iar ultimele două încep brusc și te aruncă direct în acțiune.

Dacă în primul volum 1Q84 aveam impresia că singura legătură dintre lumea lui Tengo și cea a lui Aomame este prezența a două luni pe cerul nopții, în cel de-al doilea aflăm că cele două personaje sunt mult mai aproape unul de celălat decât credeam. Și numai bine pentru că încep să se caute!

În afară de cele două luni care îi luminează doar pe cei ce sunt în stare să le privească, pe Tengo și Aomame îi mai unește și o amintire a unui eveniment petrecut cu douăzeci de ani în urmă. Pe vremea când Aomame era adepta religiei din care părinții ei făceau parte, iar Tengo era târât de tatăl său pentru a colecta taxele televiziunii NHK, cei doi au avut un moment de intimitate care le-a schimbat viața. Atunci, marginalizați de ceilalți copii pentru mediile diferite din care familiile lor făceau parte, cei doi s-au luat inocent de mână sprijinindu-se unul pe celălalt.

Gestul nu a durat mai mult de câteva clipite, dar în acel moment, sub privirea rece a unei luni mari de la ora trei după-amiaza, fiecare din ei s-a hotărât să-și schimbe viața.

Fata cu urechi frumoase și Ushikawa cel disgrațios

Mulți critici de carte spun că 1Q84 este cel mai bun roman al lui Murakami. Mai am o carte. Dar până acum mie nu mi s-a părut neapărat cel mai bun, ci cel mai reprezentativ roman al lui Murakami.

Calculat și foarte atent la detalii, Murakami parcă a adunat toate lucrurile pentru care iubim celălalte cărți ale sale și le-a introdus în 1Q84. Ushikawa, personajul dezagreabil din Cronica Păsării Arc apare și de data aceasta cu același nume și sub aceeași formă, dar nu neapărat ca aceeași persoană; Fata cu urechi senzuale este de data aceasta Fuka Eri; Femei care dispar sunt două; Iar partida de sex fierbinte, revelator și care se termină cu un orgasm extrasenzorial pentru personajul masculin, de altfel un antisocial, singuratic, își face și ea loc în paginile cărții.

Ambiguitatea în cărțile lui Murakami

Dacă ar fi să dau o definiție a universului lui Murakami, aș spune că este o lume pe jumătate reală unde majoritatea personajelor nu sunt nici bune, nici rele. De mică m-au fascinat japonezii pentru puterea lor de a crea personaje fictive umane. Indiferent că este vorba de literatură, film sau animație, caracterele japoneze sunt undeva la limita dintre eroi și anti-eroi fiind caracterizate de un număr aproape egal de calități și defecte. Exact ca noi. Cine poate spune despre el însuși că este în totalitate bun sau în totalitate rău? Chiar și cei mai puri au un nor care le umbrește sufletul. Iar cei mai răi, o scânteie care le încălzește inima.

În lumea aceasta plină de oameni și făpturi imperfecte, Murakami adaugă și o doză generoasă de magie. Gândește-te la lectură ca la o sârmă orizontală, bine întinsă, dar alunecoasă, ale cărei capete nu vezi de ce sunt legate. Deasupra sârmei se află realitatea – o lume în care regulile cu care suntem obișnuiți se aplică. Iar dedesubtul sârmei – haos decantat. Atunci când citești operele lui Murakami e și cum încerci să mergi drept pe această sârmă începând de undeva de la jumătate. Mergi. Mergi. Mergi. Dar la un moment dat tot cazi în noroi de nu mai știi cum să ajungi înapoi.

Nu le spune nimeni pe nume, dar este vorba de multe practici magice în 1Q84. În primul rând, construirea crisalidei de aer în interiorul căreia fiecare personaj găsește altceva. Și în al doilea rând, invocarea Oamenilor Mici pe care nimeni nu știe cum să-i cheme și nici să-i trimită înapoi.

Nuvele în romanele lui Murakami

Murakami a mai strecurat nuvele în romanele sale și cu altă ocazie. Nu este prima oară când dă o pauză de la acțiune personajelor și se concentrează pe o cu totul altă poveste. Dar în 1Q84 face acest lucru de mai multe ori. Iar două din nuvelele inserate în roman sunt absolut superbe. În plus, descoperindu-le, te simți ca atunci când găsești un Ou de Paște într-un joc.

Una dintre nuvelele romanului 1Q84 este Orașul Pisicilor, o poveste pe care Tengo o citește tatălui său internat la sanatoriu. Aceasta a apărut și sperat în revista New Yorker și o poți citi în englezăaici. Iar cealaltă este chiar Crisalida de Aer, nuvela în jurul căreia se concentrează acțiunea. Conținutul acesteia nu-l aflăm pe de-a întregul decât în cea de-a doua carte.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut 1Q84 – cartea II te invit să descoperi rubricaBooks de la pickandkeep:

Books



2 comentarii la „Haruki Murakami: 1Q84 – cartea II

  • februarie 1, 2019 la 7:22 pm
    Permalink

    Nu am citit cartea asta de la Murakami, dar am citit altele 3. Mi-au plăcut destul de mult încât să doresc să mai citesc și altceva de la acest scriitor. Faină recenzie ai făcut aici!

    Răspunde
    • februarie 2, 2019 la 12:50 pm
      Permalink

      Îți mulțumesc mult Oana! Murakami este într-adevăr un scriitor original și cu toate că vei găsi lucruri similare într-unele dintre ele, recomand toate cărțile scrise de el.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *