Paulo Coehlo: Alchimistul
De cePaulo Coelhoapare atât de des pe acest site? Simplu! Pentru că romanele sale reprezintă o lectură ușoară; O cufundare într-o poveste cu tâlc din care afli mai mult despre tine decât despre personajele din carte. Aceasta este impresia cu care rămân de fiecare dată când termin o carte a sa. Și lucrurile nu au stat altfel nici la recitirea romanului Alchimistul.
Am citit de mult romanul. De ziua unei prietene când am rămas la ea și neputând dormi am făcut o noapte albă. Este o carte scurtă și citind-o pe diagonală, am terminat-o în doar câteva ore. Dar acum, mai bine de zece ani de la lectură, nu-mi aminteam nimic. Așa că am împrumutat-o din nou.
Trebuie să-i citești și prefața ca s-o înțelegi, mi-a spus persoana de la care am primit-o de această dată. Și după lectură, i-am dat dreptate.
Legenda personală și dilema tuturor tinerilor
Santiago, un tânăr cu furnici în tălpi, se face cioban și cutreieră neobosit câmpiile Andaluziei. El are multe oi care se încred în el și care îl urmează oriunde s-ar duce și o carte groasă pe post de pernă și companion. Dar în același timp, el visează la o frumoasă fată dintr-un oraș unde își vinde lâna oilor, și se întreabă dacă ea la rândul său îi împărtășește sentimentele. Cu alte cuvinte, ca orice băiat de vârsta lui, sufletul i se împarte între dorința de a vedea locuri noi și nevoia firească de a se stabili și a avea pe cineva alături. Dar viața i se schimbă și concentrarea i se mută de la problemele de zi cu zi la țeluri mai înalte când merge să întebe o țigancă ghicitoare despre semnificația unui vis care i se repetă.
În visul său, Santiago vede o comoară ascunsă undeva în mijlocul deșertului egiptean, lângă piramide. Și așa cum află de la țingancă, după ce îi promite acesteia a zecea parte din comoară, singurul mod de a-și trăi legenda personală și a-și găsi liniștea sufletească este de a porni în căutarea ei. Sceptic la început și măcinat de îndoieli, Satiago se hotărăște să ignore spusele ghicitoarei. Dar sufletul i se cutremură din nou și decide în sfârșit că trebuie să obțină ceea ce i se arătase în vis, după ce întâlnește un bătrân care îi cere în schimbul dezlegării visului a zecea parte din oi.
Împlinirea viselor cere sacrificii
Santiago se desparte cu greu de oile sale, dar împins de curiozitate acceptă. El oferă bătrânului o parte din turmă și primește în schimbul ei pe Urim și Turim – două pietre semiprețioase, de culori diferite, care consituie singura formă de ghicire îngăduită de Dumnezeu.Apoi, pentru a obține banii necesari călătoriei în Eigipt, el vinde restul turmei și pleacă în aventura vieții sale. Pe drum întâlnește o mulțime de oameni buni și răi. Ei îl ajută, îl fură sau îl supun la încercări pe viață și pe moarte. Iar în același timp, îl împing mai aproape de îndeplinirea idealului său.
Alchimistul în literatura universală
Cu toate că acest roman a stat în vârful topului celor mai bie vândute cărți în mai mult de 74 de țări, la lansarea sa nu s-a bucurat de forte multă apreciere.
Ca temă, Alchimistul reia ideea obsesivă pe care Paulo Cohelo o expune în romanele sale. Dacă îți dorești ceva cu adevărat, tot universul îți devine complice, iar cine se amestecă în legenda personală a altuia, niciodată n-o va descoperi pe a lui; Semne ți se arată pretutindeni, dar trebuie să fii atent la ele; Iar inima se preferă a fi ascultată pentru că are mereu dreptate.
Editura care publică primele 900 de exemplare consideră cartea un eșec. Dar chiar și așa, ambițiosul scriitor nu se lasă și după ce petrece 40 de zile în deșertul Mojave își testează din nou soarta. Și astfel, ajunge astăzi, peste 28 de ani de la apariția romanului Alchimistul, cel mai tradus scriitor în viață.
Să-și fi scris Coelho povestea înainte să o fi trăit?
Aflând de acest obstacolul peste care a trebui să treacă Paulo Coelho pentru a-și face cunoscută lucrarea, nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva cartea reprezintă tocmai o premoniție a propriului viitor. Sunt atât de multe asemănări între pățaniile tânărului și legenda personală a scriitorului că nu poți da vina doar pe coincidențe. Iată ce au în comun cei doi:
| SANTIAGO | Paulo Coehlo |
|---|---|
| băiatului i se arată în vis o comoară | autorul visează la succesul unei cărți subapreciate |
| tâlharii și războinicii | editura care taie orice avânt |
| călătoria în deșertul Egiptului | călătoria în deșertul Mojave |
| aflarea comorii în cel mai evident loc | cunoașterea succesului în locuri nebănuite și totuși atât de familiare |
…Deci? Să fie oare adevărat că toate poveștile universului sunt scrise de aceeași mână?
IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN
❋ Dacă ți-a plăcut această recenzie te invit să descoperi rubrica Books de la pickandkeep: