Octavian Soviany: Cartea răstălmăcirilor

Se poate traduce poezia? Răspunsul e: nu! Ceea ce a învățat cineva să simtă vorbind și gândind în limba mamei sale nu poate fi transformat mecanic într-un limbaj străin în care experiențele sufletești sunt cu totul altfel. În schimb, poezia se poate răstălmăci. Acesta este termenul pe care l-am reținut despre traducerea poeziilor din Cartea răstălmăcirilor de Octavian Soviany, un volum de la editura Hyperliteratura, pe care îl păstrez la căpătâi și din care citesc câte o filă ori de câte ori vreau să purced în alte timpuri și pe alte meleaguri.

Poezia și limbile străine în Cartea răstălmăcirilor

Poezia nu poate fi tradusă și din acest motiv poeții sunt cei care păstrează vie și curată limba. Dacă am putea să traducem poezie și să redăm în limbi străine exact ce-a vrut să spună poetul, atunci niciunul dintre noi nu ar mai întâmpina dificultăți în încercarea de a învăța alte graiuri. Dar poezia este cea mai pură formă a unei limbi, însuși sufletul ei, dacă ar fi s-o comparăm cu ceva.

Pe de altă parte, încă un lucru adevărat despre poezie, așa cum spune și Octavian Soviany în introducerea cărții sale, „mai importantă decât fidelitatea este expresivitatea. Nu însă expresivitatea în genere, ci tipul de expresivitate specific poetului pe care te-ai apucat să-l traduci.” Iar în cazul de față, răstălmăcitorul se pricepe foarte bine la a surprinde această expresivitate.

Ca un doctor iscusit, care știe de ce suferi înainte să te examineze, Octavian Soviany descoperă mai întâi acel ceva specific poetului pe care îl traduce, îl scoate afară și reconstruiește poezia în jurul acelui lucru. Astfel, fiecare din cei 45 de clasici răstălmăciți, chiar și în românește, își păstrează expresivitatea și probabil că dacă ar fi scris în dulcele nostru grai strămoșesc, în mare, ar fi ales aceleași cuvinte.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul Cartea răstălmăcirilor îți recomand și:

・Micul saturnian