・Cum să te pregătești pentru o excursie în Egipt

Cum să te pregătești pentru o excursie în Egipt și cât de sigur este

Egiptul este o destinație care te întâmpină cu Nilul său măreț și cu monumentele magnifice, deșertul și delta luxuriantă, precum și cu trecutul fascinant. Odată ajunși în preajma mormintelor acoperite cu nisip, piramidelor austere și templelor faraonice, Egiptul scoate la iveală exploratorul din noi toți.



Mai este însă această frumusețe o destinație sigură pentru vizitatori? Christian Tour te asigură că da, însă trebuie să ții cont de câteva reguli pentru a putea profita la maximum de experiența egipteană.

După revoluția din noiembrie 2011 numărul turiștilor a scăzut aproape la zero. Chiar și înainte de răpirile și atacurile teroriste asupra turiștilor au mai existat probleme, mai ales în peninsula Sinai. Din fericire, situația politică s-a stabilizat în acești ani. 2018 a fost primul în care s-a înregistrat o creștere semnificativă a turismului (în conformitate cu ghidurile și hotelurile locale) și reluarea interesului turiștilor față de Egipt. Chiar și așa, te întrebi dacă îți poți rezerva o următoare vacanță în această destinație atât de încărcată de istorie.

Cât de sigură este o călătorie în Egipt?

Cum să te pregătești pentru o excursie în Egipt și cât de sigur este

Pentru a putea privi lucrurile și dintr-o altă perspectivă, iată ce trebuie să ai în vedere atunci când îți dorești să vizitezi Egiptul:

  • Forțele egiptene de securitate cunosc situația. De fapt, încearcă în mod constant să recâștige controlul în zonă. Armata are puncte de control vizibile în toată țara. Cele mai multe atracții turistice au un standard de siguranță destul de ridicat (și întotdeauna o prezență militară vizibilă), iar autobuzele se deplasează de obicei în convoaie escortate de poliție.
  • Vizitarea Peninsulei Sinai este, probabil, în prezent, nu o idee tocmai inspirată (cu excepția Sharm El-Sheikh), și nici regiunile prea îndepărtate ale deșertului, mai ales fără escortă. Egiptul, deși se îndreaptă treptat spre calea unei păci durabile și prospere, este încă o regiune cu o mulțime de conflicte interne și destul de multă sărăcie. Deci tratează situația cu obiectivitate.
  • Contrar a ceea ce ai putea crede, probabil că este mult mai sigur să vizitezi Egiptul de unul singur decât într-un grup, deoarece autobuzele turistice reprezintă punctul central și nu turistul ce se plimbă de unul singur prin piețe. Te poți simți în siguranță mergând prin Cairo la lăsarea nopții decât vizitând piramidele sau Luxor.

Te poți plimba în siguranță prin Cairo noaptea?

Cum să te pregătești pentru o excursie în Egipt și cât de sigur este

Cairo este un oraș incredibil, dar în ale cărui piețe mari te poți pierde cu ușurință, iar pe timpul nopții ai putea fi singurul vizitator alb din zonă. Pentru a te simți în siguranță în Cairo ar trebui să ții cont de câteva sfaturi:



  • Nu purta lucruri scumpe la vedere, lasă-ți cardul la hotel și asigură-te că ai la tine doar o sumă rezonabilă de bani. În afară de privirile insistente ale localnicilor și vânzătorii ce încearcă să te convingă să le cumperi marfa, nu vei avea de înfruntat alte experiențe.
  • Poți oricând apela, în cazul în care te rătăcești, la unul dintre taxiurile ce se regăsesc peste tot și roagă să fii dus la hotel.
  • Dacă nu te simți sigur pe tine vizitând Cairo, Luxor sau Aswan, apelează la un ghid local. Acesta va putea să îți confere încredere și siguranță, știind cum să acționeze indiferent de situație și să te ferească de înșelătorii.

Ce trasee turistice sunt sigure pentru vizitat?

Cum să te pregătești pentru o excursie în Egipt și cât de sigur este

Atacurile teroriste au vizat autobuzele turistice și grupurile de călătorie și nu călătorii singuri. Deci, este incredibil de important să alegi o agenție de turism sau ghid turistic de renume. Dacă ești cazat la un hotel de top, aș merge pe mâna lor. Dacă dorești mai degrabă o variantă ieftină, apelează la companii de renume occidentale.




Este oarecum important să alegi excursii care îndeplinesc anumite standarde occidentale. Nu toate autobuzele au de exemplu aer condiționat. Optează pentru un tur privat foarte bun la Piramidele din Giza, Sphinx, etc. sau un tur al Abu Simbel cu recenzii bune în loc să încerci să economisești 2 dolari pe călătoria cu autobuze locale, unde 40 de turiști stau înghesuiți.

Cele mai multe tururi și hoteluri care sunt extrem de ieftine în Egipt sunt de obicei de slabă calitate. Egiptul este o țară ieftină, dar trebuie totuși să investești ceva pentru condiții civilizate.

Este Egiptul o destinație sigură pentru femeile singure?

Cum să te pregătești pentru o excursie în Egipt și cât de sigur este

În general, Egiptul este perfect sigur pentru călătorii de sex feminin. Acum, ca femeie, ar trebui să păstrezi un grad de decență. Dacă ai mai călătorit solo înainte, știi probabil că este regula de aur, indiferent unde te afli.

Același lucru este valabil pentru vorbitul cu străini și a intra în orice situație în care nu ești în control. Încearcă să eviți flirtul cu orice preț și, în general, să rămâi la mijloacele oficiale. Ceea ce înseamnă, să comanzi taxiul prin hotelul la care te-ai cazat, angajează un ghid prin intermediul hotelului și toate celelalte măsuri de precauție obișnuite pe care ar trebui să le ai în vedere în calitate de călător de sex feminin în Egipt sau oriunde altundeva.

Există o mulțime de excursii cu ghid în jurul atracțiilor turistice majore și îți poți aranja cu ușurință să te alături unuia din aceste grupuri sau să obții un ghid individual.

Care sunt cele mai comune înșelătorii?

Cum să te pregătești pentru o excursie în Egipt și cât de sigur este

Principala problemă pe care o poți întâmpina în Egipt este cea a comercianților și proprietarilor de magazine. Încă de la declinul turismului, vânzările au scăzut și ele, aducându-i pe unii dintre vânzători în pragul disperării. Deci, este sigur să vizitezi Piramidele din Egipt? Probabil, dar respectă o regulă de aur foarte importantă: nu vorbi niciodată cu localnicii! Și niciodată nu spune de unde vii. Doar spune „nu mulțumesc / la shukran” într-un mod prietenos și treci mai departe.

S-ar putea să sune puțin deplasat, dar este singurul lucru care te va ferii de înșelătorii, în special în jurul piramidelor.

  • Cea mai populară înșelătorie este „înșelătoria cadoului”. Furnizorii vor începe, de obicei, o conversație, întrebându-te numele și de unde vii. De acolo, te va invita să verifici ofertele lor și apoi îți vor face un cadou. Nu accepta. Pleacă. Dacă le-ai spus deja numele, uneori vor începe să îl scrie în Hieroglife pe ambalajul cadoului și nu vei mai putea da înapoi. Cadoul va fi gratuit, dar, întâmplător, sora vânzătorului se va căsători mâine și va fi jignită de moarte dacă nu îi oferiți niște bani pentru zestrea ei.
  • Mai ales în Cairo, localnicii se vor oferi să îți arate o scurtătură sau o modalitate sigură de a traversa strada. Aceasta este o ofertă destul de tentantă, dar în fapt doar o altă înșelătorie. În cel mai bun caz, se vor aștepta la niște bacșiș, în cel mai rău caz trebuie să îi însoțești la galeria, magazinul sau casa unde se va produce o nouă înșelătorie.
  • Predarea camerei foto unui localnic pentru o poză, în special în jurul piramidelor, ar putea să nu fie o idee bună. Acesta va părea de ajutor și apoi îți va cere o sumă considerabilă pentru acest favor sau există să fugă cu camera.
  • Trucurile de schimbare a banilor sunt, de asemenea, abundente. În majoritatea cazurilor, vi se cere să schimbați monedele (euro sau dolari) în facturi. Stai departe de ele, chiar dacă ei îți cer ajutorul în modul cel mai insistent. Și întotdeauna schimbă banii la o bancă locală sau o retrage-i direct de la bancomat. Nu există previziuni bune atunci când te hotărăști să schimbi banii direct de la un localnic pentru o „rată bună”.
  • Călătoria cu un taxi local poate fi o problemă. Cele noi vor avea contoare. Dacă nu, stabilește un preț în prealabil, la care să lași întotdeauna un bacșiș mic. Uneori vor încerca să adauge o taxă pentru persoane în plus sau pentru bagaje suplimentare, etc. Nu te crampona pentru 5 lire în plus, dar dacă este mai mult de atât, alege să pleci.
  • Nu în ultimul rând, recent, și copiii s-au alăturat acestor înșelătorii. Unii dintre aceștia sunt cu adevărat săraci, dar întotdeauna trebuie să fii conștient de faptul că dându-le bani, chiar dacă îți spun că nu au nimic de mâncat (fapt care ar putea fi chiar adevărat), nu le va fi de folos pe termen lung. Prin sprijinirea acestui tip de industrie, vei da de înțeles localnicilor care investesc în afaceri locale, sunt angajații unui loc de muncă obișnuit care susține economia că este mai puțin profitabil decât înșelarea turiștilor.

Cu toate acestea, nu ar trebui să îți faci o impresie greșită. Egiptul nu este singura țară din lume în care turiștii sunt păcăliți. Chiar și în Europa Centrală, se poate întâmpla într-un fel sau altul. Cu puțină informare și prin folosirea propriei intuiții, aproape sigur vei fi în stare să le eviți.

Ce precauții ar trebui să îți iei din punct de vedere al sănătății?

Cum să te pregătești pentru o excursie în Egipt și cât de sigur este

Atunci când este vorba despre siguranța călătoriilor în Egipt, ar trebui să iei în considerare și problemele de sănătate comune. Egiptul este o țară cu climat foarte cald și nu toate restaurantele se supun standardelor comune de igienă occidentală.

Episoadele diareice sunt cel mai mare dușman și nu ar trebui neglijate – nu ai fi primul european care își sfârșește vacanța în spital (motiv pentru care asigurarea de călătorie este destul de importantă în Egipt). Cum le poți evita?

  • Respectă întotdeauna zicala „decojește-l, gătește-l sau lăsa-l”.
  • Nu consuma sucuri proaspete, înghețată sau apă neîmbuteliată.
  • Nu folosi niciodată cuburi de gheață.
  • Nu încerca acele salate și bufete, care nu sunt, în general, cea mai bună idee pentru degustat.
  • De asemenea, nu trebuie să iei în considerare posibilitatea de a te scălda vreodată în râul Nil, chiar dacă te afli într-o croazieră. Schistosomioza, cunoscută și sub numele de Bilharzia, este transmisă de paraziți găsiți în râu. Mai ales în regiunile inferioare ale Nilului, există mult gunoi care plutește până la estuar, iar curenții pot fi și ei periculoși. Rămâi la piscină – este mult mai sigur și mai curat.
  • Exceptând toate acestea, malaria nu este o problemă atât de mare pe cât este hepatita A, și probabil că ai fost deja vaccinat împotriva tetanosului, Diptei și poliomielitei, deci nu există precauții majore pe care trebuie să le iei. Dacă îți dorești să călătorești și în mediul rural (99% dintre turiști nu fac asta), poți lua în considerare o vaccinare împotriva rabiei.

Altfel, Egiptul este o destinație în care poți descoperi vestigii antice, te poți bucura de experiențe unice și îți poți crea amintiri frumoase, atât timp cât te păstrezi în siguranță.

Christian Tour îți pune la dispoziție o serie de circuite antrenante, în care siguranța ta și buna dispoziție sunt pe primul loc, dar și soluții individuale în destinații precum Hurghada și Sharm el Sheikh, în care te poți relaxa alături de cei dragi, în spații de cazare testate de agenții noștri.

Tot ceea ce îți lipsește este bagajul și camera foto pentru a imortaliza momentele de bucurie ale vacanței.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN
❋ Dacă ți-a plăcut articolul Cum să te pregătești pentru o excursie în Egipt și cât de sigur este te invit pe blogul nostru:

Blog pickandkeep



・Vacanță transformată în lună de miere

Mi-am dorit, ca orice om, o lună de miere. Mi-am imaginat-o de mii de ori! Cu decor extravagant, petale de trandafiri, flori cât cuprinde, lenjerii de mătase, dezmierdări și muzică în surdină. La vremea căsătoriei însă nu am avut parte decât de o jumătate de zi la Sinaia. Frumos, romantic dar nu prea se încadra la categoria ”lună de miere”. A fost mai degrabă o mini-călătorie la munte, cu zăpadă din belșug deși era martie și un prânz cu delicatese și muzică live. Chiar și-așa, fără o lună de miere ”ca-n povești”, drumul nostru în căsnicie l-am croit și construit frumos cu fiecare pas. Am avut parte și de flori roșii care au umplut patul cu ocazia primului nostru apartament. După câțiva ani, când drumurile libertății s-au deschis la propriu, am hotărât să mergem o săptămână în Grecia. De fapt, am acceptat propunerea celor mai buni prieteni care făcuseră rost de bilete pentru vacanță. Vacanța transformată în luna de miere pe care nu am avut-o.

Vacanța transformată în lună de miere

Vacanță transformată în lună de miere

Să nu vă gândiți la ceva extravagant! Transportul cu autocarul, cazarea într-un apartament complet utilat, fără mâncare, dar la un preț bun și prieteni extraordinari. După renovarea apartamentului și concediul cu copiii, nici nu ne-am fi permis altceva iar meritul de a nu renunța se datora exclusiv prietenilor.



Am plecat cu sentimentele împărțite: pe de o parte bucuria și emoția primei vacanțe în afara țării, de cealaltă, teama, neîncrederea și, chiar un soi de vinovăție. Plecam pentru prima oară fără copii, cu cineva necunoscut aflat la volan. În ciuda frământărilor mele, lucrurile demaraseră cât se poate de bine. De altfel, acum realizez că nici nu putea fi altfel atâta timp cât eram împreună.

Îndrăgostită de Grecia

Vacanță transformată în lună de miere

Grecia mi-a plăcut din primul moment. M-am îndrăgostit de răsăritul pe care l-am prins chiar când am intrat pe tărâm elen, de mare, oameni, muzică. Ne-am luat în primire apartamentul situat într-o frumoasă vilă din Nei Pori aflată la două minute de plajă. Pentru că soțul fusese pe fază, noi am ocupat dormitorul matrimonial.

După instalare și familiarizare, am pregătit ceva de mâncare pe terasa cu vedere spre mare. Ca din întâmplare, fusesem din nou favorizată ocupând locul cel mai bun. Din locul unde nu eram nu puteam fi deranjată sau solicitată pentru diverse lucruri. Erau chestii mici care mă făceau deja să mă simt bine, privilegiată și răsfățată. Și era foarte plăcut.



Am trecut imediat la explorarea micuței stațiuni cu plajă amenajată, frumoasă, cu nisip fin, curată. A fost prima oară când am văzut cu adevărat apa mării atât de limpede încât îmi vedeam pedichiura. Până atunci comparația mi se părea exagerată. Taverne cu mese luminate de mici felinare, cu făclii în diferite forme pe margini și muzică grecească unde petreceam serile. Totul părea desprinse din altă lume și, nu, nu pentru că eram la prima noastră vacanță în Grecia.

Nei Pori, Meteora, Kalambacha, Platamonas

Vacanță transformată în lună de miere

Apoi am descoperit mânăstirile unice de pe Meteora, al doilea centru religios al Greciei, despre a căror existență nu aveam habar. Aici, pe vârful stâncilor pe care au fost construite mânăstirile suspendate ai senzația că te afli între cer și pământ. Și Kalambacha, orășelul cu case albe și grădini pline de iasomie, hortensii și trandafiri, magazine cu cele mai frumoase haine de blană.

La câțiva kilometri de Nei Pori, pe care îi parcurgeam pe jos, se află Platamonas, renumita stațiune de pe Riviera Olimpului. Aflată la doar 25 kilometri sud-est de Muntele Olimp, în apropiere de Biserica Agia Paraskevi și învecinată cu Paralia Katerini și Olympic Beach. Istorie și credință, legendă și poezie la fiecare popas.



În fiecare zi aveam alt program, niciuna nu semăna cu alta, cu descoperiri uimitoare, cu trăiri excepționale. Magazinele grecești, oamenii calzi și binevoitori, tavernele sau peripețiile și veselia grupului nostru, totul era fascinant.

Mă întrebam de câteva ori pe zi cărui fapt se datora tot ce mi se întâmpla. Eram înconjurată de atenție, prietenie, locuri și lucruri minunate, puteam înțelege, era normal. Dar iubirea, pasiunea, răsfățul, comportamentul, alintul sau menajarea erau un pic mai mult decât de obicei.

Grecia, vacanță cu dragoste

Vacanță transformată în lună de miere

În seara în care am împărțit o înghețată imensă și ne-am plimbat până la miezul nopții pe marginea mării, printre săruturile cu gust sărat, am primit răspunsul. A fost luna noastră de miere pe care n-o avuseserăm. Chiar dacă lipseau așternuturile de mătase, petalele sau alte extravaganțe. Aveam în schimb marea și iubirea, frumusețea și prietenia. Era mai mult decât suficient, era perfect, deși perfecțiune nu există.



Niciodată cerul nu a fost mai albastru, stelele mai strălucitoare, marea mai blândă și timpul mai îngăduitor. Trăiam încă un episod frumos din viața nostră și părea că totul din jurul nostru era o muzică a îndrăgostiților. Ca o orhestră ce ne-acompania!

Poate că Grecia este tărâmul îndrăgostiților, nu știu, dar ori de câte ori am revenit am trăit aceleași sentimente. Grecia este prima mea dragoste în materie de călătorii și vacanțe dar și locul celui mai frumos cadou: luna de miere.

Acest articol a fost scris de Mirela Marin o super bloggeriță pe care o poți găsi pe site-ul uniquebymm.ro. La ea pe site am poposit și eu cu articolulPrin blogging am câștigat un lucru la care nu mă așteptam pe care îl poți citi aici.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul Vacanță transformată în lună de mierete invit pe blogul nostru:

Blog pickandkeep



・În căutarea celor mai bune vinuri din Transilvania și Oltenia – 14 crame

La firma pentru care lucrez, am primit toamna aceasta o cerere pentru a organiza o excursie business cu degustare de vinuri. Clientul știa ce își dorește de la România și era focusat pe zonele Transilvania și Oltenia unde căuta vin alb, potrivit pentru piața japoneză. Cerința de bază era una simplă: un raport cât mai bun calitate / preț, iar provocarea adresată mie a constat în descoperirea cramelor care să îndeplinească această condiție.

Cum timpul nu era în favoarea mea – trebuia să înghesui cât mai multe vizite în doar cinci zile, așa că am făcut un plan astfel încât la sfârșit să putem obține o imagine de ansamblu cât mai bună. Și iată ce am vizitat:

14 Crame în 5 zile



#1 Crama Familia Petru

În prima zi, am pornit direct către crama familiei Petru. În Târnăveni, după câteva ore bune de condus, ne-am întâlnit cu domnul Oliviu, un bărbat bun la toate care după ce ne-a prezentat crama, ne-a invitat să degustăm din gama sa de vinuri.

Așa cum îi spune și numele, Crama Familia Petru este o afacere de familie. Începută de domnul Oliviu împreună cu băiatul său, aceasta s-a transformat într-o marcă de vinuri cunoscută pe plan local. Între timp, fiul s-a reorientat către alte domenii. Dar tatăl, aprofundând tehnologia de vinificație, a continuat să investească în hobby-ul său.




Producția de vin a familiei Petru nu este foarte mare, iar strugurii provin de la producătorii din zonă, însă gustul compensează cantitatea. Cupajele sunt echilibrate și caracterul fiecărui tip de strugure iese delicat în evindență. Dacă ar fi să aleg și un câștigător, perechea Riesling Italian și Fetească Regală pot spune că a fost preferata mea.

#2 Crama Villa Vinea

A doua zi, am zis să rămânem în zonă și am trecut pe la Crama Vila Vinea. În pivnița acestei crame mi-a atras atenția o statiue a Sfântului Mucenic Trifon, ocrotitorul viilor și livezilor, care păzește cu ochi ageri butoaiele de vin. Mi-am imaginat ce sărbătoare trebuie să fie la această cramă de 1 februarie, ziua acestuia și am revenit în magazin pentru o degustare.

La crama aceasta am descoperit că în zona Transilvaniei se cultivă două tipuri de Riesling, cel italian și cel de Rin, german, al cărui vin îl recomand când vine vorba de brandul Villa Vinea.

#3 Crama Jelna

La Jelna s-a pus pe ploaie. După ce mi-am noroit puțin adidașii plimbându-mă de colo-colo între cramă, depozit și locul de degustare, vinificatorul, un tânăr de 28 de ani, ne-a vorbit despre simbolul specific brandului Jelna.

Amprenta Transilvaniei, așa și-au dorit cei de la Jelna să-i perceapă consumatorii în momentul în care au desenat logo-ul firmei. Și cred că au pus punctul pe i cel puțin cu vinurile produse din Pinot Noir și Fetească Regală.

#4 Crama Liliac

Am încheiat a doua zi în vârf de deal, cu o degustare la lodge-ul Cramei Liliac. Într-o atmosferă de poveste aici am băut vin produs în regiunea Lechința, o zonă viticolă recunoscută încă din perioada imperiului roman.



Localnicii spun că pe vremuri, în aceste vii, pentru a ține moliile departe de plantațiile de struguri, locuitorii creșteau lilieci în turlele bisericilor, istorioară din care s-au inspirat și producătorii vinului Liliac.

Din câte crame am vizitat, am observat o diferență mare între aroma și calitatea vinurilor în funcție de gamă. În general, din punct de vedere al gustului, gamele premium sunt mult superioare celor de masă, iar acest lucru se reflectă și în preț. Cu alte cuvinte, vinul este atât de bun pe cât plătești pentru el. Dar la crama Liliac, ceea ce m-a surprins este faptul că și Lili, cea mai convenabilă gamă dintre produsele acestei vinării, are un gust premium!

#5 Crama Lechburg

Crama Lechburg este o cramă cu influențe săsești. Așezată la poalele Carpaților, tot în arealul Lechința, crama Lechburg produce vin în vechiul spirit săsesc. Se spune că în Lechința sașii și-au consolidat așezările încă din secolul al 13-lea veniți fiind din văile râurilor Rin și Mosel.

De pitorescul peisaj și gustul aromat al strugurilor a fost atrasă și familia italiană care a cumpărat crama în 2015 și a început să producă vin ecologic. Pentru a păstra plantația ferită de dăunători, producătorii folosesc produse tradiționale pe bază de curpru și sulf, respectând valorile impuse de legislația europeană.

Vinurile cramei Lechburg sunt în proporție de 80% vinuri albe din soiuri autohtone și de peste hotare. Vinul roșu este doar vin din Pinot Noir, un soi care s-a adaptat foarte bine în Transilvania și care dă un rod satisfăcător.

La crama Lechburg cel mai mult mi-au plăcut etichetele. Acest vin se vinde îmbuteliat în sticle cu etichete elegante, argintii, pe care sunt ilustrați oameni îmbrăcați în costum popular. Și dacă vinurile albe poartă însemnul unor frumoase țărănci, cel roșu, mult mai bărbătesc, este singurul reprezentat de un bărbat. Din punctul meu de vedere, ca prezentare, este vinul ideal pentru un cadou corporate sau chiar ca suvenir când vizitezi o țară străină.

#6 Crama La Salina

Salina Turda a devenit deja un brand de țară recunoscut peste hotare. Nu de puține ori am întâlnit turiști veniți în România special pentru a vizita acest loc. De aceea și așteptările față de tot ce este asociat cu aceasta sunt mari. Crama La Salina însă, cramă ce poartă numele faimosului obiectiv turistic, nu m-a dezamăgit.

Dacă ești în căutarea unei crame unde să te distrezi și să petreci chiar câteva nopți de relaxare, Crama La Salina este locul ideal. Poziționată ideal în apropierea Salinei Turda și înconjurată de plantația de viță de vie Crama La Salina oferă turiștilor o experiență transilvăneană autentică. Degustarea se desfășoară la restaurantul Sarea în Bucate, vis-a-vis de salină și pentru cei care caută un loc de cazare, tot aici pot găsi și confortul dorit.

Vinurile Cramei La Salina poartă numele brandului Issa și dintre toate sortimentele, cel mai mult mi-a plăcutChardonnay Barriquecare se remarcă prin aroma ușor lemnoasă și aciditatea echilibrată.

#7 Pivnița Logos

În centrul orașului Aiud, la subsolul Colegiului Bethlen Gabor am descoperit o cramă cu o vinotecă plină de vinuri albe. Până acum, din această experiență am învățat că vinurile albe sunt niște vinuri tinere care se beau în anul în care au fost îmbuteliate și nu își păstrează calitățile mai mult de doi-trei ani. Dar la Logos am degustat vinuri vechi și de zece ani cu un gust proaspăt și parfumat.

În pivniță, bine puse la păstrare, există și vinuri care datează din anul 1991, anul în care a fost înființată crama. Ăstea da vinuri vintage!

#8 Crama Țelna

Crama Țelna se spune că deține una din cele mai vechi podgorii din Transilvania. Clădirea acesteia se pare că în vechime a fost o proprietate boierească. Pe plantațiile ei cresc Fetească Regală, Muscat Ottonel şi Sauvignon Blanc.

Fetească Regală este un soi românesc relativ nou. Se spune că ar fi apărut în mod natural prin încrucișarea soiurilor autohtone Fetească Albă și Grasa de Cotnari și că ar fi fost descoperită în Transilvaia, într-un sat de lângă Târnăveni de către un vinificator francez cândva la sfârșitul secolului XIX. Alții spun că este la fel de nouă ca și România, iar anul acesta a sărbătorit și ea tot 100 de ani.

Dar să revenim la vinurile cramei Țelna. Ca multe alte crame transilvănene și aceasta are o istorie veche de secole, iar producătorii susțin că au dovezi clare cum că în anul 1489 Matei Corvin însuși a comandat vin de la această cramă tocmai pentru nunta sa.

#9 Domeniile Boieru

În Aiud, la Domeniile Boieru am descoperit migdali. Nu mi-aș fi imaginat vreodată că aceștia pot crește și pe meleagurile noastre, dar sunt din belșug în Aiud, dovadă a climatului cu influențe mediteraneene. Din același motiv, și vinurile din această zonă au un gust specific, deosebit.

Sub numele de Domeniul Ciumbrud se găsesc în magazine vinurile cramei Boieru și se disting prin aromele lor de struguri copți lent, într-o zonă cu climă blândă, ferită de vânturi puternice. Paleta coloristică în care sunt disponibile atât vinurile albe cât și cele roșii este variantă, iar aroma de migdal se regăsește în multe dintre ele.

#10 Pivnița Takacs

La Pivnița Takacs proprietarul ne-a propus o plimbare în podgorie pe care am acceptat-o bucuroși. Am urcat cu un automobil până în vărful dealurilor, pe un platou și de acolo am admirat priveliștile ascultând planurile de dezvoltare ale domnului Takacs.

Nu peste mult timp, această cramă se va extinde și așa cum se potrivește unor locuri cu potențial estetic deosebit, pentru degustare se va construi o clădire specială tocmai la poalele dealurilor.

Din toate vinurile acestei crame cel mai mult mi-a plăcut Gewurztraminer, un vin auriu cu miros parfumat de dulceață de trandafir și note de miere. Acesta este produs dintr-o subspecie a Traminerului Roz și iese în evidență prin gustul său dulce pe care nu-l mai poți uita odată ce l-ai încercat.

#11 Crama Jidvei

Crama Jidvei deține cea mai întinsă podgorie din România. Și probabil nu greșesc dacă afirm că este și cea mai cunoscută dintre cramele României peste hotare.

Aici totul este produs în cantități industriale, iar aparatura, crama, utilajele sunt pe măsură. Cât despre vin, cred că sunt puține șanse să nu-l știi deja, așa că mă voi limita la a-ți spune care mi-a plăcut mie cel mai mult.

Poate pentru că sunt femeie ar spune unii. Sau poate doar pentru că din când în când, la anumite ocazii, am poftă de un vin dulce. La Jidvei băutura pe care am băut-o până la fund când am participat la degustare, a fost vinul spumant Mărgăritar Rose, un vin cu aromă de cireșe.

#12 Crama Avincis

Dacă la alte crame m-am concentrat mai mult pe gustul vinului, la Avincis și peisajul mi-a furat privirea. Cu toate că se așternuse deja un strat de zăpadă, domeniul este foarte bine îngrijit și pus la punct până în cel mai mic detaliu, de o eleganță aparte.

Într-un cadru pitoresc fără seamăn, Avincis este una din acele crame unde poți poposi câteva nopți petrecând o vacanță luxoasă într-una din camerele destinate turiștilor.

La degustare am încercat vin din mai multe game și indiferent de prețul lor, calitatea s-a regăsit în fiecare sortiment.

#13 Domeniul Drăgaș

Dacă ar fi să descriu într-o singură expresie vinul Cramei Drăgaș, m-aș rezuma la puțin și bun. Cu o podgorie de doar 7 hectare, Domeniul Drăgaș produce cel mai bun Merlot pe care am avut șansa să-l degust vreodată în România. Tot aici am fost primiți cu cele mai sofisticate preparate folosite ca neutralizatori pentru degustarea vinurilor.

Vinul Domeniului Drăgaș este comercializat sub brandul numit Pelerin și se vinde în diferite centre comerciale din țară, inclusiv în lanțul de librării Cărturești. Ca preț nu este cel mai accesibil vin de pe piață, dar pentru gustul său desăvârșit eu îl consider un produs de lux cu care merită să te răsfeți din când în când.

#14 Casa de Vinuri Iordache

Din toate cramele pe care le-am vizitat, vinul Casei de Vinuri Iordache este singurul pe care nu l-am degustat (încă). Însă am adus cu mine acasă două sticle pe care le voi bea în vacanța de iarnă și după câte surprize plăcute am avut în această excursie, sunt convinsă că nu mă vor dezamăgi.

La Casa de Vinuri Iordache, pe lângă o cramă bine organizată, în curs de expansiune, am descoperit și un muzeu etnologic aparținând proprietarilor. În acest muzeu sunt expuse zeci de costume populare din diferite zone ale României și o colecție impresionantă de goblenuri realizate de trei generații de femei ale familiei.

❋ Dacă ți-a plăcut În căutarea celor mai bune vinuri din Transilvania și Olteniate invit pe blogul nostru:

Blog pickandkeep



・Concediu în Japonia, Gifu, Aichi și Yamanashi

Concediu în Japonia, Gifu, Aichi și Yamanashi

Și iată că m-am întors și din concediu în Japonia și m-am gândit să-mi descriu experiența pe blog. În total, întreaga mini vacanță a durat 14 zile și deși două din ele le-am petrecut aproape în totalitate în avion, restul de 12 au fost exact cât îmi trebuia ca să fac o schimbare de peisaj și să mi se facă iar dor de România.



Și ca de obicei, pentru că nu sunt turistul clasic care merge în vacanță pentru a vedea 20 de locuri în 10 zile și apoi se întoarce acasă mai obosit ca la plecare, m-am plimbat pe îndelete și m-am relaxat cât cuprinde. De aceea, dacă și tu ești ca mine și adori concediile chill, care îți dau energie în loc să ți-o consume, rămâi pe blog și te voi învăța un truc sau două despre cum să-ți petreci vacanța în Țara Soarelui Răsare ca un localnic la el acasă.

Pregătiri

De când am împlinit 20 de ani și până acum, cu excepția anului trecut când am spus pas, nu există an în care să nu fi fost măcar o dată în Japonia. Și cu toate acestea, bilet de avion mai ieftin de 700 de euro dus-întors și 500 de euro doar dus, nu prea am găsit! Așa că dacă plănuiești și tu un concediu în Japonia și ești descurajat de prețuri… să știi că altele nu prea sunt…

Din punct de vedere al companiilor aeriene pe de altă parte, preferata mea este Lufthansa pentru că zboară direct în Nagoya din Germania și în plus, aeroporturile nemților nu sunt alambicate (și acum am coșmaruri că mă pierd în Sheremetyevo din Moscova) și nici nu-ți iau pielea de pe tine ca olandezii în Schiphol când vrei să bei o cafea.

Dar, dacă dacă scopul tău este să ajungi în Tokyo și nu în Chubu Centrair, mai ai ca variantă și Turkish Airlines cu escală în Istanbul, timp berechet să te dezmeticești până la lungul zbor către Japonia și prețuri ok, dacă vânezi din timp.

Concediu în Japonia - o vacanță relaxantă și convenabilă

Bagaje

La capitolul bagaje, am trișat. Și deși nu poți trișa exact ca mine, te învăț cum să trișezi și tu!

Având socrii care locuiesc într-o casă îndeajuns de încăpătoare în Japonia, mi-am lăsat acolo o mulțime de haine și mărunțișuri în fosta cameră a soțului care acum stă nelocuită, mereu în așteptarea noastră. De aceea, pot să plec oricând doar cu pașaportul și hainele de pe mine și să nu duc lipsă de nimic la sosirea în Japonia. Dar, acesta este un mod de a călători fără bagaje doar pentru cei care au rude acolo. Pentru restul, există următoarele trei cheat-uri despre care îți voi vorbi pe larg în acest articol:




・UNIQLO

・Furugi

・Hyaku en shoppu (Hyakkin)

Și acum că am trecut peste pregătiri și pălăvrăgeală, hai să vorbim de lucruri mai interesante și să îți spun câte ceva despre felul cum mi-am petrecut vacanța în Japonia, fără să mă extenuez sau să fac gaură în buget. S-ar putea să te inspire!

Concediu în Japonia - o vacanță relaxantă și convenabilă

Sashimi de ton și somon

Concediu în Japonia

Ziua 1 – 6 Aprilie

M-am trezit cu noaptea în cap și am plecat la aeroport în jurul orei două dimineața. Moartă de oboseală și cu ochii împăienjeniți de somn, am parcurs drumul până la Frankfurt undeva la limita dintre semiconștiență și visare. Încă nu pot să adorm profund în avion (lucru care sper să se schimbe odată cu vârsta), dar nici nu pot sta complet trează.

La escală, am cutreierat întreg aeroportul și după ce am stat puțin în cumpănă gândindu-mă cu ce să mă tratez, m-am decis la câteva senvișuri cu pâine proaspătă și cafea.

Ziua 2 – 7 Aprilie

Din Frankfurt până în Nagoya sunt 11 ore și 25 de minute, pe care îmi place să le consider ca 10 ore, ca să pară mai scurt. Dar, oricum aș lua-o, tot înseamnă aproape jumătate de zi în care trebuie să stai captiv în avion și să-ți faci de lucru pentru a nu o lua razna. Și dacă mai pui la socoteală și drumul de întoarcere, dintr-un concediu în Japonia de 14 zile, una întreagă o trăiești cap coadă zburând peste taiga.

Așa că eu, între gustările repetate cu onigiri și mesele din avion, m-am pus pe recuperat la capitolul cinematografie și în cele două zboruri dus-întors, am vizionat următoarele capodopere care mi-au plăcut atât de mult că mai că-mi vine să-mi fac rubrică de filme pe pickandkeep:

Shinya Shokudo

Despre un bărbat care are un local deschis doar noaptea unde servește mâncarea preferată a fiecărui client care îi calcă pragul;

Frida (2002)

Despre viața artistei mexicane Frida Kahlo și soțul său marele pictor Diego Rivera;

Downsizing (2017)

Despre un bărbat care pentru a duce o viață mai bună acceptă să fie micșorat până la înălțimea de 12 centimetri;

Jumanji: Welcome to the Jungle (2017)

Un film cu același concept ca Jumanji (1995) cu un grup de copii captivi într-un joc;

Call me by your Name

Bazat pe renumitul bildungsroman cu același nume, despre un tânăr italian de doar 17 ani și idila acestuia cu asistentul american al tatălui său.

Când am ajuns în sfârșit în Nagoya în jurul orei 9 dimineața, era deja sâmbătă și a trebuit să mă pun rapid pe recuperat la capitolul articole pentru clienți așa că m-am așezat cu tableta într-un food court, am cumpărat două porții mari de sashimi (pește crud) cu orez și m-am pus pe treabă. După amiază, după vreo cinci ore de scris, am plecat în prefectura Gifu, locul unde locuiesc părinții soțului.

Concediu în Japonia - o vacanță relaxantă și convenabilă

Chubu Centrair: Un aeroport prietenos cu străinii, unde nu ai șanse să te pierzi

Concediu în Japonia - o vacanță relaxantă și convenabilă

Arată ca florile, dar de fapt sunt wagashi – dulciuri japoneze

Concediu în Japonia - o vacanță relaxantă și convenabilă

În tren către casă

Cheat 1 – UNIQLO

Am zis că te învăț și să trișezi cu bagajele dacă vrei să mergi în Japonia și mă țin de cuvânt!

Când îți pregătești cele necesare călătoriei, știu că primul impuls este să te asiguri că iei cu tine destulă lenjerie. Dar pentru Japonia, las-o acasă!

Cea mai bună lenjerie de corp pe care am cumpărat-o vreodată se găsește la UNIQLO, magazin japonez deschis oriunde în Japonia și de unde poți cumpăra duty free dacă prezinți pașaportul și iei produse în valoare totală de 5000 yeni (aproximativ 176 de lei)! Și deși poate părea o sumă mare pentru un singur magazin, crede-mă că vei cheltui mai mult când vei vedea varietate de produse și calitatea lor mai mult ca satisfăcătoare.

Personal, de când am prins gustul acestui magazin, nu-mi mai iau niciodată lenjerie de acasă pentru că vreau să-mi refac stocul de la UNIQLO.

Concediu în Japonia - o vacanță relaxantă și convenabilă

Matsuya Coffee – convenabilă și delicioasă

Ziua 5 – 10 Aprilie

Primele zile din mini vacanță le-am petrecut cu familia și ocupându-mă de diferite proiecte online. Tot într-una din ele am scris și articolul 10 Motive pentru care să nu-ți faci un blog care s-a bucurat de un succes răsunător și a avut cel mai bun reach din istoria pickandkeep. Abia în cea de-a cincea zi, de ziua lui Tomo, ne-am pus în mișcare și am mers din nou în Nagoya.

Înainte de plecare, am trecut pe la Japan Rent a Car de unde am închiriat o mașină pentru 6 zile, cu ceva mai puțin de 20000 de yeni (aproximativ 700 de lei). Apoi, înarmată cu vechile mele CD-uri cu Interpol și Placebo am fost DJ o oră întreagă până am ajuns în Nagoya. Acolo, aproape jumătate din zi ne-am petrecut-o în magazine furugi căutând comori vintage și vânzându-ne hainele de care ne-am plictisit.

Concediu în Japonia - o vacanță relaxantă și convenabilă

Mochi de la colț de stradă

Concediu în Japonia - o vacanță relaxantă și convenabilă

Magazin second hand din Nagoya

Concediu în Japonia - o vacanță relaxantă și convenabilă

În interiorul unui Furugi cool

Concediu în Japonia - o vacanță relaxantă și convenabilă

Nu am intrat, dar de afară așa arată un magazin Zara în Japonia

Cheat 2 – Furugi

Încă un lucru extraordinar pe care îl poți face în Japonia, este să cumperi și să vinzi haine la second hand! Magazinele unde poți face acest lucru se numesc furugi și dacă chiar ai haine valoroase, dar pe care nu le mai porți, ele sunt locul perfect unde să-ți înnoiești garderoba.

Articolele vestimentare de fast fashion, nu-ți vor aduce mai mult de o prăjitură sau cel mult o masă la restaurant. Dar, branduri la modă precum Engineered Garments, Martin Margiela, Margaret Howell, A.P.C. sau COMME des GARÇONS, se vând ca pâinea caldă! Cuvintele cheie sunt made in usa, made in italy și made în france, iar caracteristicile pe care trebuie să le îndeplinească hainele sunt calitatea și conformitatea cu tendințele actuale.

Dacă pe de altă parte, nu ai astfel de haine pe care să le pui la bătaie pentru a-ți suplimenta bugetul de călătorie, te sfătuiesc să vizitezi magazinele furugi din Japonia măcar pentru o sesiune rapidă de cumpărături! Crede-mă, îți vei schimba părerea despre vintage și second hand!

Noaptea ne-am petrecut-o în Nagoya, orașul meu de suflet și ne-am bucurat de delicatese japoneze prea migălos de făcut în România.

Kage e no mori

Ziua 7 – 12 Aprilie

Am așteptat cu sufletul la gură să ajung la jumătatea vacanței și să mergem în prefectura Yamanashi. Scopul meu principal era să vizitez (din nou) Kage e no mori, un muzeu cu desene făcute din hârtie, celofan, umbre și lumini. Iar pentru Tomo cina cu un vechi prieten care ne împărtășește pasiunea pentru hainele făcute bine.

Puțini sunt cei care au auzit de artistul japonez Seiji Fujishiro care folosește ca metodă de exprimare kiri-e (hârtie tăiată) și care a îmbogățit cultura niponă cu două muzee pline cu opere de artă ca cele din fotografii. Eu însă, de când i-am descoperit pentru prima oară muzeul din Yamanashi și până astăzi, i-am rămas fidelă punându-l în capul listei artiștilor preferați neschimbându-mi părerea nici până în ziua de azi.

Concediu în Japonia - o vacanță relaxantă și convenabilă

Popas pe autostradă

Concediu în Japonia - o vacanță relaxantă și convenabilă

Un magazin în interiorul gării Kofu din Yamanashi unde mi-am cheltuit jumătate din salariul pe care l-am primit în Japonia

Seara, după o masă într-o izakaya cu sake, hotto (mâncare specifică zonei Yamanashi), sashimi și horumon (măruntaie de pasăre fripte), unde, datorită cunoștinței lui Tomo ne-am pus la punct cu toate bârfele din lumea modei cool, ne-am cazat la un hotel din Isawa Onsen și am depănat amintiri din Yamanashi, locul unde ne-am mutat pentru prima oară împreună.

Ziua 9 – 14 Aprilie

Și cea de-a noua zi din scurtul meu concediu în Japonia a fost una memorabilă! Atunci, pe un vânt aproape obraznic, ne-am schimbat repede în haine călduroase și am fost la Festivalul Florilor, din Kani, orașul părinților lui Tomo. În limba japoneză, acest eveniment se numește Hana Festa și deși nu e renumit peste hotare, în fiecare an atrage mii de turiști dintre granițele Japoniei.

După ce am înghețat bine și ne-am săturat de flori și de mâncare, am fost la o cafea cu un fost coleg al soțului cu care are în comun faptul că soțiile au aceeași naționalitate. De data aceasta, locul de întâlnire ne-a fost recomandat de sora mai mică a lui Tomo și deși nu am făcut poze în interior, crede-mă că era definiția perfectă a ceea ce numesc japonezii oshare (elegant).

Concediu în Japonia - o vacanță relaxantă și convenabilă

La festivalul florilor în Kofu

Concediu în Japonia - o vacanță relaxantă și convenabilă

Tonomat de înghețată

Ziua 10 – 15 Aprilie

La români nu am auzit de vreun astfel de mod de a sărbători, dar la japonezi trecerea la vârsta de 88 de ani se lasă cu petrecere mare. Acesta este și motivul pentru care cu ocazia zilei de naștere a bunicii lui Tomo în vârstă de exact 88 de ani, ne-am făcut concediul în această perioadă.

Astfel că duminică, pe data de 15 aprilie, am îmbrăcat-o pe simpatica bunicuță în galben (se spune că e obligatoriu să porți această culoare când îți serbezi ziua de naștere la 88 de ani), am făcut rezervare la un restaurant chinezesc de fițe și ne-am strâns toată familia să o sărbătorim.

Concediu în Japonia - o vacanță relaxantă și convenabilă

Magazin cu dulciuri din castane

Ziua 12 – 17 Aprilie

Nu am făcut nimic demn de notat cu două zile înainte de a părăsi pentru a nu știu câta oară Japonia, cu excepția faptului că mi-am petrecut o bună parte din timp în Hyaku en Shoppu de unde am luat o mulțime de dulciuri și nimicuri pentru acasă.

Cheat 3 – Hyaku en shoppu (Hyakkin)

Și iată că a venit timpul și pentru cel de-al treilea cheat de care trebuie să profiți când ești în Japonia! Hyaku en shoppu sau Hyakkin, tradus în română înseamnă Magazin de 100 de yeni și se referă la magazinele cu preț unic de 100 de yeni + taxe.

Avem și noi nenumărate buticuri cu produse la același preț. Dar japonezii, ași în comerț, le-au dezvoltat pe ale lor la un cu totul alt nivel. În Japonia, la Hyaku en shoppu găsești absolut orice de la dulciuri și ciocolată, la produse de curățat, papetărie sau unelte de grădinărit. Și toate, la formidabilul preț de aproximativ 3.8 lei.

Acum nu îți propun să te zgârcești dacă tot ajungi până în Japonia, dar dacă este vorba de mărunțișuri, ai putea să faci o economie frumușică apelând la astfel de magazine.

Ziua 13 – 18 Aprilie

Ar fi greu să aleg o singură zi care să spun că mi-a plăcut cel mai mult din acest concediu în Japonia. Dar, la o adică, evenimentele din ziua dinaintea plecării ar atârna greu în balanță.

Atunci, soacra mea pasionată de flori și mare crescătoare de suculenți, m-a lăsat să aleg câte un lăstar din tot ce îmi place. Și pot spune că nu m-am sfiit deloc! Astfel mi-am luat pentru acasă în două recipiente închise ermetic câte un puiet din cel puțin 15 soiuri de plante cu frunze grase diferite!

Concediu în Japonia - o vacanță relaxantă și convenabilă

Suculenți

Concediu în Japonia - o vacanță relaxantă și convenabilă

Acasă la mama totul pare scos dintr-o felicitare

Apoi, am terminat de făcut bagajele și am plecat către Tokoname – orașul oalelor de lut. Mai fusesem acolo și cu șapte ani în urmă, dar anul acesta a fost cu mult mai distractiv. Și pentru că bănuiesc că te-am plictisit deja cu descrierile, voi lăsa pozele să vorbească în continuare.

Concediu în Japonia - o vacanță relaxantă și convenabilă

Orașul de baștină al pisicii Manekineko

Concediu în Japonia - o vacanță relaxantă și convenabilă

Căpșuni și lut în Tokoname



Cât de scump este un concediu în Japonia?

Dacă și tu visezi la un concediu în Japonia și impedimentul care te oprește să-ți îndeplinești dorința sunt banii, să știi că există și metode prin care poți avea parte de o vacanță perfectă fără a cheltui mult.

Pentru unconcediu în Japonia convenabil ceea ce trebuie să ai în vedere sunt:

・restaurantele locale;

・magazinele cu prețuri mici

・metodele de transport convenabile;

・deplasarea pe distanțe scurte!

・hoteluri la o oarecare depărtare de stațiile principale de tren;

・evenimente cunoscute pe plan local și nu internațional;

・obținerea informațiilor din interior, iar pentru asta, dacă ai nevoie, îți stau la dispoziție! ?

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul Concediu în Japonia – o vacanță relaxantă și convenabilă,te invit pe blogul nostru:
Blog pickandkeep

❋ Ce părere ai despre articolele de călătorii pe pickandkeep?

Spune-mi dacă-ți plac și poate voi scrie câte unul pentru fiecare țară în care am fost!

・Eat, shop, sleep, repeat! Vacanță în Bali cu Exact Travel Club

Eat, shop, sleep, repeat! Vacanță în Bali cu Exact Travel Club

Nu știu cum este la alte agenții de turism, dar Exact Travel Club, compania la care lucrez, aniversează în stil mare. Anul acesta cu ocazia împlinirii a 20 de ani, o cifră rotundă și majoratul pe stil japonez, ne-a mutat pe toți angajații (plus însoțitori, după caz) în Bali pentru o excursie de 9 zile. Astfel, la sfârșitul lunii februarie, în toiul gerului din București am avut parte de o vacanță în Bali neașteptată și demnă de a fi povestită.



Ce fel de pregătiri am facut pentru această vacanță în Bali?

Deși luna februarie face parte din sezonul ploios, în Bali este cald tot timpul anului. Episoadele de ploaie sunt intense, dar scurte ca durată. Temperaturile în această perioadă sunt de 27-31 de grade celsius. Iar soarele este îndeajuns de puternic încât să te faci roșu ca un rac din prima zi de plajă.

De aceea, cu așa vreme, nu am avut nevoie decât de o singură valiză pentru două persoane (l-am luat și pe Tomo cu mine) unde ne-a rămas destul loc și pentru suveniruri!

Lista de bagaje a fost foarte scurtă:

  • câte un tricou pentru fiecare zi de excursie;
  • pantaloni scurți;
  • costume de baie;
  • șlapi vechi Roxy (pe care îi țineam pe balcon să ies la udat florile);
  • sandale Birkenstock;
  • running shoes (în picioare);
  • ulei de plajă;
  • ochelari de soare;
  • două cărți;
  • croissante 7DAYS (preferatele lui Tomo);
  • tableta;
  • produse de îngrijire personală.

Și totuși, când am ajuns acolo mi-am dat seama că aș fi putut călători chiar cu și mai puțin.

Cum am spus și mai sus, Bali este un loc călduros tot timpul anului și în loc să alerg în toiul iernii în București după ulei de plajă, aș fi putut cumpăra din Bali, același produs la un preț mult mai avantajos.

Nici de Birkenstock nu am avut nevoie. La mine îmi luasem șlapii cu ideea că mă voi încălța o dată sau de două ori la plajă ca să-mi nu-mi stric sandalele, dar până la urmă am umblat doar în ei.




Programul excursiei în Bali detaliat pe zile

Ziua 1 – 20 Februarie

Am pornit din București către Bali în jurul orei 13:00. Ne-am urcat în KLM. Am făcut o escală în Amsterdam și una în Singapore și am ajuns în Bali a doua zi în jurul orei 20:00, ora locală.

Cu toate drumurile dus-întors Japonia, nu era prima oară când am călătorit atâta timp. Și totuși, zborul mi s-a părut destul de lung. Ca să mă înarmez împotriva oboselii și plictiselii, am mâncat ușor, am citit și m-am abținut de la cafea pentru a putea trage măcar un pui de somn în avion.

Ca sfat, pentru a putea călători confortabil cu KLM îți recomand să nu uiți acasă hainele călduroase și ceva de purtat pe cap, chiar dacă pleci într-o destinație tropicală! Aerul condiționat funcționează la putere maximă și dacă ești sensibil, ai toate șansele să ai parte de un sejur răcit cobză.

Ziua 2 – 21 Februarie

În Bali am aterizat pe aeroportul internațional din Denpasar. Puțini știu, dar în realitate acesta se numeșteI Gusti Ngurah Rai, după un erou național ce a condus trupele indoneze în războiul de independență împotriva olandezilor și al cărui chip apare pe bancnota de 50000 de rupiah, lucru pe care l-am aflat mai târziu de la ghidul local.

Aeroportul internaíonal Denpasar

Ajunși în Bali, ne-am speriat puțin de ploaia torențială care ne-a întâmpinat. Dar Exact Travel Club aranjase dinainte transferul aeroport – hotel așa că am călătorit uscați.

La hotel, cel puțin pentru mine, nu a urmat decât un somn lung de aproape douăsprezece ore.

Ziua 3 – 22 Februarie

Am fost cazați la hotelul resort Tony’s Villa și priveliștea de dimineață a fost ceva de vis. Iar acest lucru m-a făcut să mă gândesc că poate nu acum, dar cândva mai aproape de pensie să zicem, nu m-aș supăra să mă trezesc zi de zi lângă plajă, în mijlocul unui paradis tropical.

Micul dejun din prima dimineață a fost fără doar și poate cel mai bun! În loc de bufet suedez, puteai să-ți alegi dintr-un meniu diferite specialități cum ar fi:

  • mic dejun continental
  • mic dejun american
  • mic dejun asiatic
  • mic dejun balinez
  • mic dejun indonezian
  • suc de portocale, ananas sau pepene rosu
  • fructe proaspete
  • ceai sau cafea

Astfel, eu am savurat un delicios mic dejun indonezian cu de toate; Iar Tomo, japonez cu suflet de american când vine vorba de mâncarea de dimineață, unul american cu ouă și șuncă pe care nu l-a schimbat până la sfârșitul sejurului.

Pe la ora unsprezece am pornit în explorare. Încălțați în șlapi, atenți la valurile de mașini și motociclete și cu grijă să nu călcăm pe ofrandele puse în mijlocul trotoarelor sau în fața magazinelor, aveam în minte două scopuri:

✿ să găsim restaurante japoneze;

✿ să cumpărăm o pereche de ochelari de soare Ray Bali. :))))

Înarmată cu un aparat foto și vreo două telefoane am prins pe drum și ceva din atmosfera Seminyak-ului, una din cele mai populare zone turistice din Bali.

În jurul orei 1 am dat peste un restaurant Yoshinoya, un lanț japonez unde poți mânca gyudon, carne de vacă fiartă sau călită servită peste un bol de orez alb. Cred că era nou deschis pentru că la intrare ne-a întâmpinat un bărbat din personal care împărțea vouchere și cupoane de reducere la multe din produsele servite.

Astfel, ca să îți faci o idee, un bol de gyudon sukiyaki mediu a fost în jur de 9 lei. Iar unul mare cu gyudon original a costat puțin peste 13 lei. Ambele au fost delicioase și datorită orezului asitatic, sățios, îți sunt destul pentru un prânz.

Ne-am plimbat apoi prin magazine

Țin să remarc faptul că balinezii excelează la capitolul servicii și centre comerciale și pe lângă buticurile de toate felurile, demne de poze pe Instagram și perfect în ton cu tendințele actuale, voi aminti în acest articol și alte aspecte din care ca români am putea trage multe învățăminte.

Ce sunt Ray Bali?



La polul opus magazinelor din care se inspiră Bamboo și Zara Home, se află tarabele cu tot felul de suveniruri și articole de îmbrăcăminte imitând mai toate brandurile de lux.

Astfel, pentru că oricine își poate cumpăra cu mai nimic din Bali o copie a celor mai scumpe genți de la Yves Saint Laurent sau Chloe și mai toate așa zisele fashioniste sunt îmbrăcate cu tricouri Gucci de 30 de lei pe post de uniformă, îți recomand prietenește să nici nu-ți dea prin cap să iei cu tine în vacanță veșminte cu prea multe zerouri și logo-uri, pentru că într-o lume de fake-uri și ce-i original arată fals! Și dacă nu crezi că este așa, gândește-te la cazul Moncler din România unde iarna “cei mai cool dintre noi” se mândresc cu geci mai ieftine cu un zero decât cele originale pe principiul: Zero oricum nu înseamnă nimic. Cine o să observe că lipsește unul?

Dar există și fake-uri atât de fake încât devin originale. Acesta este cazul ochelarilor Ray Bali.Copiați după te las să ghicești ce marcă, ei au devenit un trademark al shopping-ului din această insulă.

Eu am citit despre ei într-un articol japonez și îmi doream o pereche încă de când am auzit că vom merge acolo. Dar întâmplarea a fost să-mi vină “la fel de bine” ca cei originali și să nu-mi mai iau deloc.

Snacks-uri și suveniruri

Sunt foarte cumpătată când vine vorba de haine și nu-mi iau aproape nimic din impuls. Așa că prima zi s-a soldat cu shopping de snacks-uri și suveniruri, iar ca să-ți faci o idee cam cât costă amintirile din vacanță, îți las următoarea listă:

✿ snacks-uri cu mango și kiwi: 8.4 lei

✿ pâine cu aluat ca de cozonac și cu diferite umpluturi: 1.9 lei

✿ tăiței instant cu diferite arome: 2.4 – 3.3 lei

✿ magnet de frigider: 10-15 lei

Cina primei zile a fost excepțională!

După cumpărături și destul soare care mi-a prăjit creștetul capului, ne-am întors la hotel unde am dormitat până la cină. Când m-am trezit, prea obosită să merg departe, am luat-o pe jos de la hotel până la primul restaurant simpatic ce ne-a ieșit în cale. Și așa am dat peste Warung Mina unde am servit Nasi Goreng (mâncare tradițională pe bază de orez) și Mie Goreng (mâncare tradițională pe bază de tăiței) și am ascultat un one man show live atât de profesionist de-am crezut că aceea va fi seara în care îmi voi face un selfie cu Ed Sheeran și toate la prețul de doar51 lei cu taxe incluse!

Ziua 4 – 23 Februarie

După prima zi întreagă de Bali, Tomo a hotărât că e timpul să mai și muncim. Cea de-a patra zi ne-am petrecut-o la hotel scriind articole, iar eu delectându-mă cu Beautiful You.

Spre seară însă, foamea ne-a scos din cameră. Flămânzi am luat-o spre Seminyak Square, dar nu înainte de a imortaliza dramaticul apus de soare într-o fotografie.

În Seminyak Square ne-am oprit la Spicery Bistro pentru un hamburger uriaș și o pizza și mai și. Totul la doar 75 de lei cu băuturi cu tot!

Ziua 5 – 24 Februarie

În ziua a cincea m-am trezit cu poftă de plimbare. Ne aminteam că văzuserăm un mall în drum spre hotel de la aeroport. Și astfel, am scos repede Google Maps să-l localizăm.

Mall-uri în adevăratul sens occidental (adică cu H&M, Zara și Pull and Bear) nu prea erau, așa că l-am găsit ușor pe cel căutat. Acesta se numea Beach Walk Shopping Center și era la o distanță de doar 10 kilometri pe stradă și vreo 8 pe plajă. Așa că am îmbrăcat repede costumul de baie, mi-am pus un maieu colorat și pantaloni scurți și în șlapii mei antici am pornit-o la drum.

Mergând de-a lungul plajei, desculță pe nisipul fierbinte și bucurându-mă de o sesiune de bronzat în mișcare, nici nu mi-am dat seama când am parcurs toți acei kilometri și am ajuns în Kuta, o plajă superbă numai bună de lenevit și contemplat oceanul.

Cumpărături în Beach Walk

În Beach Walk, după ce am trecut de toți vânzătorii ambulanți care ni se adresau în japoneză îmbiindu-ne cu diferite momeli, am dat din nou de un centru comercial proaspăt scos din revista Fudge (sau poate chiar Harper’s Bazaar). Acolo, după ce am probat o mulțime de ținute, m-am oprit la un tricou alb și o bluziță neagră de la Brandy Meliville, un brand american unde m-au atras culorile pastelate și faptul că nu există încă în România.

Ziua în care mi-am satisfăcut pofta de mâncare japoneză

După un mic dejun copios la hotel, masa de prânz am luat-o în Beach Walk la Pepper Lunch unde am mâncat și eu și Tomo curry și friptură japoneză cât pentru tot anul. Pentru acest prânz copios totalul a fost de 73 lei cu tot cu băuturi, dar sincer, mi-a fost greu să mă ridic de la masă când am terminat.

Am dat apoi jos caloriile întorcându-mă pe plajă la hotel. Dar antrenamentul meu nu a avut prea mare efect pentru că o parte din colegi aveau de gând să dedice cina acelei zile unui restaurant yakiniku (barbeque japonez), eveniment de la care n-ar fi fost cu putință să lipsesc.

Întâmplarea a făcut ca restaurantul yakiniku să fie tot în apropierea plajei din Kuta și având de această dată câteva bătături de toată frumusețea fix în tălpi, am experimentat și la dus și la întors câte o plimbare cu taxi, prea puțin diferită de cea din București mai ales pentru faptul că nu poți sub nicio formă să estimezi costul călătoriei înainte de a te lăsa pe mâinile șoferului.

  • dus: 14 lei
  • întors: 28 lei

Ziua 6 – 25 Februarie

Cea de-a șasea zi din aventura mea insulară am petrecut-o prăjindu-mă la soare deoarece mă simțeam albinoasă între colegii mei bronzați cum trebuie și-n comparație cu Tomo, care prinsese o nuanță drăgălașă de maro.

La cină, șefa ne-a pregătit tuturor angajaților și însoțitorilor un Balinese Cooking Class care pentru mine a fost unul din hilight-urile acestei excursii în Bali. Echipați cu șorțuri de bucătărie și îndrumați de un bucătar șef carismatic, am gătit laolaltă bucate delicioase din bucătăria balineză pe care dacă ar fi să le descriu aici, mi-ar mai lua cel puțin 2000 de cuvinte și de aceea plănuiesc să le las pentru un articol viitor.

Ziua 7 – 26 Februarie

În ziua a șaptea, după un mic dejun cu ouă benedict și vreo două cafele, am fost întâmpinați de ghidul local și am pornit în excursia marcaExact Travel Club pentru a intra în contact cu civilizația și cultura balineză și a ne familiariza cu locul.

Pentru frumusețile vizitate în continuare, am considerat că umila mea descriere nu ar aduce niciun fel de valoare, așa că te invit să descoperi povestea călătoriei din cele câteva fotografii ce sugerează doar magia locurilor reale.

Ziua 8 – 27 Februarie – Plajă

Uneori chiar și distracția în doze mari strică. După atâta soare și legănat lin de autocar pe străzile ondulate din Bali, insolația și oboseala și-au spus cuvântul și m-au ținut pe lângă hotel în penultima zi din vacanță.

Îmi ajunsese oarecum și cu mâncarea consumată în cantități triple față de acasă. Așa că, pentru a căpăta puțină putere m-am dus într-un loc aproape de hotel unde știam că o să-mi găsesc alinarea. Era un magazin Roxy și Quick Silver, brand-uri de surferi și skateboarderi, unde mi-aș putea petrece oricând printre ochelari de soare și pantaloni scurți o perioadă de convalescență cu șanse maxime de reușită!

Cum să nu cumperi ochelari de soare?

După aproape o oră de probat și comparat fiecare articol în parte, m-am oprit la câteva tricouri pentru Tomo, vreo două bluze pentru mine și o pereche de ochelari de soare de la Roxy care mi-a demonstrat încă o dată profesionalismul serviciilor din Bali.

După zâmbete la casierie și întrebări precum: De unde sunteți? la care balinezii se așteaptă să răspundem din Japonia și nu din România pe care n-o pot localiza pe hartă, m-am întors aproape vindecată la hotel.

Acolo, după parada modei în fața unei oglinzi uriașe timp în care am probat și hainele mele și pe cele ale lui Tomo care îmi vor reveni cândva cu siguranță, mi-am întors atenția către ochelari și am zis să-i mai încerc o dată. Pe lentila din stânga însă, aveau lipit un abțibild cu firma care, când l-am dat jos, a ieșit cu tot cu coating.

Vânzător amabil, client mulțumit

Disperată (ca de obicei când fac o achiziție mai puțin reușită) am dat vina pe expunerea la soare a lentilelor și i-am scos afară pe terasă ca să se bronzeze. Pata însă, nu se diminua. Ba dimpotrivă, devenea mai evidentă și după ce mi-am jurat că nu mai cumpăr ochelari de soare cu abțibulduri pe lentile, ispășită nevoie mare m-am întors la magazin să-mi spun oful.

Înapoi la Roxy, cei doi băieți de treabă, care ne-au servit și mai devreme, au făcut niște ochi mari și au ascultat fără a clipi pățania mea cu ochelarii. Se vedea din atitudinea lor că voiau să mă ajute, dar erau cam încurcați și nu știau ce să propună. De aceea, am venit eu cu o soluție din care și eu și ei ieșeam în câștig.

Le-am zis că nu vreau banii înapoi, dar vreau în schimb o altă pereche de ochelari care să nu aibă niciun fel de defect, chiar dacă sunt ceva mai ieftini decât cei pe care i-am achiziționat mai devreme. Și așa m-am ales cu niște frumoși ochelari de soare Roxy cu o latură a ramelor roz și care cred că vor deveni accesoriul meu preferat vara aceasta.

De ce apreciez serviciile din Bali?

Nu spun că la noi, dacă ai achiziționa un produs defect, nu ai avea posibilitatea să-l schimbi cu unul impecabil. Nici vorbă! Este dreptul tău în calitate de client să cumperi lucruri cu toate funcțiile intacte, mai ales dacă sunt vândute ca produse nefolosite. Apreciez însă faptul că acolo, deși toată conversația a fost purtată în limba engleză, am primit înțelegere și problema mea s-a rezolvat cât ai clipi.

Pe de altă parte, încă un lucru pe care l-am remarcat și mi-ar plăcea să-l văd pus în practică și la noi, este amabilitatea cu care ești salutat în momentul când intri sau părăsești un magazin chiar dacă nu cumperi absolut nimic. O astfel de atitudine am mai întâlnit-o doar în Japonia. Dar în calitate de client, atâta politețe te face să vrei să revii la nesfârșit și poate chiar să iei ceva cu următoarea ocazie!

Masajele din Bali

Pe scurt, been there, done that, nu mai vreau. Pe lung…

În prima zi, când am ajuns la hotel, odată cu cheia de la cameră am primit și câte un voucher pentru a încerca renumitul masaj balinez. Auzisem însă de la colege că trebuie să te dezbraci (duh!) și astfel nu m-a tentat să încerc până în penultima zi de ședere când am optat pentru un masaj facial în prețul voucher-ului cu gândul să-mi fac și alte programări dacă îmi va plăcea.Și sincer, deși atmosfera este extraordinară, masajul se pare că nu este chiar genul meu de activitate relaxantă.

Probabil că nu mă simt confortabil să plătesc o străină ca să mă atingă, ori mă simt prea vulnerabilă ca să mă relaxez, sau poate că doar mă gândesc prea mult la ce gândește maseuza despre mine. Nu știu care este motivul exact, dar minutele petrecute în camera de masaj nu m-au făcut să-mi doresc mai mult, și nici să vreau să încerc vreodată alte saloane.

Dar, dacă tu nu ești la fel de paranoic ca și mine, pentru tehnică și pentru a-ți pune sângele în mișcare, îți recomand să încerci și acest serviciu!

Ziua 9 – 28 Februarie

Și iată că am ajuns și la cea din urmă zi a aventurii mele în Bali. Pe picior de plecare și cu valiza scoasă din cameră, recepționera de la hotel, o tânără dulcică rău, ne-a invitat la un workshop rezervat oaspeților unde îmbrăcați în sarong și așezați pe rogojini puteam confecționa diferite ornamente balineze.

În afară de vasul din frunze de palmier în care balinezii oferă ca ofrandă zeilor o fărâmă din ceea ce au gătit pentru ziua respectivă și care oricum se fabrică ușor (în varianta modernă) dacă ai un capsator la îndemână, nu pot să reproduc nimic. Așa că, pentru o experiență autentică, pentru atunci când mă voi hotărî să-mi decorez casa cu frunze de bambus, va trebui să mă întorc în Bali și să mai cer o lecție.

De la atâta lucru manual, ni s-a făcut apoi foame și am intrat în cea mai apropiată cafenea să ne cheltuim ultimii bănuți cash înainte de a pleca la aeroport. Aceasta s-a întâmplat să fieFat Turtle și mă bucur sincer că am lăsat-o la urmă, pentru că gustarea de acolo a fost una din mesele mele preferate din întreg sejurul! Pe scurt: ouă fierte moi, avocado, roșii, brânză feta pe toast și cartofi prăjiți furați din porția lui Tomo. Ce poți să-ți dorești mai mult??

Apropo, parola de la wifi în această cafenea era goodfood.Și deși semnalul era absolut groaznic (de altfel, ca în tot restul insulei), numele se potrivea perfect cu meniul!

Mai vreau în Bali?

Fără îndoială nu sunt turist de cursă lungă și zborurile mai mari de câteva ore îmi dau metabolismul peste cap. Dar pentru climă, viață boemă, mâncare, oameni și ocean, și acum dacă mă întrebi dacă m-aș mai întoarce în Bali pentru o vacanță ca cea din februarie cu colegii de la Exact Travel Club, aș spune: DA! DA! DA!

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul Eat, shop, sleep, repeat! Vacanță în Bali te invit pe blogul nostru:

Blog pickandkeep

❋ Ce părere ai despre articolele de călătorii pe pickandkeep?

Spune-mi dacă-ți plac și poate voi scrie câte unul pentru fiecare țară în care am fost!