Rose Tremain: Drumul spre casă

Se spune că drumul spre casă este cel mai scurt drum. Dar ultima carte citită de la editura Corintși semnată de autoarea britanică Rose Tremain, mi-a dezvăluit un nou mod de abordare al acestei călătorii.

Rose Tremain: Drumul spre casă

La puțin timp după moartea soției sale Marina, Lev – un bărbat de 40 de ani dintr-o țară din Europa de Est nespecificată în roman, își ia inima în dinți și pleacă în căutarea unui viitor mai luminos în ploioasa Londră.



Numărând pe degete cuvintele englezești pe care le poate rosti dintr-o răsuflare, Lev se suie într-un autocar de cursă lungă și se îndreaptă către faimoasa capitală a Uniunii Europene. Cu doar câteva lire în buzunar care speră să-i ajungă măcar pentru o lună, el își părăsește mama și fetița promițându-le că va izbuti în viață și le va face și lor traiul mai ușor. Inima lui este grea și plină de vise și speranțe, dar se gândește mereu la viața ce-l așteaptă în Londra în timp ce autocarul străbate de la un cap la altul întreaga Europă. Însă cursul viselor îi este curmat de Lydia, vecina lui de călătorie, o femeie din aceeași țară ca și el.

De vârstă apropiată cu Lev, Lydia a pornit ca și bărbatul în căutarea fericirii londoneze. Cu bagajele pline ochi cu ouă fierte și ciocolată, ea îl îndeamnă să mănânce împreună. Și mai mult, profesoară de engleză fiind, îi corectează pronunția celor câtorva cuvinte englezești pe care Lev le-a învățat înainte de plecare.




Viața pe pământ londonez

După câteva zile de mers cu autocarul, Lev ajunge la Londra. Acolo își ia la revedere de la Lydia și extenuat se pierde pe străzile pline de promisiuni ale capitalei. Cu uimire însă, constată că prețurile sunt mult mai ridicate decât se aștepta și banii care se gândea că-i vor ajunge o întreagă săptămână, îi cheltuiește pe o singură noapte la un motel.

Pe patul obișnuit pe care a plătit o mică avere, Lev cade într-un somn fără vise, dar nu înainte de a descoperi cu uimire că Lydia i-a lăsat ascunsă în buzunar o bucată de hârtie cu o adresă și un număr de contact. A doua zi de dimineața gustă din micul dejun englezesc de la hotel și pornește în căutarea unui loc de muncă.

Dezorientat, dar cu o voință de fier, Lev se angajează pentru două zile la un arab. Acesta, un patron de fast food cu frică de Alah, îl pune să distribuie fluturași în diferite părți ale Londrei. Dar munca este grea și insuficient plătită, iar banii câștigați nu-i ajung decât să-și cumpere de mâncare. De aceea, temându-se să nu rămână fără economii, petrece două nopți la adăpostul zidului unei case londoneze.

Începuturi modeste

Conștient că nu poate să continuie munca pentru patronul arab, Lev ia contact cu Lydia. Îi spune acesteia că are nevoie de ajutor pentru găsirea unui loc de muncă, iar ea, nespus de bucuroasă, îl invită în casa unde locuia. Cu o situație financiară mai stabilă ca Lev, Lydia trăiește în casa unor prieteni. Ea are deja de lucru și este interpreta unui mare artist din țara ei și a lui Lev.

Regăsindu-se, Lydia se bucură nespus că Lev a căutat-o. Și după o masă copioasă, ea îl invită pe bărbat să-și petreacă noaptea în casa gazdelor. Apoi, simțindu-se atrasă de el și de personalitatea lui, îi face avansuri. Lev însă o refuză și singurul lucru pe care îl acceptă de la ea este suport pentru a-și găsi de lucru.

În cele din urmă, mulțumită Lydiei și prietenilor ei, Lev se angajează la un restaurant. Cu toate că patronul era strict și spălatul vaselor – munca de care Lev era responsabil, nu era simplă, Lev este foarte recunoscător și muncește din greu pentru a-și face meseria. Banii câștigați de la restaurant îi ajung să-și plătească chiria într-o cameră dintr-un apartament. Iar cu chibzuință reușește să trimită acasă până la 20 de lire pe săptămână – o adevărată comoară pentru posibilitățile modeste ale familiei sale.

Viața londoneză este cu totul diferită față de viața tihnită din satul natal al lui Lev. Dar cu o voință de fier, el este în continuare hotărât să răzbească.

Rose Tremain: Drumul spre casă

O carte care îți dă speranță

Drumul spre casă nu se sfârșește odată ce Lev își găsește de lucru. Povestea continuă cu el dorindu-și mai mult și muncind pentru idealurile sale. La un moment dat încearcă chiar să iubească o londoneză și experimentează pe pielea lui ce repercursiuni au relațiile sexuale dintre colegii de muncă. Dar indiferent de provocări, nu se lasă!

Îmi plac mult cărțile despre oameni ambițioși. Drumul spre casă este o poveste frumoasă despre un bărbat care nu se dă bătut chiar dacă viața nu a ținut mereu cu el. Lev se dezvoltă treptat pe măsură ce firul narativ se deapănă, iar descrierile detaliate ale autoarei britanice Rose Tremain îți stimulează imaginația.

Parcă-l și văd pe Lev mâncând primul hot dog din viața sa; Adormind îngândurat într-o grădină străină; Bând cu plăcere vodka care îi amintește de țara sa; Punând bănuț peste bănuț pentru a-și bucura mama și fiica.



Este copleșitor să fii complet singur în străinătate, într-un loc unde nu poți pricepe nici măcar graiul omenesc. Și cu atât mai dificil este atunci când vrei să și răzbești. Dar în romaul său, Rose Tremain surprinde cu delicatețe fiecare aspect din viața unei astfel de persoane.

Drumul spre casă este un roman despre regăsirea sinelui. Despre oameni cu vise mari și motivație pe măsură. Despre oricine a încercat și a reușit să facă față provocărilor unui trai departe de cei dragi și țara lui.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut această recenzie te invit să descoperi rubrica Books de la pickandkeep:

Books



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *