・People I Pick #5: Crina Lință actriță

Există două tipuri de oameni: cei care urcă singuri scara către succes, și cei care cu toate că urcușul este dificil duc în brațe o mulțime de suflete care vor gusta bucuria alături de ei. Crina Lință – director al TeatruluiArte dell’Anima, face parte din cea de-a doua categorie și cu toate că-și serbează ziua de naștere tocmai azi, și-a făcut timp să mă învețe despre muncă, pasiune și dragoste. Tot ea m-a pus pe gânduri în legătură cu definiția personală pentru compromis și prin proiectulsău Școala de Teatru Arte dell’Anima, proiect ce sprijină copiii cu vârste între 3 și 18 ani, mi-a arătat cum poți ajuta ca profesionist într-un domeniu pe cei care doresc să urmeze o carieră similară cu a ta.

Piesa cu care Crina Lință a debutat pe scena teatrului profesionist se numește„Lettice și Leușteanul” și de la ea la cel de-al doilea spectacol „Milk on fire” și apoi o carieră în teatru nu a fost nevoie decât de perseverență, ambiție și ingredientul secret: pasiune.

Prezentarea Crinei Lință, actrița de teatru și în același timp femeia de afaceri care ne face mândri că suntem români aici și peste hotare, ar putea continua la nesfârșit. Dar ținând cont de faptul că replicile sale sunt cea mai bună metodă pe care să te bazezi în caracterizare unei persoane, voi trece direct la întrebările prezentului interviu dându-i ocazia Crinei să-mi povestească pe îndelete despre una din cele mai mari iubiri ale sale: scena.

La mulți ani, Crina! O viață cel puțin la fel de împlinită ca și cea de până acum și numai realizări profesionale și personale alături de cei dragi! Hai să începem!

1. Pe rețelele sociale și în revistele online am citit atât de multe lucruri despre tine încât am senzația că suntem cunoștințe vechi. Pentru cei care nu sunt încă familiari cu numele tău, ai putea, te rog, să te prezinți în câteva cuvinte? În primul rând, cum te cheamă și de unde vii?

Mă numesc Crina Lință. Vin de la răscrucea celor patru zări și sunt cea mai mică fiică a lumii fiindcă sunt învăluită de întregul ei necunoscut.

2. Acum că știu de unde ai pornit, mi-ar plăcea să aflu ce te aduce la București și dacă ești hotărâtă să rămâi sau te îndrepți mai departe?

Cred că important este nu atât de unde venim și nici unde vrem să ajungem, ci doar drumul pe care îl parcurgem.

3. Cred că ar fi prea puțin original să-ți cer un autoportret în cuvinte. De aceea, mi-ar plăcea să te descrii comparându-te cu o pasăre, un aliment și o dată istorică care să te reprezinte.

Fără să pară Cehovian, deși nu mi-ar displăcea, „sunt un pescăruș“ așa cum mi-a fost hărăzit zodiei în care m-am născut și citez „Sunt ambițioși și, adeseori, deschizători de drumuri pentru cei din cercul lor de prieteni, ei fiind primii care ajung în locuri sau situații la care/în care ceilalți ar dori să ajungă dar se tem de necunoscut.”

Îmi place mult mierea, un aliment folosit drept cadou pentru zei de către Romani, dar și un simbol al bucuriei de a trăi într-un mod armonios cu natura. Îmi încep în fiecare dimineață ziua cu o lingură de miere, un pahar de apă și o cafea.

Îmi place foarte mult muzica și idolul meu când eram copil și acum, este rege Rock&Roll’ului, Elvis Presley. M-a marcat ziua de 16 august 1977, ziua morții acestuia, zi care coincide cu ziua în care împlineam 7 ani.

4. Care a fost primul tău job și ce lucru important pentru cariera ta ai învățat din el?

Aș vrea să vorbesc despre primul meu job în Toronto, la vârsta de 24 de ani când am lucrat timp de trei ani la unul dintre cele mai mari ziare, respectiv „Toronto Star Newspaper. Am lucrat în telemarketing, vorbeam timp de 7 ore în limba engleză încercând să vând abonamente la acel ziar. Acolo am deprins cultul muncii, respectul față de locul de muncă și simțul competitivității.

5. Cum îți dai seama că ceea ce faci nu ți se potrivește așa cum ai sperat și unde trebuie să cauți puterea să o iei pe un alt drum?

Simplu – când primul lucru care-ți vine în minte dimineața este gândul că trebuie să pleci la muncă și nu ai niciun chef. Cred că lucrurile vin de la sine, tot timpul avem „semne“ că ar trebui să facem schimbări în viața noastră, dar fie pur și simplu nu le observăm, fie suntem comozi. Puterea stă în fiecare dintre noi înșine și nimeni și nimic nu ne poate sta în cale atunci când ne dorim cu adevărat o schimbare, indiferent de natura ei (job, relație, locuință, cetățenie, etc.)

6. Ce te-a determinat să alegi calea teatrului?

Pasiunea.

7. Poți să-mi spui câte ceva despre cum a fost prima oară? Prima oară pe scenă. Prima oară în fața publicului. Primele aplauze. Primul trac. Prima oara când ai uitat o replică (dacă s-a întâmplat vreodată acest lucru).

Prima oară pe scenă (exceptând experiențele de joc în trupa liceului) a fost când am început să jucăm spectacolul de licență „Și caii se împușcă, nu-I așa?“ la Palatul Copiilor. Am avut emoții extraordinar de mari, la sfârșit mi-au tremurat picioarele, cred că mi-a crescut pulsul, dar aveam o bucurie și o fericire în suflet incomensurabilă și energia era atât de mare încât mi-aș fi dorit să reîncep imediat un alt spectacol.
?(râde) replici uitate? Cui nu i se întâmplă? Dar suntem actori, nu-i așa? Putem oricând improviza.

8. „Lettice și Leușteanul”, spectacolul tău de debut, l-ai ales tu pe el, sau el pe tine?

Cred că eu l-am ales. Mi-a plăcut textul de la prima lectură, l-am tradus, am cumpărat drepturile de autor și am decis într-un final să-l și produc la Teatrul Arte dell’Anima. Peter Shaffer are un umor fin, tipic britanic. Vă invit să vă și convingeți!

9. Am citit mult despre Teatrul Arte dell’Anima și ceea ce m-a impresionat în mod deosebit este faptul că dorești să dai o șansă unor piese de teatru ale absolvenților studiilor de licență care fără tine nu ar avea un loc unde să-și exersese talentul și să dea viață creațiilor lor. De unde a pornit această idee? De ce faci acest lucru pentru tineri?

Ideea mi-a venit fiind studentă în anul 1 văzând necesitatea locurilor de muncă pentru tinerii actori, deoarece anual termină facultatea mult mai mulți tineri decât locuri în teatre disponibile.

De ce nu, în primul rând? Când ei sunt viitorul nostru, și sunt foarte mulți actori talentați care poate nu au noroc sau nu sunt văzuți de cine trebuie și pentru că actorii au o sensibilitate aparte și trebuie ajutați să se descopere și să îi descoperim cu toții.

10. Cu ce alte spectacole ne mai putem delecta la Teatrul Arte dell’Anima? Am tentința să pun în dificultate persoanele pe care le intervievez așa că te rog să mă scuzi, dar tare mult aș vrea să știu care este spectacolul pe care mi-ai recomada să-l văd primul?

Extrem de multe. Avem în prezent șase producții proprii și peste 20 de spectacole invitate de-a lungul timpului. Dar cred că cel mai bine este verifici programul nostru pe www.artedellanima.ro și sigur vei găsi ceva care să ți se potrivească.

Pentru a nu fi subiectivă, vă invit să vedeți ultima producție a Teatrului Arte dell’AnimaTotul despre femei, de Miro Gavran, în regia lui Felix Crainicu, în care joc alături de Corina Dănilă și Adriana Titieni, dar cu siguranță în fiecare din spectacolele de la Teatrul Arte dell’Anima găsiți o poveste care merită să fie văzută și auzită.

11. Ai în plan o mulțime de proiecte ambițioase și creative, dar într-unul din interviurile tale ai spus că “Am învățat că nu trebuie să ai așteptări, pentru a nu avea dezamăgiri”. Deși personal te înțeleg perfect pentru că și eu gândesc exact la fel, explică pentru cineva care nu poate merge înainte fără un țel concret și rezultate stabilite încă de la început, de unde îți găsești motivația?

Motivația rezultă din pasiunea și din dragostea cu care fac lucrurile. După aproape o experiență de-o viață aș putea spune cred, că e important este ca la sfârșitul fiecărei zile să fim mulțumiți de ceea ce am realizat fără să așteptăm ca altcineva să ne mulțumească în mod concret. Dacă aș avea așteptări sau dacă aș apleca urechea în stânga și-n dreapta probabil că nu aș mai face nimic, dar eu sunt o „leoaică“ luptătoare sau o Mona visătoare care crede-n steaua ei.

12. Există prea târziu? Dar prea devreme?

Niciodată nu este prea târziu sau cum spun americanii: „Never know unless you try!“ Prea devreme… hmm, la asta nu m-am gândit. Într-adevăr spunem despre diverse lucruri că s-au întâmplat „prea devreme”, dar cred că important este să le primim ca pe niște provocări și să încercăm să le facem față.

13. Ceea ce faci pentru tineri în cadrul Teatrului Arte dell’Anima nu este primul și cu siguranță nici ultimul proiect original din viața ta profesională. Printre altele am aflat de „Ziarul Pulsul Românesc” din Toronto, prima publicație din Canada pentru românii din diasporă. Ce te-a determinat să începi acest proiect? Ce subiecte abordai?

O altă pasiune a mea – pasiunea pentru scris. Era o publicație pentru comunitatea românească din Toronto, o ediție lunară, în care aveam diverse rubrici de informare, fie despre lucrurile care se întâmplau în țară, fie știri de importanță pentru diaspora. Aveam și un editorial creativ, pe diverse teme, dar și colaboratori care scriau articole pe diverse teme de interes local.

14. Care sunt șansele ca pe viitor să începi un proiect care să nu aibă nicio legătură cu lumea teatrului?

Numai Dumnezeu știe, dar nimic nu este imposibil.

15. Dacă eu, la vârsta mea (am 27 de ani), mi-aș pune în gând că vreau să mă fac actriță de teatru, fără niciun pic de experiență în domeniu, ce sfat mi-ai da? De unde ar trebui să mă apuc?

În primul rând să-ți urmezi visul, indiferent care ar fi acela, dacă ți-ai dori să fii actriță ți-aș recomanda să-ți faci un portofoliu care să te reprezinte și să fii tu însăți, sinceră, cu sensibilitatea și slăbiciunile-ți caracteristice.

16. Ești o femeie ambițioasă, puternică și împlinită. Dar dacă ai fi pusă în situația să alegi, ce ți-ai dori dintre: dragoste, bani, prieteni, familie, călătorii, timp liber și sănătate? Nu ai voie decât două variante!

Dragoste și sănătate. Nici nu a fost greu ? am și minte matematică, contrar așteptărilor, nu doar creativă. Dragoste înseamnă și familie și prieteni, iar sănătatea îți permite să te bucuri de prieteni, familie, călătorii, timp liber și să faci și bani.

17. Ce înseamnă pentru tine termenul power spot? Ai un asemenea loc, nu neapărat în sensul clasic, unde mergi să te încarci cu energie?

La teatru, fie că e vorba de propriul teatru unde joc sau am calitatea de producător, dar și în alte spații unde merg și văd cu mare plăcere alte spectacole.

18. Oamenii sunt fără îndoială neprețuiți, așa că ne referim strict la lucrurile materiale. Există ceva la care nu ai renunța pentru toți banii din lume?

Să fiu pe scenă.

19. Te rog pune-mi tu o întrebare al cărui răspuns consideri că ți-ar fi de folos în orice mod.

Ce înseamnă pentru tine a face un compromis?

WOW! Recunosc că la asemenea întrebare nu m-aș fi așteptat niciodată!

Pentru mine un compromis este un cuvânt cu semnificație foarte adâncă. El înseamnă să renunț la ceva la care țin în favoarea cuiva la care țin.Acel ceva poate însemna aproape oricede la idei și idealuri și până la lucruri materiale pe care pun preț. Iar cineva poate fi una din acele persoane fără de care viața mea nu ar mai fi la fel de împlinită.Asta înseamnă compromis.

Pe de altă parte nu voi numi niciodată compromis ideea de a renunța la un lucru care mă privește doar pe mine, în favoarea altui lucru care mă privește tot doar pe mine. Această acțiune o numesc pur și simplu alegere și cât timp nu implică oameni la care țin mai mult decât la mine însămi, nu o voi privi cu atâta gravitate.

Iar dacă e să reducem ideea la absurd și ne referim la teste psihologice de tipul: pe cine ai îneca dintr-o barcă care se scufundă pentru a-i salva pe ceilalți dintre: o mamă, un copil, un X, un Y și mai știu eu cine, ți-aș răspunde fără să mă gândesc o clipă că pe mine. Nu mă pune vreodată să sacrific unul din doi oameni, indiferent de cine ar fi ei pentru că n-aș avea puterea să fac vreun compromis în afară de renunțarea la mine însămi.

20. Mi-ar plăcea să ne vedem și cu altă ocazie. Unde te pot găsi data viitoare?

(Râde) Pe scenă.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul Interviu cu Crina Lință îți recomand și:

Interviu cu Emil Călinescu blogger

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *