Ramona Boldizsar: Nimic nu e în neregulă cu mine
Nimic nu e în neregulă cu mine este primul volum de poezii scrise de un autor român despre care scriu pe acest blog și totodată primul pe care l-am citit până acum în întregime.
Dacă mă cunoști sau îmi citești blogul, știi că eu nu citesc poezii. Mi se par niște lecturi prea scurte pentru a-mi oferi chiar și o umbră de satisfacție și prea lungi pentru a le ține minte și a mă ghida în viață după ele așa cum aș putea face de exemplu cu un proverb. Apoi, multe dintre ele mi se par prea pretențioase, niște scrieri care ilustrează cel mai bine expresia: esențele tari se țin în sticluțe mici, pentru că deși sunt relativ scurte, multe din ele sunt pline de cuvinte din cele mai bombastice, ca să șocheze, chiar și când nu este cazul. Iar mie nu îmi plac esențele tari și nici să fiu șocată.
Dar Ramona Boldizsar, autoarea volumului Nimic nu e în neregulă cu mine, mi-a demonstrat că am judecat prea aspru poezia și există poezii, ca ale ei de exemplu, care vorbesc pe limba mea și debordează de sinceritate, impresionând, fără a-și propune acest lucru.
Am început cu în șah senti(mental) și am descoperit o femeie ca mine, ca tine și ca multe altele dintre noi, nesigură pe sentimentele sale și care se ascunde de lume în fața unor cărți vechi și a unui ecran de telefon. Am continuat cu acesta ar putea fi un poem politic dar și am aflat părerea Ramonei despre legi și lume și am mers mai departe cu vreau să știi că și tot așa.
Le-am luat în ordine și le-am citit de câteva ori, pe rând, una câte una. Dar puteam să încep de oriunde pentru că poeziile Ramonei m-au făcut să mă simt ca și cum aș vorbi cu o prietenă dragă, sau ca și cum aș asculta conversația dintre două femei de la jumătate, însă nu aș avea nevoie de introducere pentru că toate vorbim aceeași limbă, iar subiectele despre care discutăm ne privesc pe fiecare dintre noi și le înțelegem în egală măsură. Poate tocmai de aceea a și ales Ramona să scrie titlurile poeziilor ei cu literă mică, de altfel, la fel ca și multe din propozițiile lor, folosindu-se de semnele de punctuație în mod inteligent, doar acolo unde a fost NEAPĂRATĂ nevoie pentru a transmite mai bine o idee și nu se putea proceda altfel.
Poate că am simțit poeziile Ramonei atât de candide și familiare și pentru că într-unele din ele sunt inserate expresii japoneze sau referiri la autori niponi și astfel am mai găsit un punct comun între mine și ea, ceva care să mă apropie și mai mult de opera ei. Dar asta nu înseamnă că trebuie să știi japoneză sau să-ți placă cultura din Țara Soarelui Răsare ca să le apreciezi la adevărata lor valoare. Dacă citești Nimic nu e în neregulă cu mine, cu siguranță te va surprinde și pe tine cât de real, cât de uman și cât de sincer poți simți un autor de poezie, chiar dacă atunci e pentru prima oară când ți se prezintă.
IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN
❋ Dacă ți-a plăcut această recenzie te invit să citești și: