Nu mi-am pus vreodată problema dacă sunt o persoană superstițioasă sau nu, dar cu ocazia celei de-a 13-a ediții a Salonului Internațional de Carte Bookfest organizat în perioada 30 mai – 3 iunie mi-am luat un timp de gândire și am reflectat la conceptul de superstiție. Și astfel, am descoperit despre mine cinci lucruri uimitoare. Dacă sunt superstiții sau nu, te las pe tine să judeci.

7 Superstiții personale și cum am învățat să trăiesc cu ele

#1 A treia oară e cu noroc

Am obiceiul să caut câte o explicație în orice și îmi place să cred că totul se întâmplă cu un motiv. Mi-am cunoscut soțul după o succesiune de două relații în care am investit mult și m-am ales cu suspine. De aceea, mulți prieteni apropiați se așteptau să rămân cu o încredere știrbită în sexul opus. Dar nu și eu!

Din punct de vedere al relațiilor interumane sunt genul de persoană care nu regretă nicio întâlnire și nicio despărțire. Totul are un sens mai presus de înțelegerea unei inimi rănite, iar lucrurile nu pot merge din rău în mai rău la nesfârșit.

La fel am crezut de fiecare dată când pașii mei au luat o cale diferită de cea a persoanei dragi și astfel am mers înainte știind că la un moment dat îmi va ieși în întâmpinare cineva mai potrivit decât cel de care m-am pierdut. Și coincidență sau nu, nu doar în cazul partenerilor, am observa că lucrurile cele mai bune nu vin la prima, nici a doua, ci de abia la a treia încercare!

#2 Dacă sunt epuizată, urmează să am parte de succes

Sunt indiscutabil ceea ce americanii numesc workaholic. În timpul săptămânii muncesc opt ore pentru compania la care sunt angajată și cel puțin cinci sau șase pentru a mea. În total, sunt ocupată mai mult de jumătate din zi și acest lucru se reflectă uneori în starea mea fizică.

Dar am observat și un pattern! Deși sunt și cazuri în care îmi fac de lucru intenționat, de cele mai multe ori proiectele care mă țin în priză vin de la clienți cu care îmi face deosebită plăcere să lucrez. Și de fiecare dată când timpul liber mi se împuținează din dedicație pentru ei, rezultatele sunt cu adevărat surprinzătoare. Tocmai atunci, deși cu energia sunt la pământ, reușesc să avansez un pas pe traiectoria imaginară pe care mi-am desenat-o gândindu-mă la propriul drum spre succes.

Și știi ce e cel mai ciudat? Se pare că nu sunt singura care privește cu ochi buni extenuarea. Am rămas mută de uimire într-o zi când soțul, fără să știe ce gândesc eu legat de acest subiect, mi-a spus că atunci când e foarte ocupat urmează să i se întâmple ceva bun. Deci suntem doi oameni pentru care oboseala dusă la extrem e semn bun! Oare să fie ceva mai mult decât o simplă superstiție?

#3 Dacă visez că am murit, urmează să mă trezesc odihnită

Următoarea superstiție mi s-a înrădăcinat atât de mult în propria ființă că ține deja de subconștient. Pentru mulți visele legate de moarte sunt de rău augur și preferă să nu vorbească despre ele. Pentru mine pe de altă parte, sunt unele din cele mai odihnitoare experiențe.

Mi se întâmplă doar în nopțile în care mi-e foarte somn și cred că este un mecanism ingenios conceput de creierul meu care încearcă să se relaxeze. Atunci, mă visez că am încheiat socotelile cu această lume, mă așez în pat împăcată și cu zâmbetul pe buze și îmi încep somnul de veci știind că de atunci înainte nu va mai fi nevoie să mă trezesc niciodată. Și fără excepție, după fiecare noapte când am acest vis, urmează o dimineață în care mă trezesc fresh și plină de energie ca un nou născut.

#4 Nu este posibil ca toate lucrurile să meargă rău în același timp

Numește-o superstiție sau consider-o gândirea unei ambițioase fără leac. Ia-o cum vrei, dar să știi că eu cred că atunci când am parte de o dezamăgire mare, pe alt plan trebuie să mă aștept la o bucurie imensă.

Nu e posibil ca întreaga natură să aibă ceva cu mine și toate să meargă prost simultan. Trebuie să existe un echilibru universal și orice minus își are pe undeva plusul său.

#5 Orice rău este spre bine

Sau… cum se spune în popor, orice șut e un pas înainte. Dacă am parte de un eșec, înainte să mă dau cu capul de pereți, mă gândesc ce am de învățat din acea experiență. Iar dacă m-am ales cu ceva, regretele mi se înjumătățesc. Și culmea, reușesc atât de des să găsesc lucruri care să mă motiveze, încât am ajuns să nici nu-mi mai pese de eșecuri, ci să le iau ca pe încă un semn că urmează ceva bun.

#6 Numerele impare sunt mai norocoase

Coincidență sau nu, majoritatea evenimentelor importante din viață mi s-au întâmplat la vârste cu ani impari.

• La 15 ani am intrat la liceul care mi-a dăruit cei mai fericiți ani din viața mea;
• La 17 ani am luat decizia care mi-a schimbat viața: m-am apucat să învăț japoneză;
• La 19 ani am găsit mijlocul gratuit prin care să ajung în Țara Soarelui Răsare;
• La 21 de ani am avut un moment de cumpănă când am călătorit mult ca să aflu unde vreau să mă stabilesc. Pe listă a fost Austria, Italia, Germania, Polonia, Slovenia, dar și Japonia pe care am ales-o în final;
• La 23 de ani m-am căsătorit. Din impuls și instinct, mi-am urmat inima și fără să stau pe gânduri am spus DA; Actele le-am semnat într-o primărie din Tokyo fără să judec o secundă ce scrie pe ele, fără alți martori și îmbrăcată în blugi și o jachetă de lână pe un ger de crăpau pietrele. Și din nou, timpul mi-a arătat că am făcut o alegere excelentă;
• La 25 de ani, fără pic de experiență, m-am apucat de blogging. Și tot atunci am găsit și singura companie pentru care mi-ar fi plăcut să lucrez și al cărei angajat sunt și astăzi;
• 27 de ani abia am împlinit. Dar simt că anul acesta este unul decisiv pentru cariera mea.

Și pentru că numerele impare au fost atât de îngăduitoare cu mine, am tendința să nu ofer cadouri în număr par, să nu cumpăr în casă doar două lucruri de un fel și când fac liste, să nu mă opresc la un număr par.

#7 O dată nefastă se anulează de la sine printr-una bună

Care sunt șansele ca atunci când abia ai ajuns în locul mult dorit, să fi întâmpinat de unul din cele mai mari dezastre naturale din istoria omenirii? Infime ai spune, și uite că totuși există.

În data de 11 martie 2011, pe vremea când mă mutasem pentru prima oară în iubita mea Japonie, am fost martoră la cel mai mare cutremur din istoria insulei. Mi-a fost frică? Nu. În acele momente doar așteptam tsunami-ul de care avertizau toate posturile TV și îmi părea rău că îmi fusese îngăduit să trăiesc doar până atunci. Îmi plăcea unde eram, cine eram, ce făceam și regretam că se termină. Dar nu s-a terminat, nu am pățit nimic și sunt recunoscătoare Celui de Sus pentru asta. Și cu toate că am trăit să văd continuarea, după cutremur, data de 11 martie îmi provoca un oarecare disconfort și mă făcea să-mi pun un milion de întrebări cu dacă:

・Dacă nu trebuie să fiu unde-mi doresc?

・Dacă data viitoare nu mai scap?

・Dacăaș fi fost cu câteva sute de kilometri mai sus?

Viața ca un ou

Viața este rotundă ca un ou marcat cu diferite puncte de cotitură. Dacă treci prin ele, va trebui să înfrunți o provocare. Și dacă reușești să o depășești neschimbându-ți direcția în care te îndrepți, negreșit vei ajunge la un moment dat, din nou, în același loc. Dar data viitoare, dacă ai fost temerar prima oară, nu vei mai întâmpina niciun obstacol.

Am ajuns la concluzia aceasta depășind multe greutăți și ajungând peste ani exact în același loc, în aceeași zi și aceeași lună din calendar. Și chiar dacă evenimentele neașteptate nu au încetat să apară, a doua oară ele nu au mai reprezentat niciun pericol. Așa mi s-a întâmplat și la cutremur. M-a înfuriat, m-a supărat, dar m-a făcut și să vreau să-l înfrunt fără să părăsesc țara unde îmi doream cel mai mult să fiu la vremea respectivă. Și 3 ani mai târziu, după o întreagă serie de peripeții, data nefastă de 11 martie s-a transformat din ziua cutremurului, în ziua în care am decis că vreau să-mi petrec tot restul vieții alături de cel pe care îl iubesc. Și astfel, dintr-o dată nefericită, ea a devenit ziua căsătoriei noastre pe care o purtăm acum gravată pe verighete.

Sunt o persoană superstițioasă? Probabil că da, dar pentru mine superstițiile au în general conotații pozitive și dacă o serie de evenimente are loc în anumite circumstanțe, sunt convinsă că minuni sunt pe cale să se întâmple. Probabil că la fel s-au simțit și astronauții misiunii Apollo 13.

Celebrul mesaj “Huston we have a problem” a fost transmis de echipaj tocmai pe data de 13 aprilie 1970 și a fost urmat de clipe de groază pentru cei trei americani, aceștia luptându-se pentru supraviețuire și aterizând înapoi pe Pământ cu exact 13 minute înainte de a-și termina rezerva de oxigen.

Superstiții la Bookfest?

Data evenimentului Bookfest de anul acesta pare să fie una inofensivă. Dar să vedem ce ne aduce numărul ediției și anume,13.

În perioada 30 mai – 3 iunie, la Romexpo, organizatorii s-au pregătit cu cele mai bune cărți la prețuri imbatabile și au chemat un invitat de onoare reprezentat de Statele Unite ale Americii. De ce tocmai America care se teme de cifra 13 mai mult ca orice altă nație? Tocmai pentru a-i demonstra că evenimentele frumoase și memorabile se pot întâmpla indiferent de numerele de care acestea sunt reprezentate!

PICKANDKEEP

❋ Dacă ți-a plăcut articolul Sunt oare superstițioasă? citește și:

・Experiența mea la Bookkfest 2017