・Kazuo Ishiguro: Pe cînd eram orfani

Nu este o coincidență faptul că scriu despre încă o carte de Kazuo Ishiguro pe blog, la atât de puțin timp după ce am postat articolul despre pirma. Când descopăr un scriitor care îmi place, aprofundez și încerc să-i citesc toată opera. Iar cum Rămășițele Zilei m-a impresioant cu adevărat, am zis că este timpul pentru Pe cînd eram orfani.

O recenzie care nu face dreptate cărții

Am cumpărat această carte deoarece voiam să cunosc mai bine opera lui Ishiguro și nu am dat prea multă atenție descrierii de pe copertă. Dar mă bucur că am ignorat-o pe cât de mult am putut deoarece te face să te aștepți la o poveste cu totul diferită față de cea din paginile cărții.




Cartea urmareste destinul a trei orfani: Christopher Banks, Sarah Hemmings, de care acesta se indragosteste, si Jennifer, fetita pe care o adopta. Cele doua figuri feminine au in spate o istorie banala, oricit de tragic ar fi faptul de a ramine orfan. In schimb, in cazul lui Christopher Banks este vorba despre disparitia misterioasa a parintilor lui in Shanghai in anii Primului Razboi Mondial. Cei doi sint presupuse victime ale traficantilor de opiu. Cautarea si gasirea lor reprezinta momentul care ar trebui, teoretic, sa incununeze cariera sa de detectiv. Jurnal, confesiune, autoanaliza, Pe cind eram orfani este, dincolo de infiltratiile ironice abundente, un emotionant roman despre dragoste si prietenie.




Încă o carte despre diferențe care despart oamenii

În paginile cărții lui Ishiguro nu vei găsi prea multe cuvinte nici de dragoste și nici dovezi de prietenie. Cu excepția fetiței sale înfiate, dar nici măcar de ea nu pot fi sigură, Christopher Banks nu are și nu a avut vreodată prieteni adevărați.

În aproximativ o treime din paginile romanului, tânărul britanic povestește despre Akira, băiatul vecinilor săi din vremea când locuia la Shanghai. Fiind amândoi pe teritoriu străin și neînțelegând chineza, cei doi copii se împrietenesc superficial datorită circumstanțelor și își petrec zilele la adăpostul coloniei, în timp ce părinții lui Christopher duc o campanie împotriva consumului de opiu.

Deși n-o spune niciodată, din povestirile lui Christopher, mi-am dat seama că britanicul avea un oarecare sentiment de superioritate față de băiatul japonez pentru că cel din urmă nu reușea sub nicio formă să articuleze corect cuvintele englezești; Iar Akira la rândul său încerca să-l domine pe Christopher cu poveștile sale inventate și prin intimidare. Nu o singură dată, Christopher amintește de pariul său cu Akira care susținea că între un japonez și un britanic, cel din urmă plânge primul.

În plus, și ca adulți Christopher și Akira nu sunt apropiați unul de celălalt și în puținele situații în care au șansa să fie din nou o echipă, nu dragostea ca între priteni, ci interesele îi aduc împreună. Iar povestea dintre Christopher și Sarah nu este nici ea cu mult diferită.

Cunoscându-se la petrecerile din înalta societate britanică și intersectându-se și într-un cadru ceva mai exotic față de cel european, între Christopher și Sarah se dezvoltă o oarecare atracție fatală, dar toxică. Însă relația lor cu prea puțină substanță și prea multe interese arde ca un foc mocnit pe cale să se transforme într-un incediu, sau să se transforme într-o chinuitoare amintire.




Un sfârșit pentru care te aplauzi că ai avut răbdare

La un moment dat, citind Pe cînd eram orfani, am a vut impresia că îi lipsește o parte importantă. Nu am înțeles de ce Christopher pleacă atât de hotărât la Shanghai și cât de palpabile sunt dovezile pe care își bazează teoria cu privire la posibilitatea de eliberare din captivitate a părinților săi? Pot să accept că era un detectiv bun, poate chiar extraordinar, dar cum de mergea atât de sigur direct către locul faptei bazându-se doar pe niște memorii cenușii din copilăria și așa acaparată mai mult de joaca cu Akira?

Însă atitudinea dârză și hotărâtă a lui Christopher a fost doar modul în care autorul a dorit să se joace cu mintea cititorilor. Conținutul romanului nu prevestește nimic în legătură cu finalul absolut strălucit. Iar dacă ai răbdare să citești până la capăt, cu siguranță te vei înclina în fața laureatului premiului Nobel, recunoscându-i încă o dată talentul și creativitatea.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul Pe cînd eram orfani te invit pe blogul nostru:

Blog pickandkeep

Un răspuns la „・Kazuo Ishiguro: Pe cînd eram orfani”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *