3 Ani cu Yori. 3 Ani ca mamă. Încă 3 ani ca freelancer

Este trecut de miezul nopții și cred că aș putea adormi în câteva secunde dacă aș stinge lumina și aș închide ochii. Dar mi-am promis că voi scrie un articol despre viața de mamă înainte de a împlini Yori trei ani și, pe deasupra, îmi era atât de dor de scris!

Au trecut deja trei ani de când am devenit mama unui băiețel minunat și de atunci mă declar cu adevarat fericită. Spun asta cu toată sinceritatea pentru că fără el viața mea nu era chiar ceea ce îmi doream.

Fiecare dintre noi este diferită, dar femeile care își doresc un copil și nu pot avea, așa cum a fost și cazul meu ani de zile, știu cum este să te simți incompletă; câtă durere provoacă orice fotografie de familie cu copii sau cum este să tânjești după cineva pe care s-ar putea să nu-l întâlnești niciodată.

Completă nu ești nici ca mamă, decât atunci când știi că puiul tău este bine și se află lângă tine. Dar ceea ce simți odată ce ai născut este un altfel de incertitudine, altă nesiguranță. Iar fericirea de atunci când ești cu el, copilul tău, nu se compară cu nicio experiență pozitivă din trecut.

Yori a fost un copil foarte așteptat și a venit pe lume într-un moment în care încetasem să mai sper. Pierdusem deja două sarcini obținute foarte greu și pe tot parcursul sarcinii cu el nu m-am gândit niciodată mai am atât și nasc, ci a mai trecut o zi și încă nu l-am pierdut. De aceea, atunci când s-a născut în sfârșit, am simțit că din acel moment totul va simplu. Și așa a fost.

Multe mame vorbesc despre depresia postnatală, despre lucrurile la care au renunțat de când li s-au născut copiii, despre cât de mult le lipsește somnul, despre cum își pierd cumpătul din orice de la suprastimulare și câte și mai câte provocări. Dar în cazul meu totul a fost exact pe dos. Nașterea lui parcă a șters cu un burete toate greutățile din viața mea și orice s-a întâmplat pe urmă, oricât de greu ar fi fost, mi s-a părut lipsit de importanță în comparație cu tot ceea ce însemna el.

Recunosc că am un soț minunat, care mi-a fost alături mereu, și că în familia noastră nu există ideea de treburi femeiești și treburi bărbătești. Așa că, din partea lui nu am dus niciodată lipsă de sprijin.

Dar concediu maternal nu am avut nici măcar o zi și după nașterea lui Yori, ba chiar am muncit mult mai mult decât înainte de a-l avea pe el. Însă mi s-a părut simplu și îmi pare în continuare așa pentru că fiecare zâmbet al lui Yori, fiecare cuvânt al lui, fiecare privire, îmi dă putere să merg mai departe.

Mi se pare ceva cu totul și cu totul special tot ceea ce trăiesc acum, o experiență care m-a maturizat și de care îmi voi aminti cu plăcere toată viața. Așa că m-am gândit să las și aici câteva rânduri și să răspund totodată și la întrebări pe care le-am tot primit de când sunt mamă.

Viața profesională și maternitatea

Mi-am dorit un copil mai mult decât orice și totuși nu am putut renunța la muncă după ce l-am născut. Pentru unele mame acest lucru ar putea părea un paradox, dar pentru mine asta a fost normalitatea. Iubesc ceea ce fac și chiar și atunci când petrec mai mult de nouă ore pe zi muncind, nu simt că e prea mult pentru că tot ce fac, fac cu plăcere.

De asemenea, sunt genul de persoană care are nevoie de ceva doar al ei. O persoană căreia îi place să construiască, să relaționeze cu cei din jur, să fie implicată și, într-un cuvânt, să muncească. De aceea, pentru echilibrul meu emoțional, să nu renunț la muncă a fost o alegere mai bună decât să iau o pauză și să fiu doar mamă, chiar și doar pentru o perioadă.

Poate la un moment dat voi spune: stop, vreau să mă odihnesc. Poate cândva voi reuși să mai am un copil și atunci nu voi mai putea fizic să mă ocup de el așa cum făcut cu Yori până acum, să îndeplinesc și nevoile lui Yori care vor fi altele pe măsură ce crește și să ofer și clienților mei servicii de aceeași calitate pe care le-o ofer acum. Dar până atunci, imediat după Yori, viața profesională reprezintă pentru mine o prioritate.

Am multe idei în minte. Îmi doresc să dezvolt noi proiecte. Și vreau să învăț. Să cresc. Și nu am timp mereu să fac tot ce îmi propun, mai ales în comparație cu timpul pe care îl aveam înainte să existe Yori. Dar știu că toată această motivație se datorează în mare parte faptului că acum, datorită copilului, sunt împlinită pe plan personal și mintea mea se poate concentra și pe alte lucruri care contează pentru mine. Așa că, dacă nu exista Yori, nu simțeam nici acest avânt.

A da sau a nu da copilul la creșă/grădiniță

Chiar înainte ca Yori să împlinească doi ani, multe persoane au început să mă întrebe dacă îl dau sau nu la creșă și apoi, când s-a apropiat de vârsta de trei ani, dacă îl înscriu la grădiniță. Iar răspunsul meu a fost întotdeauna: deocamdată nu.

Într-un fel sau altul am plănuit lucrurile astfel înainte să rămân însărcinată. În 2019 am renunțat la slujba mea de agent de turism și m-am concentrat exclusiv pe proiectele personale, respectiv marketing-ul și meditațiile online la limba japoneză. Nu a fost mereu ușor, dar cel puțin am eliminat complet stresul de care aveam parte la birou și după ce l-am născut pe Yori am profitat de marele avantaj de a fi cu el în permanență.

Nu este nici pe departe simplu să muncești de acasă cu un copil mic, dar nu este nici imposibil. Iar efortul meu, și al soțului de altfel, a fost răsplătit din plin. Poate tocmai pentru că ne-am făcut timp pentru el și i-am oferit toată grija de care am fost capabili, Yori a fost și este un copil liniștit, înțelegător, curios, studios și vesel.

Nu am avut parte de prea multe tantrumuri din partea lui, a vorbit repede și japoneză și română și chiar dacă sunt lucruri pe care îmi doresc să le îmbunătățim, per ansamblu, relația noastră este minunată și dacă aș avea de ales între jumătate de oră singură, doar cu mine și orice activitate cu el, întotdeauna aș alege cea de-a doua opțiune.

Da, de multe ori este dificil să muncesc după ce adoarme Yori seara sau să jonglez cu soțul în timpul zilei atunci când eu am meditații și el ședințe și o grădiniță cu program prelungit ar rezolva problema. Dar până acum ne-am descurcat și mă bucur ca am ales să stea cu noi acasă, deocamdată.

În principiu, ne-am propus să-l înscriem pe Yori la grădiniță anul acesta, să meargă din toamnă, la 3 ani și 9 luni. Dar vom opta pentru programul scurt, strict pentru aspectele ce țin de socializarea cu copii de vârsta lui, deoarece ne dorim în continuare să petrecem cât mai mult timp cu el și mai ales să învețe de la noi ceea ce îl putem învăța, acum, cât este mic, are timp și se poate concentra pe ceea ce îi oferim.

Predând japoneză și engleză în privat de aproape 15 ani, mă gândesc mereu că ar fi păcat să nu-mi învăț propriul copil lucurile pentru care alte persoane mă solicită și mă plătesc, iar faptul că soțul este vorbitor nativ de limba japoneză, consider că este un avantaj enorm pentru Yori și pentru dezvoltarea ca persoană.

Homeschooling: un concept fascinant pentru mine

V-am mai povestit despre mine că sunt autodidactă. În general, dacă pot învăța ceva și apoi face pe cont propriu, voi face asta. Tocmai de aceea mă și atrage homeschooling-ul și tot ceea ce presupune acest concept. Așa cum am spus și mai sus, vreau ca Yori să meargă la grădiniță, dar nu pentru că aș considera educarea lui acasă o povară, ci pentru că vreau ca el să interacționeze și cu alți copii de vârsta lui și să învețe cum să se comporte într-o comunitate.

Am mai vorbit și pe conturile mele de pe rețelele sociale despre părerea mea despre școala românească. Mama a fost o profesoară extraordinară și eu la rândul meu am întâlnit o mulțime de profesori deosebiți în școală, oameni de la care am avut multe lucruri de învățat. Dar oricât de bun ar fi un educator sau profesor, realist vorbind, să predai în același timp la 15-20 de copii este dificil și nu cred că te poți aștepta ca părinte la performanță din partea copilul tău care învață într-un astfel de sistem. De aceea, cel puțin în etapa aceasta, până va intra Yori la școală, vreau să mă implic mult în educarea lui și să-l învăț tot ce pot.

Nu am citit până acum nicio carte de parenting, dar sunt la curent cu diferite publicații online de homeschooling și caut mereu materiale după care să-l învăț pe Yori diferite lucruri. La urma urmei, sistemul educațional din România nu cere niciunui copil de clasa 0 să știe să citească, să socotească sau, cu atât mai puțin, să cunoască o limbă străină. Dar pentru că lui Yori îi place să învețe, atât cât pot, de ce să nu-l învăț engleză, japoneză, kanji, șah, calcule simple, puțină biologie și alte lucruri care cu siguranță îl vor ajuta pe mai târziu?

Nu l-aș obliga niciodată la nimic ce nu este necesar pentru vârsta lui. Dar cum aș putea să-l refuz când el însuși îmi cere cărți și materiale de citit în japoneză sau mă pune să caut cartea de matematică pentru preșcolari? Ba chiar mă încântă curiozitatea lui și cu dispoziția mea pentru predat, cred că facem o echipă perfectă.

Cum și când îl învăț pe Yori diverse lucruri?

Am văzut pe internet multe mămici ai căror copii învață acasă și au renunțat complet la sistemul școlar tradițional. Ele sunt foarte ordonate și au o programă bine pusă la punct. Eu nu, din două motive. În primul rând, nu am de gând să-l privez pe Yori de școală și în al doilea rând, la vârsta lui, consider că cele mai bune rezultate le obținem atunci când îl învăț ceea ce îl pasionează.

Am vorbit pe larg anul trecut despre pasiunea lui pentru păsări în acest articol de pe blog și cei care mă urmăriți și pe Instagram sau Facebook, cu siguranță ați văzut cât de multe materiale noi i-am cumpărat despre păsări iarna aceasta. Așadar, păsările sunt pentru noi un subiect la care revenim mereu. Iar în rest, ori îi propun eu diferite teme de studiu și ne concentrăm apoi pe ceea ce îl atrage, ori mă ghidez după ceea ce îi face plăcere și aprofundăm.

Când ne-am întors anul acesta din Japonia, după o lună și jumătate în care a vorbit și a auzit numai japoneză, era atât de însetat de engleză încât nu mă mai lăsa să-i vorbesc nimic nici în română și nici în japoneză. Așadar, vreo două săptămâni am vorbit și am citit aproape numai în limba engleză. Apoi, s-a potolit cu engleză și și-a amintit de Pinocchio și Piticul Cinabru în variantele complete, de la editura Signatura, pe care a vrut neapărat să i le citesc și să vorbim despre ele. Am terminat și cu poveștile și i s-a făcut poftă de hiragana. În Japonia l-am învățat toate literele alfabetului hiragana și de câteva săptămâni a început să citească.

Nu împlinise încă trei ani când a citit prima lui cărticică și apoi pe a doua și nu pot să descriu bucuria acestei realizări. A fost foarte fericit că a putut să citească singur, iar fericirea lui a fost pentru mine o dovadă că merită să continui pe același drum și mai departe.

În afară de cărți și pdf-urile de pe internet, ca materiale de studiu folosesc aproape zilnic tot felul de cartonașe. Majoritatea le-am cumpărat din Japonia, dar am început să confecționez și eu unele cu katakana, următorul alfabet pe care îl învață japonezii și niște caiete de preșcolari pe care Yori aproape că le cunoaște pe de rost.

Acum că i s-a trezit interesul, pe viitor voi apela și la atlasele de biologie ale mamei, ca să-i răspund la întrebările mai complexe despre corpul uman pe care mi le pune și voi continua tot așa.

În concluzie, nu planific nimic, dar mă documentez mult pe cont propriu, mă inspir de la persoanele cu mai multă experiență și profit de orice ocazie îmi oferă Yori ca să-l învăț ceva nou.

De multe ori totul pornește de la o simplă întrebare sau de la o afirmație greșită din partea lui. De exemplu: Mami, acum e zi sau noapte? E vară sau iarnă? Ce se află în căsuța melcului? Pisica se hrănește cu castraveți. În română la ramen se spune paste. etc. Îl ascult și sunt atentă mereu la ce spune și când pot, transform astfel de momente într-o oportunitate de a învăța ceva nou.

Ca mamă și ca femeie care muncește pentru o carieră împlinită, așa a fost viața mea în ultimii trei ani, de când s-a născut Yori. Este fascinant tot ce mi se întâmplă. Încerc să trăiesc la maxim fiecare moment, să fiu prezent și să fac totul așa cum pot mai bine. Dacă ești mamă, ție cum ți-a schimbat maternitatea viața?

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul 3 Ani cu Yori. 3 Ani ca mamă. Încă 3 ani ca freelancer  îți recomand și:

・Jocuri și activități pe care să le faci împreună cu un copil de 2 ani