・Cât de adevărat este că îți trebuie 10 ani ca să devii maestru în… orice?

Cât de adevărat este că îți trebuie 10 ani ca să devii maestru în... orice?

Dese ori sunt întrebată: cât ți-a luat să înveți japoneză? Și mereu stau să mă gândesc care ar fi cel mai corect răspuns. Să fiu sinceră, alfabetul hiragana l-am învățat într-o zi; Katakana în altă zi; Și în mai puțin de o săptămână am memorat tot ce scria în prima carte de începători pe care am pus mâna vreodată. Dar nu pot să zic că știam japoneză.



Cred că era cândva pe la sfârștiul clasei a zecea sau începutul ei. Nu îmi aduc bine aminte exact. Dar știu că pe vremea aceea eram atât de pasionată de japoneză încât 6 ore pe zi de studiu mi se păreau insuficiente. Și într-adevăr, erau.

Cel puțin un an m-am dedicat aproape în totalitate japonezei și am petrecut aproximativ 2000 de ore învățând propriu-zis. Mi s-a părut destul de mult și mi-am pus de multe ori întrebarea dacă am eu vreo problemă sau japoneza este chiar atât de dificilă. Apoi a apărut în 2008 cartea Outliers în care se vorbea despre conceptul celor 10.000 de ore. Nu Malcom Gladwell este cel care a descoperit această cifră macigă, ci Anders Ericsson, un profesor de la Universitatea Colorado în 1993. Dar vocea lui Gladwell prin prisma cărții s-a auzit mai bine.

Conform conceptului celor 10.000 de ore, se spune că oricine poate deveni maestru în orice dacă se dedică acelui lucru pentru această perioadă de timp. 10.000 de ore muncă. Idiferent dacă ai sau nu talent. Cu 10.000 de ore obții aproape tot ce îți dorești. Dar ce înseamnă 10.000 de ore?



Cât de adevărate sunt cărțile și articolele care promovează învățarea rapidă?

Există o mulțime de cărți cu titluri atrăgătoare ca de exemplu: Învață germană în 30 zile; Învață Engleză în 10 zile; Învață programare în 3 zile; Și așa mai departe. Ca idee, nu sună rău deloc. Dar realitatea nu este chiar atât de fascinantă.

Există o singură rețetă pentru a deveni bun la ceva și aceea este următoarea:

  1. Caută-ți un mentor care să-ți arate calea cea dreaptă și exersează;
  2. Acceptă când greșești, lasă-te corectat și exersează;
  3. Nu te mai teme de greșeli, greșește și exersează;
  4. Nu mai greși și continuă se exersezi.

În funcție de gradul de dedicare și timpul pe care îl ai la dispoziție zi de zi, îți vor lua între 6 și 10 ani să devii foarte bun. Adică… 10.000 de ore. Dacă nu ești convins de calcul, imaginează-ți că mergi la doctor. Ai curaj să te lași pe mâna cuiva care nu a studiat și practicat cel puțin 6 ani? Sau când îți construiești o casă. Ești gata să investești în proiectul unui arhitect care nu a învățat măcar 6 ani? Nu degeaba programul de studiu pentru astfel de specializări la finalul cărora obții o meserie cu o responsabilitate mare este de 6 ani!

În 6 ani de școală se adună aproximativ 10.000 de ore de studiu, timpul necesar pentru a deveni maestru în subiectul ales.

Știu că abia aștepți să mă contrazici și să-mi spui că nu totul este la fel de dificil precum japoneza, medicina sau arhitectura, exemplele date de mine. Ca român poți să înveți spaniolă sau engleză în mult mai puține ore, sau ca să îți iei carnetul de condus nu ai nevoie decât de 30 de ore. Dar tu chiar te consideri maestru după intervalul acela de timp?



De ce să investești 10 ani ca să reușești peste noapte?

Când vrei să începi ceva nou, dacă te gândești că sunt necesare 10.000 de ore sau între 6-10 ani de practică pentru a deveni bun, sună absolut înfricoșător! Dar dacă la sfârșitul acelei perioade de timp te așteaptă ceva cu adevărat fabulos, nu se merită?

Și financiar, dar nu numai, japoneza mi-a adus cele mai mari satisfacții din tot ce am învățat până acum. Și dacă pun cap la cap fiecare moment pe care l-am acordat studiului, probabil că am petrecut mai mult de 10.000 de ore. Dar a meritat! Pe de altă parte, nu m-a speriat niciodată ideea de a mă dedica trup și suflet pentru o lungă perioadă de timp unui lucru care mă pasionează.

De aceea, încurajez pe oricine se consideră interesat de un subiect, să încerce măcar să-l stăpânească deoarece cu cât efortul este mai mare cu atât și satisfacțiile sunt mai mari. Și știi cum te simți, dar și cum se vede din afară când ai succes după zece ani de efort? Ca și cum ai reușit peste noapte!

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul Cât de adevărat este că îți trebuie 10 ani ca să devii maestru te invit pe blogul nostru:

Blog pickandkeep

・De ce am renunțat la o slujbă care chiar era ce îmi plăcea?

De ce am renunțat la o slujbă care chiar era ce îmi plăcea?

Am lipsit atât de mult timp de pe blog încât mă simt datoare cu câteva explicații. De la începutul primăverii și până în prezent în sufletul meu s-au dat atâtea lupte încât mi-a fost destul de greu să găsesc puterea de a mă concentra și a-mi așterne gândurile. Și nu. Nu este corect pentru tine, cel care citești acest blog și îl verifici periodic pentru a descoperi dacă există postări noi. Dar în loc să-ți dedic un articol fără valoare, am așteptat să vină momentul în care pot să mă așez la birou și să-ți vorbesc deschis despre experiențele mele din care poate ai ce învăța. Este un articol despre profesii, aspirații, vise, bani și carieră. Așa că dacă îți dorești oricare din aceste lucruri, hai să stăm de vorbă!

Până acum, de-a lungul timpului am schimbat o mulțime de locuri de muncă. Cât simțeam că am șanse să mă descurc și pot să duc sarcinile la bun sfârșit, am încercat orice. Însă la fel de repede am spus stop. Nu am stat mult pe gânduri și am mers mai departe când nu m-am mai regăsit în serviciul pe care îl aveam, sau câștigul nu mai era pe măsura responsabilităților mele. În ultimii doi ani pe de altă parte, cel puțin pentru o vreme, am avut impresia că am găsit un loc unde mă simt împlinită și unde chiar îmi place să ajung dimineața. Dar din nou, timpul mi-a demonstrat că nu era decât ceva temporar.

Cum te simți când crezi că ai găsit slujba ideală?

Când m-am angajat acum doi ani, poziția primită mi se părea un vis devenit realitate. Eram agent de turism pentru clienți japonezi. Și astfel aveam ocazia să învăț ce înseamnă pregătirile dinaintea unei excursii reușite, nu doar evenimentele de la locul faptei pe care le experimentam în calitate de ghid. Ca muncă nu era solicitant. Iar faptul că oamenii cărora le făceam vacanța mai frumoasă erau mereu alții era un plus. Cel puțin din acest punct de vedere, nu se instala niciodată rutina.

Faptul că la serviciu comunicam cu clienții exclusiv în limba japoneză, era încă un bonus pentru dezvoltarea mea. Probabil că această informație nu-ți va servi la nimic niciodată, dar ca idee, limbajul în japoneză pe care trebuie să-l folosești când lucrezi direct cu clienții este unul diferit față de cel folosit în familie sau societate și fără un astfel de post șansele să ajungi să-l stăpânești sunt minime. De aceea, pot spune sincer că am acumulat multe cunoștințe și din punct de vedere lingvistic. Cu toate acestea, am ajuns în punctul în care mi-am dorit din toată inima să renunț.

Cum îți dai seama că locul tău nu mai este acolo unde te afli?

Să spun că nu muncesc pentru bani, ar însemna să te mint fără rușine. Și dacă am vreo trăsătură de caracter cu care chiar mă mândresc, aceea este sinceritatea. Aici însă, de ceva vreme încoace, nu mai era vorba de bani. Și consider că nu am fost cinstită față de mine ignorând acest detaliu.

Nu primeam cine știe ce pentru cât de pompos sună faptul că lucram folosind limba japoneză. Dar era un câștig sigur și suficient încât să nu-mi fie rușine cu el. De aceea, când puneam în balanță și comparam dificultatea muncii (pe o scară de la 1 la 10 unde 10 este maxim, îi dădeam nota 2) și faptul că aveam șansa să lucrez cu o nație care îmi place, cu neajunsurile salariului față de așteptările mele, câștiga dorința de a continua. Dar am realizat cu timpul că am pornit pe un drum care nu duce nicăieri.

Nu mai știu exact cine a spus-o, dar se pare că pentru a deveni un om de succes, trebuie să-ți arzi singur toate podurile de întoarcere și să depui până la ultima picătură de efort pentru a reuși acolo unde ți-ai propus. Marea problemă a serviciului pe care îl aveam era faptul că nu exista mai sus. Trei, cinci, zece și poate chiar douăzeci de ani în aceeași firmă nu îmi promiteau siguranța că într-o zi voi ajunge să fiu atât de mulțumită de salariul meu încât să nu mai trebuiască să mă concentrez și pe altceva. Și atunci, am ajuns să fac atât de multe alte lucruri în restul timpului încât slujba ajunsese doar o plută de salvare în caz că restul muncii mele s-ar fi dus de râpă. Iar o astfel de plută nu o recomand nimănui din următoarele motive.

Nu te agăța mult timp de plute de salvare pentru că:

  • Nu este imposibil, dar e foarte epuizant să faci o mie de lucruri în același timp;
  • Dacă slujba pe care o ai nu te mulțumește îndeajuns acum, în timp se transformă într-un iad;
  • Când faci ceva mediocru, ești mediocru;
  • Un serviciu bun este un serviciu în care evoluția este permanentă și se traduce în câștiguri mai mari;
  • Nimeni nu ar trebui să rămână blocat într-un loc unde nu există mai sus;
  • Chiar dacă la început probabil o vei face, la un moment dat nu-ți va mai conveni să muncești doar de plăcere;
  • Pentru viitorul tău faci un compromis riscant dacă alegi să rămâi într-un loc unde nu poți vorbi despre importanța banilor.




Ce fac acum și ce planuri am de viitor?

Bineînțeles că aspectul financiar nu a fost singurul care m-a determinat să iau o hotărâre. Dar chiar și numai pentru cât câștigam, am considerat că este timpul să renunț și să-mi demonstrez că pot mai mult. Mai tânără ca astăzi nu voi fi niciodată. De asemenea, suficient să-ți dorești un câștig mai mare, ci trebuie să faci tot ce îți stă în putință pentru a-l obține. Iar eu rămânând unde eram, practic nu făceam nimic. În plus, binecuvântare sau blestem, sunt genul de persoană care face cu drag o mulțime de lucruri și la ora actuală îmi doresc din tot sufletul să mă concentrez mai mult pe scris.

Într-adevăr, blogul meu a devenit sărăcăcios de la un timp încoace. Dar de când am luat hotărârea de a renunța la vechiul loc de muncă am scris sute de articole. Se poate câștiga din scris și în România. Și dacă știi cum să-ți planifici timpul, poți mânca o pâine mai bună decât din alte meserii. Dar aceasta este o temă pe care o voi aborda probabil într-un articol viitor. Sau poate cine știe? Un proiect mai complex 🙂

În loc de încheiere, aș vrea să fac o listă cu câteva sfaturi pentru cei ca mine, care stau în cumpănă dacă să renunțe sau nu la locul de muncă nemulțumiți fiind de câștig. Poate ești în această situație și poate ai nevoie de cineva care să te încurajeze și să-ți spună că meriți mai mult.

Ce să faci înainte de a-ți schimba locul de muncă?

  • Fii deschis și spune întotdeauna când ceva te nemulțumește la locul de muncă;
  • Dacă nemulțumirile sunt de ordin financiar, întreabă ce poți să faci ca să primești mai mult;
  • De multe ori o mărire de salariu nu este posibilă și atunci negociază pentru a reduce orele de muncă în cazul în care îți termini din timp sarcinile și îți mai rămâne timp la serviciu. Dacă nici acest lucru nu este posibil, treci la pasul umător;
  • Oricât de ocupat ai fi, testează și alte ape înainte de a renunța. Poate dura până găsești ceva care să ți se potrivească și ai nevoie de un venit;
  • Conștientizează că ai o singură o viață și ești singurul responsabil pentru felul cum ți-o trăiești;
  • Nimeni nu este de neînlocuit și dacă ți-ai pus în gând să renunți, fă marele pas fără a te uita înapoi. Compania la care lucrai va merge în continuare la fel de bine și fără tine;
  • Dă tot ce poți și încă puțin peste și totul va fi bine!

De ce am renunțat la o slujbă care chiar îmi plăcea?

Am renunțat la o slujbă care îmi plăcea deoarece sunt conștientă că pot să fac mai mult și singurul mod de a-mi demonstra acest lucru este să merg mai departe.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN
❋ Dacă ți-a plăcut articolul De ce am renunțat la o slujbă care chiar îmi plăceate invit pe blogul nostru:

Blog pickandkeep



・Cum ajungi să iubești cititul?

Cum ajungi să iubești cititul?

Sunt mulți oameni în ziua de astăzi care nu citesc de plăcere. Ei nu deschid o carte decât atunci când este absolut necesar și dacă s-ar putea să n-o facă, ar evita acest lucru toată viața. De unde știu aceste lucruri? Pentru că eram unul dintre ei și pentru că era o vreme în copilărie când aș fi făcut orice doar să nu mă pedepsească mama punându-mă să citesc o carte. Dar m-am vindecat. Am descoperit ce trebuie să faci ca să ajungi să iubești cititul și acum parcă am dat-o în extrema cealaltă. Doar asta aș face 🙂



Ce trebuie să faci ca să ajungi să iubești cititul?

Mulți ar spune că trebuie să găsești un motiv pentru care lectura îți este necesară ca să ajungi să iubești cititul. Eu, pe de altă parte, sunt convinsă că un lucru făcut doar din necesitate n-o să te poată face vreodată să-l iubești. Secretul nu este să găsești un motiv pentru care să te îndrăgostești de cărți, ci să găsești ceva pe care îl iubești deja și să fie legat de cărți.

Cum ajungi să iubești cititul?

#1 Leagă cititul de alte hobby-uri

E mai ușor să ajungi să iubești cititul dacă pe măsură ce citești deprinzi și alte abilități pe care îți dorești să le ai. De exemplu, să spunem că ești pasionat de călătorii sau de gătit. Găsește cărți cu acest subiect și învață din experiența personajelor. Cu siguranță vei fura un truc sau două.

De asemenea, nu uita că în afară de cărți există și multe alte materiale pe care ai putea să le citești. Revistele de specialitate, manualele, blogurile sau orice alte materiale din care poți afla ceea ce te interesează, îți pot stârni interesul pentru lectură.



#2 Fii selectiv

Înainte de a întinde mâna după prima carte pe care o ai în apropiere, stai și gândește-te ce gen de lectură ți-ar plăcea să citești. Dacă începi pe picior greșit nu ai cum să ajungi să iubești cititul și renunți după doar câteva pagini.

Eu de exemplu, ador cărțile SF cu acțiune care se petrece pe tărâmuri îndepărtate sau chiar într-o lume paralelă de a noastră. Pe de altă parte, mă pierd imediat când vine vorba de fapte istorice și personalități ale căror nume nu le pot reține.

Dacă ești un cititor “începător” e “musai” să știi dinainte ce ai vrea să citești. Și mai mult, recomandarea mea este să fii atât de selectiv la început încât să nu te mulțumești doar găsindu-ți un gen care s-ar putea să te atragă, ci și câteva din caracteristicile pe care o carte trebuie să le aibă pentru a o duce până la capăt.

#3 Renunță când nu mai ai pentru ce să lupți

Dacă nu-ți place de nicio culoare, chiar dacă ai ajuns la jumătatea cărții și nu ți-ar mai lua mult să o termini, nu merită să continui s-o citești. Mai ales atunci când lectura nu face neapărat parte din hobby-urile tale, o carte pe care o citești fără tragere de inimă, nu va face decât se-ți crească aversiunea față de lectură.

E doar o regulă autoimpusă faptul că trebuie să termini o carte odată ce ai început-o. În realitate nimeni nu-ți impune nimic. E adevărat că sunt și cărți care au un început greoi. Dar dacă ai citit 50-100 de pagini dintr-o carte și încă nu i-ai prins gustul, înseamnă că nu ți se potrivește și e timpul să mergi mai departe!



#4 Citește ca să treacă timpul

Nu e cel mai bun motiv ca să te apuci de citit, dar să știi că poți scăpa de ore bune de plictiseală dacă ai mereu cu tine o carte bună!

Oricât de ocupat ai fi, nu se poate să nu ai peste zi și timpi morți în care nu faci decât să aștepți. Ce? Să treacă timpul. Atunci e momentul să citești.

Indiferent dacă o cumperi în format fizic și o iei cu tine, ori o salvezi pe telefon sau o tabletă, asigură-te că ai mereu la îndemână o carte companion. Profită de ea ori de câte ori ai ocazia și la un moment dat, s-ar putea s-o cauți nu doar atunci când nu ai altceva mai bun de făcut.

#5 Încetează să te mai compari cu alții

Cititul este un lucru extrem de intim și personal. Nu trebuie să faci din lectură o competiție și nici să te simți prost dacă ai preferințe diferite față de cunoscuții tăi.

În legătura cu lectura, să știi că nu există reguli și chiar dacă ar fi, le poți încălca pe absolut toate!



Dă de pereți cu romanele pe care toată lumea le laudă dacă ele nu te atrag și iubește-le cu pasiune pe cele necunoscute chiar dacă ele rezonează doar cu sufletul tău!

Nu mai citi cărțile de la cap la coadă dacă asta nu te convinge să le termini, ci încearcă-le de la mijloc. Sau de la pagina unde se deschide cartea. Sau de la coadă la cap! Cui îi pasă și cine are dreptul să te judece? Așa cum există o mie de moduri în care poți să iubești, la fel există și o mie de metode prin care să te îndrăgostești de cărți.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN
❋ Dacă ți-a plăcut articolulCum ajungi să iubești cititul?te invit pe blogul nostru:

Blog pickandkeep



・Cum să îți faci timp pentru citit? 10 Trucuri ușor de pus în aplicare

Întrebând diferite persoane care este motivul pentru care nu citesc, am realizat că principala cauză nu este interesul față de lectură, ci pur și simplu lipsa de timp. Iar acest lucru mi s-a părut îmbucurător deoarece în comparație cu motivul pe care îl intuiam eu, lipsa de timp este o problemă rezolvabilă. În realitate, să îți faci timp pentru citit nu este o provocare căreia să nu-i poți face față, iar dacă urmezi instrucțiunile potrivite îți vei da seama că timpul nu ar fi trebuit să-l consideri niciodată o piedică între tine și cartea ta preferată. Dar hai să scurtăm introducerea și să trecem direct la lucrurile importante. Iată 10 trucuri pe care le poți încerca acum!




Ce trebuie să faci pentru a avea timp pentru citit?

#1 Ia-o cu începutul

După un program de opt ore la serviciu, o pauză de masă și vreo două ore muncă suplimentară, normal că nu mai ai timp și de citit dacă ți-ai pus în minte să dai gata opera lui Dovstoevsky în câteva luni. Dar nu acesta ar trebui să fie gândul de la care pornești!

Ia-o încet. Pune mâna pe un ziar sau o revistă și citește-i titlurile. Treci apoi la unul-două articole. Acest lucru nu ar trebui să dureze mai mult de cinci minute. Dar te ajută enorm să te obișnuiește-te cu senzația și să te cufunzi în plăcerea cititului. În timp, un articol v-a deveni o pagină; o pagină, un ziar; iar un ziar poate chiar câteva pagini dintr-o nuvelă sau un roman.

#2 Citește la prima oră a dimineții sau seara, înainte de somn

Dacă nu-ți surâde să pui alarma să sune cu 30 de minute înainte de ora obișnuită pentru a-ți face puțin timp pentru lectură, măcar mergi la somn cu o jumătate de oră mai devreme. E chiar recomandat să nu te culci imediat după ce ai stat concentrat în fața unui ecran luminos, iar pe lângă faptul că lectura îți va aduce somnul pe la gene, îți va oferi și un subiect frumos pe care să-l visezi.




#3 Nu părăsi casa fără o carte în bagaj

Pentru majoritatea celor cu slujbe solicitante, șansele să-și găsească câteva minute pentru lectură în pauza de prânz sau după perminarea unui task sunt mai mari ca acasă. Cititul te relaxează și chiar și savurat în porții mici îmbunătățește puterea de concentrare. De aceea nu uita să iei cu tine o carte data viitoare când pleci de acasă!

#4 Învață să te distrezi în mijloacele de transport

Agitație. Hărmălaie. Aglomerație. Nervozitate. Călcare în picioare. Oricare din aceste cuvinte ar putea descrie mijloacele de transport din capitală și te înțeleg perfect când spui că ți-ai dori să se inventeze odată teleportarea. Dar dacă ți-aș zice că ai putea chiar să ajungi să le îndrăgești?

Se poate! Îniante să mă crezi nebună, încearcă să abuzezi de cartea pe care o ții în geantă de la punctul #3 încoace și vei vedea cum datorită ei, în orice mijloc de transport, se crează un spațiu în care uiți de tot ceea ce ai în jurul tău.

#5 Descoperă-ți genul literar preferat

Unul din motivele pentru care crezi că nu ai timp de citit poate fi faptul că ai lucruri pe care pui mai mult preț. Un show TV, un serial Netflix sau un joc pe calculator îți răpesc probabil răgazul pentru lectură și acest lucru se datorează doar faptului că nu ai descoperit încă nicio carte care să le întreacă pentru tine ca intensitate. Află ce gen literar te ține cu sufletul la gură și nu vei mai pune niciodată lectura pe locul doi.

#6 Definește-ți scopurile

Unora le este mai ușor să dea randament când știu către ce se îndreaptă. Poate ești unul dintre ei. Fă-ți un program. Impune-ți termene limită. Sau pur și simplu stabilește-ți un număr de pagini pe care să-l citești zi de zi. Ajută!

#7 Unde-s doi puterea crește

Orice este mai simplu când ai prieteni care să te susțină. Chiar și într-un context mai puțin formal fă-ți un club de lectură. În cercul tău de cunoștințe sau poate chiar la birou cu siguranță vei găsi pe cineva care să ți se alăture și cu care să te întreci. Cu timpul, acest lucru vă face pe amândoi cititori mai responsabili și mult mai motivați.

Pe de altă parte, în cazul în care chiar nu găsești pe nimeni, există mereu suportul grupurilor de pe Facebook dedicate special cititorilor ambițioși.




#8 Fă schimb!

O carte nu costă nici pe departe o avere! Dar ca să te motiveze să o citești mai repede, ia cu împrumut! Împrumută cărți pe care vrei să le citești și astfel, sub presiunea ideii că trebuie să le dai înapoi, îți vei face timp pentru citit! Și ca să nu-ți faci prietenii să se simtă ca și cum numai ei sunt datornici să ofere, fă schimb!

#9 Blochează o dată în calendar

Poate că o vei considera o metodă extremă, dar nu e deloc exagerat să îți planifici din timp o zi doar pentru tine. Dacă programul îți este prea încărcat, acesta este singurul mod în care te poți relaxa. Este foarte important să ai timp și pentru ceea ce îți place. Iar cititul este scuza perfectă pentru a petrece puțin timp de calitate cu tine însuți.



#10 Ajută-te de post-it-uri

Când chiar ești copleșit de programări și activități care îți necesită atenția, o agendă sau un white board pe care să scrii tot ce ai de făcut sau chiar și un loc special amenajat unde să lipești post-it-uri care să te ajute să nu uiți de nimic ți-ar putea salva (a se citi relaxa) viața.

Reminder-urile de pe telefon sunt și ele o alternativă, dar un organizator de gânduri și idei precum o agendă , calendar sau o tablă cu post-it-uri are mai mult impact că deh… ce să-i faci? Uneori ai nevoie de un lucru concret care să-ți amintească de nevoia unei pauze 🙂

Cum să îți faci timp pentru citit? 10 Trucuri ușor de pus în aplicare

Și acum că știi cum să-ți faci timp pentru citit, nu mai ai nicio scuză! Pune mâna pe cartea preferată și lectură plăută!

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN
❋ Dacă ți-a plăcut articolul Cum să îți faci timp pentru citit? te invit pe blogul nostru:

Blog pickandkeep



・5 Cărți pe care le-am început, dar nu le-am terminat încă

5 Cărți pe care le-am început, dar nu le-am terminat încă

Îmi place să cumpăr cărți aproape la fel de mult pe cât îmi place să citesc. Ador librăriile și bibliotecile și dacă am timp de răsfoit, pot petrece ore bune în astfel de locuri. Îmi place mult să citesc recenziile de pe coperți și de multe ori, fără să deschid măcar cartea pe care o țin în mâini, o duc la casa de marcat și o cumpăr. De vină cred că este atmosfera. Când le duc acasă și mă apuc de lectură însă, multe din achiziții își pierd farmecul pe care-l aveau în librărie. Motiv pentru care am o mulțime de cărți pe care le-am început, dar nu le-am terminat încă. Iată cinci din ele, cu tot cu scuzele pentru care le-am abandonat.

Haruki Murakami: 1984

Haruki Murakami este indiscutabil autorul meu preferat. Multe din operele sale le-am citit de mai multe ori și până la ora actuală niciun alt autor nu a reușit să mă facă să trăiesc un roman așa cum a făcut-o în repetate rânduri Haruki Murakami. Din păcate însă, în capul listei cu cărți pe carea le-am început, dar nu le-am terminat încă, se află tocmai 1984 considerat de mulți critici literari apogeul creației lui Murakami.



Deși mulți consideră stilul lui Murakami unul dificil, pentru mine faptul că în romanele sale ficțiunea și realitatea se întâlnesc în aceleași câmp temporal și de cele mai multe ori se confundă între ele, este tocmai motivul pentru care ador acest autor. Și cu toate că 1984 este tocmai un astfel de ghem de povești, de când am intrat în posesia romanului acum șase ani și până acum, nu am reușit să citesc mai mult de 100 de pagini.

Ca majoritatea romanelor lui Murakami, și acțiunea din 1984 se petrece în Tokyo. Coborând pe scara de urgență a unei autostrăzi aglomerate, Aomame, o tânără criminală se pregătește să ucidă un om. În altă parte a metropolei, exact în același timp, Tengo, un profesor de matematică, acceptă să rescrie o nuvelă a unei fete dislexice. Fără să știe însă, cei doi au o mulțime de lucruri în comun și mai mult decât atât, ei chiar se caută unul pe celălalt.

Cartea 1984 pare definiția romanelor care-mi plac. Și totuși, de ce n-o dau mai repede gata în loc să mă apuc de ea în fiecare an? Simplu! O am într-o ediție mastodont cu coperți groase și litere pentru (aproape) nevăzători. Cu alte cuvinte, este uriașă și nu-mi încape în geantă ca s-o citesc în tramvai – singurul loc unde mă pun la punct cu lectura.

Eco Umberto: Cimitirul din Praga

După ce am citit Numele Trandafirului de Eco Umberto am dat fuga și mi-am luat Cimitirul din Praga. Dar cu acesta nu am reușit să mă distrez prea mult timp.

Pe scurt, acțiunea romanului se întâmplă cândva în secolul XIX și povestește viața unui anume Simonini. Acesta este un schizofrenic care se poate “mândri” cu un car de crime și nelegiuri comise la viața sa. În plus, lucrând ca notar și fiind un escroc de primă clasă, el se pricepe de minune la măsluit acte și la înșelătorii. Și pe lângă toate acestea, este un as în arta de a urî.



Simonini urăște cu pasiune italienii; Îi disprețuiește pe francezi; Iar de evrei și femei nici nu vrea să audă. Este scârbit de tot ceea ce nu cunoaște. Iar dorința de a lua contact cu aproapele îi lipsește cu desăvârșire. Pe deasupra, este un gluton desăvârșit gătind cu dibăcie preparate a căror simplă lectură îți lasă gura apă. Și ca totul să fie mai incitant, schizofrenic fiind, are momente în care uită cine este cu adevărat și povestește cu glasul abatelui Dalla Piccola sau al unui autor necunoscut.

Acum, scriind acest rezumat, stau și mă întreb:

De ce totuși nu am terminat încă Cimitirul din Praga?

Pentru mine, ca temă și personaje, acest roman are toate șansele să devină unul din cele preferate. Dar scormonind mai bine în rămășițele memoriei, mi-am amintit că de-a lungul acestui fir narativ, aparent ușor de digerat, se amestecă și o mulțime de date și referințe istorice a căror lectură mă bagă complet în ceață și mă descurajează să reiau romanul.

Dan Brown: Simbolul Pierdut

Să vedem ce am citit și mi-a plăcut de Dan BrownFortăreața Digitală este prima și am savurat-o din scoarță în scoarță; Inferno a fost mai mult ca perfect; Codul lui Da Vinci vreau să-l reiau; Și a mai rămas Simbolul Pierdut unde m-am împotmolit cu lectura puțin după prima sută de pagini.

Cartea începe cu ceremonialul masonic prin care trebuie să treacă un inițiat de doar 34 de ani pentru a fi acceptat în cel mai înalt cerc al masoneriei. Dintr-un craniu ca un bol, el bea vin roșu ca sângele sub privirile confraților săi și se gândește la cât de important este să știi cum să mori și cât de neînsemnate sunt titlurile lumești ale celor ce se află la momentul respectiv cu el în cameră.

La puțin timp după această scenă, îl avem pe Robert Langdon, strălucitul profesor de la Harvard într-o limuzină îndreptându-se către Capitoliul din Washington. Din cauza unui telefon primit în dimineața aceleiași zile, el este profund îngrijorat pentru starea lui Peter Solomon, mentor, mason și figură paternă în ochii lui Robert, pe care acum nu reușește să-l localizeze. Dar teama lui Robert se dovedește a fi fondată.

Doar câteva ore mai târziu, intrând în Capitoliu, chiar într-una din enormele săli ale acestuia, Robert găsește prinsă pe un piedestal mâna prietenului cu degetele strânse în așa fel încât să pară ca o invitație antică.

Tipic Brown? 1001%. Și totuși… De ce nu am terminat această carte?

Față de primele trei citite, acțiunea se petrece într-un mod lent. Foarte lent. Și deși am petrecut câteva ore bune cu lectura acestei cărți, Robert încă se află în Capitoliu; de Peter nu știe nimeni nimic; iar noul inițiat în masonerie nu a înfăptuit nicio acțiune demnă de luat în seamă.



Bram Stocker: Dracula

Am cumpărat în mai romanul Dracula. M-am apucat de el și mergea chiar bine când… am câștigat un premiu de 400 de lei în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest și mi-am luat 15 titluri noi care mi-au dat peste cap lectura romanului lui Bram Stocker.

Dracula m-a cucerit de la primele pagini. Are descriere. Are dialog. Are acțiune. Și cel mai important, are și un dram de umor. Peisajele din România sunt descrise foarte pitoresc. Deși Bram Stocker nu a vizitat vreodată frumoasa noastră țară, natura și relieful României din roman mi-au trezit nostalgia. Iar castelul contelui Dracula mă face să văd cu ochi mai romantici Branul.

În viziunea lui Bram Stocker populația României de la vremea aceea este o amestecătură de nații, iar pe noi, româncele, ne vede ca niște femei frumoase, privite de departe :)))))

Când am abandonat lectura, contele Dracula tocmai se transforma în liliac târându-se noaptea pe pereții exteriori ai castelului, iar Jonathan Harker, avocatul britanic întemnițat de propria gazdă avea vise cu vampiroaice.

Stieg Larsson Fata care s-a jucat cu focul

Continuând acțiunea din Bărbați care urăsc femeile, Fata care s-a jucat cu focul este al doilea roman din triologia Millennium de Stieg Larson.

Pe cât de tragică, pe atât de fascinantă, povestea acestei serii a uimit o lume întreagă. În 2004 la puțin timp după ce a predat editorului său manuscrisul celor trei romane, la vârsta de doar 50 de ani autorul și-a pierdut viața în urma unor afecțiuni cardiace. Astfel, dacă Stieg Larsson ar fi întârziat predarea lucrării, aceasta probabil nu ar mai fi văzut lumina tiparului, iar omenirea ar fi fost mai săracă cu una din cele mai spectaculoase serii thriller apărute vreodată. De asemenea, în țările nordice nu ar mai fi existat o carte care să genereze atâta interes și să ajungă în topul celor mai bine vândute cărți din istoria locală, imediat după biblie.

Un roman fără de care literatura nu ar mai fi fost la fel

Acțiunea romanului se concentrează pe cele două personaje principale: hackerița Lisbeth Salander și jurnalistul Mikael Blomkvist. Proaspăt întoarsă în Suedia dintr-o vacanță în insulele Caraibe și pentru prima dată în viață complet independentă financiar, Lisbeth realizează că este complet singură. Pentru Mikael însă, lucrurile de abia acum încep să devină incitante. El tocmai a dat peste o pistă care l-ar putea duce la o rețea de prostituție. Subiectul este extrem de fierbinte și abordarea lui presupune nu doar zgândărirea mafiei la nivel local, ci și în mare parte din Europa de Est.

Crimă, bănuieli, presupuneri ale poliției care se îndreaptă către Salander și tânăra geniu care dorește odată pentru totdeauna să-și spele trecutul.

Fata care s-a jucat cu focul este un roman care promite multă acțiune și cote maxime de adrenalină.

Dacă la Murakami motivul abandonului a fost volumul cărții, la Stieg Larsson dau vina pe faptul că n-o am deloc în format fizic. Prima carte din serie am împrumutat-o de la o prietenă. Iar pe a doua, citind-o pe jumătate în format pdf nu m-am îndurat s-o mai cumpăr. De aceea, în cele din urmă, cred că printez restul cărții și o citesc așa :)))



Tu ai vreo carte pe care te-ai apucat s-o citești și deși îți făcea plăcere, ai abandonat-o? Care este aceea? Crezi că o vei relua vreodată? Mi-ar plăcea mult să știu care sunt pentru tine cărțile pe care le-ai început, dar nu le-ai terminat încă. De asemenea, să-mi spui te rog dacă ai vreun secret care te motivează.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut Cărți pe care le-am început, dar nu le-am terminat încă, te invit să citești rubrica books de la pickandkeep:

Books