・Fac cum fac și tot la STORAGE ROOM ajung

Am făcut un obicei din a ne plimba fără țintă prin București ori de câte ori sărbătorim ceva. La începutul lunii trecute căutam un restaurant în jurul orei prânzului chiar de ziua soțului meu. Eu nu mă pricep la surprize, iar planurile elaborate dinaintea unui eveniment mi se pare că știrbesc mult din distracție. De aceea, în general, îmi place să merg la întâmplare și să mă las ghidată de instinct în alegerea locurilor de luat masa mai ales când e vorba de dejunuri în doi.

Era o după amiază de duminică, încă frig afară și plimbarea îmi făcuse poftă de mâncare. Așa că am început să răsfoiesc un meniu din fața unui restaurant și ca de obicei, convinsă de pozele frumoase am intrat înăuntru. Nu am memorie vizuală bună și dacă mă duci în același loc pe zece căi diferite, am impresia că am mers în zece locații. De aceea, nu mi-am dat seama că mai poposisem la acest restaurant și cu altă ocazie și cel mai important, chiar îmi plăcuse la nebunie.

Toate drumurile în oraș duc la STORAGE ROOM

Ne-am așezat la o masă înăuntru, am comandat cafea pentru el și ceai cu lapte pentru mine și am început să ne gândim cu ce mâncăruri să ne delectăm. Între timp a venit la noi și unul din chelneri și mi-a zis bine ați revenit! La care, normal că am făcut ochii mari și i-am zis că nu cred că am mai intrat aici, cel puțin nu de curând. Însă mi-a confirmat fără să stea pe gânduri că ultima dată venisem cu o lună în urmă când am luat masa afară și într-adevăr, așa și fusese. La jumătatea lui martie când împlinisem cinci ani de căsnicie am mâncat tot în centru și chiar dacă locația nu o mai păstram în minte, amintirea bucatelor delicioase era încă vie.

Fără niciun plan anterior, m-am bucurat că am nimerit la un restaurant unde știam că mâncarea este bună și după ce mi-am savurat jumătate din cana cu ceai m-am hotărât în sfârșit la mâncare. Pentru mine nu există masă perfectă fără cartofi prăjiți și de aceea primul preparat pe care l-am ales cu ochii închiși din meniu a fost un hamburger suculent cu mulți cartofi aurii alături.

Apoi, considerând că doar dintr-un hamburger n-am nicio șansă să-mi iau porția necesară de carbohidrați, am ales și o pizza generoasă cu fructe de mare din belșug. Arăta și mirosea mult prea bine când ne-a fost adusă la masă și n-am avut răbdare nici măcar să-i fac o poză întreagă înainte să mâncăm câte o bucată.

Hamburger-ul pe de altă parte a fost mai norocos și cel puțin pentru un cadru, am rezistat tentației. Cât despre felul cum țin cuțitul și furculița, nu mă judeca deoarece nu știu să mănânc mâncare de tip fast food decât cu mâna.

Un restaurant la care ajung și cu ochii închiși

Toate ca toate, chiar dacă nu era prima oară când mâncam la Storage Room, și de data aceasta preparatele m-au uimit pentru gustul lor! Cei care mă cunosc știu că sunt foarte mofturoasă la mâncare, dar în cazul acestui restaurant așteptările mi-au fost îndeplinite cu succes. Chifla hamburger-ului era moale și proaspătă, carnea bine făcută, dar suculentă și pizza, acea combinație care nu te plictisește nici cu aluatul, dar nici cu un topping prea sățios.

Cât despre atmosferă, la Storage Room îmi place mult personalul foarte atent cu clienții și interiorul vesel și colorat al restaurantului. Acum am reținut locația și am ținut morțiș să o înregistrez și aici, pe blog. Dar chiar dacă mă rătăcesc sunt convinsă că pentru mâncarea bună și vibe-ul pe care îl emană, e un restaurant la care aș putea ajunge și cu ochii închiși.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul Fac cum fac, mă plimb prin oraș și tot la STORAGE ROOM ajung te invit pe blogul nostru:

Blog pickandkeep



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *