Dan Brown: Simbolul Pierdut
Dacă Dan Brown nu este autorul care a descoperit o formulă de făcut bani aproape la fel de bună ca brand-ul Coco Cola, atunci nu știu cine este. Chiar am citit de curând Codul lui Da Vinci și am văzut și filmul, iar în timpul lecturii Simbolul Pierdut am avut impresia că recitesc aceeași carte doar cu alte personaje. Nu este însă o lectură rea. Dar ca și în cazul altor autori, această carte nu prea și-a găsit bine locul în serie.
Simbolul Pierdut este una din acele cărți care îți trezește un puternic sentiment de deja vu. Am mai simțit același lucru de curând citind cărțile lui Tony Parsons. Fără să îți dau vreun spoiler îți voi spune că dacă ai citit măcar una din cărțile acestui autor, poți deja să-ți faci o idee despre ceea ce scrie și în celelalte. Cam ca în cazul brandului Coca Cola. Orice alte arome ar scoate, gustul este mai mult sau mai puțin același. Iar formula se vinde.
Codul lui Da Vinci vs Simbolul Pierdut: Alte nume aceeași poveste
Așa cum am spus și mai sus, dacă ai citit Codul lui Da Vinci, în mare parte știi unde te duce și Simbolul Pierdut. Uciderea lui Sauniere este înlocuită de o mână tăiată și aruncată în mijlocul Capitoliului din Washington aparținând lui Peter Solomon. Iar în loc de frumoasa nepoată a decedatului Sauniere, de data aceasta lui Robert Langdon i se alătură sora torturatului Peter.
Robert Langdon ajunge de data aceasta la Washington D.C. și printr-o serie de evenimente mai alarmante decât restul cărții, se vede pus în situația de a descoperi un criminal misterios care a lăsat ca indiciu mâna bunului său prieten Peter Solomon pe unul din culoarele Capitoliului. Atât identitatea făptașului cât și locul unde Peter este ținut ostatic, sau starea de sănătate a acestuia stau sub semnul întrebării.
Ca și în cazul altor cărți marca Dan Brown,secretul succesului este o căutare de comori contra cronometru. Și de data aceasta indiciile sunt puține, aliații lui Langdon și mai și, iar Simbolul Pierdut se referă la un secret bine păstrat al masoneriei, accesibil doar celor virtuoși. În plus, orice clipă care încetinește căutarea, amenință cu destabilizarea societății americane așa cum o știm prin dezvăluirea unormistere antice ale masoneriei care ar putea pune într-o lumină rea pe conducătorii lumii.
Imaginează-ți că cei mai influenți oameni ai planetei fac cosplay
Ideea care stă la baza cărții Simbolul Pierdut este faptul că orice ritual scos din context devine straniu. De exemplu, să te închini la un instrument de tortură și să consumi sânge și trup omenesc nu poate fi decât grotesc. Numai că același lucru îl fac și creștinii duminică de duminică la Sfânta Liturghie. Însă totul într-un mod pur simbolic. Niciodată, niciun creștin adevărat nu ar putea găsi ceva rău în ruga la Sfânta Cruce. Și cu toate că spunem că vinul și pâinea sunt sângele și trupul lui Dumnezeu, nu le privim ca atare. Cu alte cuvinte, totul nu este decât o problemă de percepție și înțelegere a unui ritual. Un lucru valabil și în cazul ritualurilor masonice.
Nu îmi voi exprima părerea personală despre masonerie. Și nici nu voi comenta despre ceea ce presupune acest tip de gândire decât făcând referire strict la textul cărții Simbolul Pierdut. Începând cu George Washington și Benjamin Franklin, părinții Statelor Unite ale Americii erau masoni sau împărtășau idealurile și modul de gândire al acestei societăți. Cum reiese din carte, masonii sunt un grup de oameni toleranți care pun accent pe progresul științific și bunăstarea omului.
Dar cu toate că în teorie intențiile masonilor par cum nu se poate mai lăudabile, ritualurile lor nu. Din punctul de vedere al unui creștin, multe din practicile lor au o puternică influență păgână. Și cu toate că nu sunt decât simbolice, nu de puține ori par să invoce forțe cărora Biblia se opune. De aceea, pentru ca ordinea care domnește în lume la momentul prezent să poată fi păstrată, cel puțin din punctul de vedere al lui Robert Langdon și a celorlalte personaje pe care le vei descoperi în Simbolul Pierdut, este necesară tăinuirea ca și până acum a acestor ritualuri.
O cursă văzută cu încetinitorul
În mai puțin de o noapte, Robert Langdon trebuie să-l găsească pe Peter Solomon. Dar și să oprească mediatizarea ritualurilor masonice. Un plot excelent, o narațiune îngrozitoare. Toată cartea am avut impriesia că Dan Brown a vrut să-și demonstreze lui însuși cât poate să tragă de trei simboluri și niște cifre scriind o carteîncă digerabilă. Indiscutabil, sunt prea puține îngrediente în această rețetă pentru un roman de 600 de pagini.
De asemenea, cred că nu greșesc când spun că autorul a vrut să nu supere pe nimeni. Am înțeles de când am cumpărat-o că este o carte despre lumea ocultă a masoneriei. Dar pur și simplu nu se justifică cei cinci ani de documentare pe care Dan Brown i-a dedicat acestui roman. Dacă stai să analizezi volumul de informații noi din text, realizezi că nu descoperi mare lucru. Într-adevăr, Simbolul Pierdut atinge subiectul masoneriei, dar extrem de superficial. Documentarea cred că a fost mai mult necesară pentru a reda arhitectura clădirilor din Washington, decât secretele masoneriei. Pentru cele din urmă, vizionarea a două-trei filmulețe pe YouTube ar fi fost mai mult decât suficientă.
Toate ca toate, dacă ești în căutarea unui city break în Washington și nu a unui roman thriller despre masonerie, îți recomand Simbolul Pierdut. Ce-i al lui e al lui, iar Dan Brown chiar se pricepe să scrie ghiduri de călătorie. Așa că dacă n-ai banii necesari să vezi Washington-ul cu ochii tăi, dar îți dorești asta, Simbolul Pierdut este infinit mai ieftin ca un bilet de avion.
IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN
❋ Dacă ți-a plăcut articolul Simbolul Pierdutte invit pe blogul nostru: