Jean-Lorin Sterian: Whoreshop
Aveam la un moment dat un amic care de câte ori îi spuneam că filmele mele preferate sunt Trainspotting, Recviem pentru un vis și Spread îmi zicea că mă atrag doar subiectele cu oameni defecți. Acum, dacă ar putea citi recenzia cărții Whoreshop sunt sigură că m-ar critica din nou și mi-ar zice: știam eu… Dar nu poate și nu pentru că n-ar mai fi printre noi, ci pentru că mai mult ca sigur n-a învățat română în cei opt ani care au trecut de când nu ne-am mai văzut.
Deși coperta cu o pară apetisantă, care sper să te facă să te gândești doar la pere, face ca Whoreshop să fie o carte mai mult decât instagramabilă, conținutul acesteia este unul dur, nu foarte ușor de digerat pentru oricine.
Ce face un scriitor când rămâne fără idei?
Uli Dorfmeister este un scriitor german în pană de idei care organizează un workshop gratuit pentru a strânge scriitori amatori care să-i livreze material pentru o nouă carte. Și îi iese de minune deoarece se alege cu 14 nuvele despre o temă propusă chiar de el: prostituția. Însă planul îi este demascat chiar de Jean-Lorin Sterian, singurul român care a participat la workshop și totodată cel care după lansarea cărții fără acordul celor care au scris-o, se hotărăște s-o traducă în totalitate în limba română și s-o pună pe tavă și publicului de aici.
Prin gestul său autorul ediției ce face subiectul acestei recenzii dorește să se răzbune pe cel care l-a tratat atât de mârșav și dacă e să ne luăm după intențiile redate în carte, probabil că i-a și trimis un exemplar special, semnat cu dedicația: To Uli Dorfmeister, from his bitches.
Prostituția văzută prin 14 perechi de ochi
Știu că am tendința de a povesti în recenziile mele cel puțin jumătate din cartea despre care scriu. Dar voi încerca să mă comport diferit cu volumul citit de această dată și să mă limitez mai mult la impresiile pe care mi le-a lăsat.
În cele 14 nuvele, fiecare din așa-zișii autori spune câte o poveste originală legată de prostituție. Unii nu se depărtează mult de la subiect și vorbesc chiar despre prostituate, iar alții tratează tema într-un mod cu totul aparte. Însă indiferent de abordare, ceea ce pot să te asigur este că nu vei găsi două nuvele asemănătoare.
Nu toate poveștile își merită bulina roșie de pe copertă. Dar cartea nici nu te va dezamăgi din acest punct de vedere deoarece printre autori vei descoperi ușor tipurile de oameni care nu se abțin să înjure din trei în trei cuvinte, sau pe aceia cărora le place să facă descrieri cu mult prea multe amănunte.
Dar trecând peste limbajul și scenele care unora vor plăcea și altora nu, ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la Whoreshop este naturalețea fiecărei povestiri. De la cap la coadă nimic nu pare ficțiune și nu de puține ori ai impresia că stai la masă cu un prieten care îți povestește o întâmplare din trecut, dar nu așa cum o fac cei fără experiență cu am făcut și am dres, ci ăsta sunt eu și asta a fost.
Nu toate poveștile cu doi oameni și un pat au final fericit
Ca să nu mă influențeze nimic înainte de a scrie această recenzie, nu am căutat online date despre carte și cel puțin la început m-am limitat la o a judeca după copertă. Galbenul mi s-a părut mereu cea mai fericită culoare, iar cum perele sunt unele din fructele mele preferate, m-am grăbit să trag concluzia că voi avea parte o carte mai luminoasă.
Dar este o carte realistă. Și ca în realitate, multe din poveștile cu sex nu au un final fericit și încă un lucru care îi leagă pe cei 14 autori în afară de workshop-ul la care au participat este tonul melancolic și oarecum trist din nuvelele lor.
Poate pentru că sunt femeie, sau poate pentru că sunt ușor idealistă, dar chiar și atunci când este vorba de o persoană cu care n-o să te vezi decât o singură dată în viață, nu ar trebui să fii puțin mai vesel și mai optimist? Și aici nu vorbesc despre acele fete care doar practică o meserie de care le este lehamite, ci despre clienți care din punctul meu de vedere ar trebui să se bucure la fel de mult ca atunci când plătesc pentru o vacanță exotică sau o cină în oraș.
Dar abordarea cu totul diferită față de ce mă așteptam, m-a făcut și mai curioasă. Iar ca să aflu mai repede dacă găsesc măcar un singur personaj care să-mi împărtășească opinia, am luat volumul peste tot cu mine: în metrou, în parc, la spital și în celelalte locuri unde m-ai văzut cu o carte galbenă cu o pară pe copertă.
IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN
❋ Dacă ți-a plăcut articolul Whoreshop te invit pe blogul nostru:
Am primit-o si eu, dar dupa ce am rasfoit-o nu a trecut testul de must read așa că acum e pe un raft din bibliotecă. Cine știe, poate într-o zi.
Fiind un fan înfocat al site-ului tău și citind microrecenziile tale, într-adevăr mi se pare ceva cu totul diferit față de cărțile pe care le prezinți. Dar… cândva, într-o zi în care vei vrea să-i dai o șansă, citește mai întâi nuvela Revelionul Roz. Este cea mai „light” să-i zic așa și dacă aceea iti va placea, poate îți vor plăcea și altele.