Paulo Coelho: Diavolul și domnișoara Prym
Am ajuns acasă de la serviciu, m-am îndopat cu trei ciocolățele, m-am învârtit prin sufragerie, am desfăcut un pachet cu cărți proaspăt primite și mi-am așteptat soțul să pună masa. Nu știu cum e în familia ta, dar la noi masa este un ritual aparte: dacă el a gătit, el așează vesela și tacâmurile; iar dacă eu am gătit, eu sunt responsabilă. După masă am spălat farfuriile – îndatorire ce îmi revine întotdeauna mie – și apoi m-am așezat în fața calculatorului. Nu m-am simțit eu săptămânile trecute și nu prea am avut chef de muzică sau răbdare de citit. Dar astăzi, mi s-a făcut poftă de melodii nostalgice și cărți care îți merg la inimă fără să-ți storci mintea gândindu-te la adevăratele intenții ale autorului. Așa că am dat drumul la playlist-ul preferat și m-am pus pe comentatDiavolul și domnișoara Prym, un roman care exprimă multe în vorbe puține.
DIAVOLUL ȘI DOMNIȘOARA PRYM
- An apariție: 2000
- Categorie: Literatură universală
- Editura: Humanitas
- Nr. pagini: 184
În locuri unde timpul stă pe loc…
Dacă ai fi o pasăre în zbor, ai vedea îndepărtatul sat Viscos ca o oază de liniște unde un orășean obosit de agitația urbană ar putea poposi pentru o vreme ca să împrumute din pacea locuitorilor și să se regăsească pe sine. Dacă însă te-ai abate din zborul tău și te-ai coborî la nivelul solului, ți-ai da seama că în pieptul fiecărui sătean trudit de muncă, bate o inimă roasă de lăcomie și cu la fel de multe griji ca a oricărui oligarh, star de cinema sau conducător al lumii.
Modest ca suprafață, cu o singură biserică, o uliță, case bătrânești și un hotel, Viscosul este adăpostul a zeci de suflete cocârjate de vreme, părăsite de odrasle și nealinate de râsete de copii, care cu îndârjire îmbracă haina de gospodari cinstiți și mulțumiți cu condiția lor.
Dar diavolul ademenește chiar și pe cei mai buni dintre noi…
Vreme îndelungată nimic nu se schimbase în Viscos și nimic nu părea că s-ar putea schimba vreodată până când, într-o zi, un străin se abate în sat însoțit de diavol.
Sunt oamenii, în esență buni, sau răi?
Este întrebarea care îl chinuie pe nou venit și pentru care caută răspuns în bătrânul Viscos. Dacă oamenii ar fi buni, înseamnă că pe unii dintre ei nu i-ai putea determina să facă rău pentru nimic în lume. Dar dacă sunt răi, crimele și catastrofele sunt doar o chestiune de timp. Așa gândea străinul, iar ca să afle răspunsul, alege ca unealtă a experimentului său pe domnișoara Prym – cea mai tânără, frumoasă, invidiată și totodată singuratică locuitoare din Viscos.
Atrași unul de celălalt din motive pe care le ascund inițial de adversar, străinul și domnișoara Prym se ademenesc și seduc reciproc pentru a-și îndeplini scopurile ascunse.
Tânăra fată, vede în noul venit o portiță de scăpare din condiția sa. Iar străinul, vede în domnișoara Prym cheia enigmei ce-l macină.
Cât de departe este prea de parte?
Pentru a afla răspunsul la întrebarea sa cu privire la condiția umană, străinul întovărășit de diavol îi arată domnișoarei Prym unsprezece lingouri de aur pe care le va folosi ca recompensă și momeală în următoarea provocare:
Ascunzând unul din lingouri într-un loc cunoscut de fată, iar pe restul într-un loc secret, îi spune următorul scenariu cu trei variante posibile:
1. Dacă în următoarele șapte zile cât el va locui în sat, va avea loc o crimă, atunci va dărui întreaga comoară comunității. Dar acest lucru îi va demonstra că sufletul tuturor oamenilor este rău;
2. Dacă de-a lungul șederii sale nu se va întâmpla nimic, el se va întoarce de unde a venit cu comoara intactă. Iar acest lucru i-ar arăta că oamenii sunt buni;
3. Dacă pe de altă parte, crima nu va avea loc, dar domnișoara Prym va fura lingoul a cărei ascunzătoare o știe, nu va putea trage o concluzie.
Și cu acest scenariu în minte, străinul o provoacă pe domnișoara Prym să joace rolul mesagerei și să spună tuturor despre pariul făcut, amenințând-o că refuzul provocării ar putea avea consecințe nefaste și anume transmiterea mesajului de către el însuși și învinuirea tinerei de complicitate.
În lupta binelui cu răul câștigător iese…
În continuare acțiunea romanului se intensifică. Diavolul și domnișoara Prym își demonstrează pe rând puterile și ne determină până în ultimul moment să căutăm fărâma de bine ascusă în inima omului.
Atât în sufletul domnișoarei Prym, cât și în cel al locuitorilor Viscosului, urmează o bătălie între viață și moarte, sau mai bine zis, virtute și păcat, din care pare că teafăr și nevătămat nu poate scăpa decât cel neîntinat.
Sunt banii și lucrurile lumești mai presus decât darul vieții? Sau aurul cântărește mai greu decât un suflet invizibil și imposibil de atins? Acesta este testul imaginat de Paulo Coelho în Diavolul și domnișoara Prym și aceasta este întrebarea pe care cred că și-a pus-o la final oricare din cititorii cărții.
IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN
❋ Dacă ți-a plăcut articolul Diavolul și domnișoara Prym,te invit pe blogul nostru:
・Blog pickandkeep
Pingback: Paulo Coehlo: Veronika se hotărăște să moară... din plictiseală?!