Markus Zusak: Hoțul de cărți

Mi-am dorit să citesc Hoțul de cărți de Markus Zusak pentru că o vedeam pe grupurile de Facebook dedicate lecturii. Este o carte populară și din ce am citit, are numai recenzii pozitive așa că te face să vrei să o citești. Nu am stat prea mult pe gânduri dacă să o cumpăr sau nu când am văzut-o la Bookfest anul acesta. O copertă cu o fetiță blondă care strânge în brațe o carte. Un fundal dărâmat de bombele celui de-al doilea război mondial. Și fraza curaj mai presus de cuvinte. Cum să nu fi curios?

E o poveste pe care o știi deja

Știm cu toții ce s-a întâmplat în cel de-al doilea război mondial și totuși, această dramă a umanității continuă să ne fascineze.

Liesel Meminger este doar o fetiță de zece ani când ajunge în casa părinților săi adoptivi Hans și Rosa Hubermann. Din cauza amențării războiul pe cale să înceapă, mama ei e nevoită să se despartă de ea și de frățiorul ei supunându-i la o călătorie lungă cu trenul din care băiețelul nu scapă cu viață. O tuse puternică pune stăpinere pe copil, lăsându-l fără ultima suflare. Murind în tren, el nu mai ajunge niciodată la destinație. Iar mama și sora lui îl îngroapă lângă șine, undeva în zăpadă. Fragilul lui corp, de acum veșnic de doar șase ani, rămâne sub omătul ce se așternea peste țara lui Hitler, iar imaginea lui călătorește în inima surioarei bântuindu-i acesteia nopțile.

Liesel

Acasă la Hans și Rosa Hubermann, Liesel este primită cu dispreț de către femeia casei deoarece ea se aștepta la doi copii de pe urma cărora să primească alocație. Dar Liesel e doar una. Iar golul lăsat de băiețel e cu atât mai mare cu cât în camera lor un pat rămâne liber. Doar două lucruri i-au rămas amintire lui Liesel de la sufletul cel mai apropiat de sufletul ei: o fotografie și Manualul groparului – o carte pe care groparul a scăpat-o atunci când l-a culcat pentru todeauna pe micul copilaș în zăpadă. Liesel a furat-o. Dar nu știe încă să citească.

Rudy

Departe de familie și îmbăiată în violență verbală de către noua sa mamă, Liesel își găsește alinarea în prietenia cu Rudy. El este un copil din vecini cu părul galben ca lămâile. Cu doi ani mai mare ca Liesel, Rudy îi este fetiței complice și „dușman” în jocul de fotbal și mai târziu la furat, când din cauza războiului copiii se satură de supă fadă de mazăre. Rudy este primul băiat care o place pe Liesel cu adevărat și tot el e adolescentul blond care o botează Hoțul de cărți și e sărutat de aceasta abaia după ce căldura s-a risipit de pe buzele sale.



Hans și Rosa

Povestea este și despre un acordeon. Un acordeon care cântă la unison cu inima unui bărbat trecut de prima tinerețe – Hans și zgândăre timpanele soției acestuia – Rosa. Cu un suflet cald și o inimă deschisă, Hans e cel care alină nopțile lui Liesel când aceasta se trezește țipând dintr-un coșmar în care i se arată fratele ei. Tot el e cel care împărtășește umila sa știință fetiței și îi oferă darul citirii. Noapte de noapte în pivnița în care Hans a creat un dicționar pentru fiica sa adoptivă, cei doi se căznesc să descifreze mesajele cărților furatede Hoțul de cărți.

Rosa pe de altă parte, e făcută din gheață. Ea e mintea calculată a familiei. E cea care-i hrănește pe toți cu o zeamă fără gust din puținii bani pe care îi câștigă ca spălătoreasă. Rosa e mama care își arată dragostea prin bătăie. Și tot Rosa e cea care plânge cu acordeonul soțului în brațe atunci când acesta este luat la război.




Max

Mai e și un boxer care într-un ring imaginar se luptă cu Hitler și îl face praf. Max e fiul unui camarad de război al lui Hans al cărui singur păcat e faptul că s-a născut evreu. Tânăr și cu părul ca penele și mai apoi ca rămurelele, din nimicul lui el îi oferă lui Liesel un minunat cadou de Crăciun: cuvinte.

Povestitorul

Și mai e și moartea. Calmă, dar ostenită. Pe brațele sale ea poartă către cer sufletele celor care se despart de o Germanie în flăcări. Într-o țară chinuită de foamete și război, Moartea e salvarea supremă. Ea este idealul către care țintesc cei oropsiți. În lucrul său, calea i se intersectează de câteva ori cu poteca pe care merge Liesel. Și astfel, are ocazia să privească îndeaproape un hoț a cărei pradă nu sunt decât câteva mere și cărți cărora nimeni nu le-ar simți lipsa.



Cu glasul ei molcom, dar hotărât, Moartea spune povestea unor oameni care nu au nimic. E o poveste despre cel de-al doilea război mondial în care nu există învinși și învingători, ci doar suflete damnate care caută mântuire. E o poveste despre cărți și cum acestea țin vie flacăra vieții. Și în același timp, e o poveste despre unfuhrer care într-o zi și-a pieptănat cărarea altfel decât toți ceilalți, și-a cumpărat semne și o mustață mică și a robit lumea prin cuvinte.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut această recenzie te invit să descoperi rubrica Books de la pickandkeep:

Books



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *