・Am fost la teatru și am învățat să mă bucur de poezie

De când nu am mai fost oare la o piesă de teatru? Dar poezie, de când nu am mai citit? Când eram studentă mergeam des la teatru cu o prietenă. Îmi plăcea și așteptam cu plăcere evenimentul, dar nu mă întreba ce vedeam pentru că nu-mi aduc aminte nimic. Pe vremea aceea eram mereu cu gândul la băieți și din cauza prostului obicei de a uita lucrurile de pe planul doi, memoria mea este confuză. Cât despre ultima poezie citită, mai mult ca sigur a fost una din cele ce mă obligau profesorii să citesc pentru bacalaureat. Vinerea trecută însă, am combinat teatrul cu poezia și astfel am redescoperit plăcerea pentru cel dintâi și am aflat ce-mi lipsea ca s-o apreciez pe cea din urmă. Am fost la Teatrul Arte dell’Anima și am văzut cum “se joacă” de-A PoeZIA ascultându-l pe Radu Lupu recitând.
După ultima carte citită, în care m-am delectat cu o poveste savuroasă despre lupta dintre femei și bărbați, tema spectacolulu de-A Poezia a venit la fix! Pentru o oră și jumătate, Radu Lupu, regizorul și unicul actor al spectacolului, a recitat una după alta, executând în același timp și un joc de scenă nemaipomenit, o selecție de poezii cu tema: femeia.

[button size=”medium” style=”primary” text=”de-A Poezia” link=”https://www.artedellanima.ro/de-a-poezia/” target=””]

Cum e femeia în poezii?

Pentru unii femeia e bună de iubit. Pentru alții e mamă. Mai sunt și unii care o vor alături ca să sperie demonii. Iar alții ca amantă pasională. Într-un cuvânt, femeia e de toate și nimic. Nimic mai mult și nici mai puțin ca bărbatul ei din a cărui coastă Dumnezeu a desprins-o. Cam așa am înțeles că ne văd poeții pe noi, femeile și nu pot decât să le dau dreptate.
Femeia este complicată. Ca femeie, nu o consider neapărat mai complicată ca bărbatul, dar totuși, îndeajuns de complicată să merite toate versurile care s-au scris despre ea. Și ce versuri!
Când am auzit în deschiderea spectacolului că va fi vorba despre femeie, mă așteptam la o selecție de poezii care să aibă la bază aceeași idee: ori iubirea pentru femei, ori admirația pentru ele, ori, de ce nu, critica, sau orice alt sentiment pe care îl putem avea față de aceste făpturi. Dar nu! Regizorul parcă și-a făcut dinainte o listă cu toate sentimentele pe care un om le poate încerca și le-a bifat pe fiecare ilustrându-le printr-o poezie. Cu alte cuvinte pur și simplu am luat parte la o furtună de trăiri, iar în timpul spectacolului m-am simțit ca într-un carusel de emoții.

Cum se consumă poezia?

Multe din poezii le-am ascultat pentru prima oară și cu toate acestea le-am înțeles mai bine decât din orice comentariu sau volum de critică aș fi putut citi vreodată. Un lucru e clar! Poezia nu se citește, ci se ascultă! Poezia se urmărește din jocul de scenă al unui interpret și se judecă după tonul vocii sale.
Eu nu știu să citesc poezie. Mai ales dacă versurile sunt de lungimi diferite mă pierd pe drum și la final mă întreb dacă am ajuns unde trebuie. Dar ascultând-o recitată pe scenă e altfel! Monologul actorului îl percep ca pe un dialog în doi, el și cu mine. Iar mimica și gesturile sale nu fac decât să-mi susțină convingerea că am perceput mesajul așa cum trebuia. Altfel trăiești poezia ascultând-o decât citind-o și altfel o digeri consumată așa, cu trăiri cu tot.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN
❋ Dacă ți-a plăcut articolul Am fost la teatru și am învățat să mă bucur de poeziete invit pe blogul nostru:

Blog pickandkeep



One thought on “・Am fost la teatru și am învățat să mă bucur de poezie

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *