Mo Hayder: Omul pasăre

Și iată că a sosit timpul și pentru cea de-a doua carte din cele 33 pe care mi-am propus anul acesta să le citesc în cadrul concursului Goodreads Reading Challenge. Ea se numește Omul pasăre și este scrisă de nimeni alta decât Mo Hayder care de aproape douăzeci de ani încoace nu contenește să uimească lumea cu romanele sale polițiste.

OMUL PASĂRE

• An apariție: 2000
• Categoria: Cărți horror
• Editura: RAO
• Nr. pagini: 384

Câteva date despre autor:

Mo Hayder este o scriitoare britanică de romane thriller. Ea s-a născut în anul 1962 și a debutat în anul 1999 cu romanul Omul pasăre, în original cunoscut sub numele de Birdman, roman care a lansat-o pe piața internațională.

De ce Omul Pasăre?

Prima oară când am citit o carte de Mo Hayder a fost acum zece ani când am împrumutat de la o prietenă Tokyo, carte care m-a impresionat până la lacrimi.

Știu că nu acesta este subiectul articolului de astăzi, iar tu te aștepți să citești despre Omul Pasăre, dar ca să înțelegi mai bine de ce am ales o carte cu un nume atât de neobișnuit, cred că ar trebui să cunoști mai întâi povestea din spatele alegerii ei.

Așa cum ți-am spus,Tokyo a fost unul din romanele care mi-au marcat experiența literară. Pe scurt, în el se povestește despre o tânără britanică, proaspăt sosită în Tokyo care încearcă să descopere adevărul despre atrocitățile produse în anul 1937, înaintea celui de-al doilea război mondial la Nanking, un oraș chinez.

La vremea aceea, armata Japoniei Imperiale hotărâtă să cucerească China și restul Asiei continentale, se spune că ar fi comis unul din cele mai îngozitoare masacre din istoria omenirii, iar aceste fapte istorice continuă și astăzi să inspire, și în același timp să cutremure, nenumărați istorici, scriitori și regizori de film care nu pot trece cu vederea atrocitățile războiului, fără a le comemora pentru totdeauna în operele lor. Iar unul din acești oameni de artă, care și-a dedicat atât timpul cât și eforturile pentru a nu lăsa pe mâna uitării astfel de fapte, este Mo Hayder – o scriitoare desăvârșită care împletește în romanul său cu desăvârșită pricepere fapte istorice și povești fictive cu detectivi. De aceea, dacă îți place oricare din următoarele două subiecte: istoria sau romanele polițiste, nu vei lăsa din mână Tokyo o dată ce ai pus mâna pe el.

Și aveam aceleași așteptări și de la Omul Pasăre…

Încă din deschidere, romanul Omul Pasăre te introduce în lumea detectivilor și a criminalilor în serie cu personajul Jack Caffery și echipa sa, chemați să analizeze un caz neobișnuit. În descrierea cărții se spune că „Unele crime sunt șocante. Alte crime sunt terifiante. Iar altele sfidează imaginația.„ Și astfel, trecând de primele pagini realizezi că enigma pe care trebuie să o rezolve Jack Caffery ocupă cu brio un loc în ultima categorie.

Încă un criminal în serie sau forțe malefice?

Undeva la periferia Londrei, lângă un șantier de construcții, sunt descoperite cinci corpuri de femei, mutilate și abandonate de un criminal sadic care ascunde în mod ritualic câte un cadou în trupul fiecăreia dintre ele.

Atât felul cum au fost omorâte cât și modul în care se desfășoară ancheta inițial, îți dă impresia că este vorba despre un roman supranatural și te întrebi oare când își va face intrarea în scenă monstrul împănat a cărui imagine bântuie coperta. Dar, treptat treptat, lăsându-te pătruns de judecata lui Caffery și privind lucrurile obiectiv, realizezi că nu este vorba de nicio stafie, ci pur și simplu personajele stau sub amenințarea minții bolnave a unui criminal incapabil să-și controleze impulsurile demonice. Și asta până undeva la mijlocul romanului… Atunci ai impresia că lucrurile se calmează și răufăcătorul alege de unul singur să părăsească scena, dar autoarea șochează cu o răsturnare de situație.

Oh, Jack!

Ca personaj, Jack Caffery este un tânăr puțin trecut de 30 de ani. El are un simț al răspunderii extrem de dezvoltat, dar și o minte limpede reflectată în strălucirea inteligentă din ochii săi. Din punct de vedere fizic, el este un bărbat extrem de atrăgător, dovadă fiind privirele fugare și suspinele colegelor de serviciu de fiecare dată când acesta calcă pragul biroului. Dar, ca orice om, în ciuda aparențelor fără cusur, el suferă. Drama sa se bazează pe dispariției unicului său frate pe care îl bănuiește răpit de un pedofil cu zeci de ani în urmă. Această pată de pe suflet reprezennd și motivul pentru care Caffery este incapabil să mențină o relație de lungă durată cu o femeie și neputința lui de a merge mai departe.

Iar acum, cred că te întrebi cum de un roman cu un personaj principal construit cu atâta migală și cu un subiect atât de fascinant și curios, reușește să nu mă impresioneze la fel cum a făcut-o Tokyo?

Cred că se putea și mai bine…

Probabil pentru că a fost primul roman al lui Mo Hayder; Probabil că nu dorea să-i atribuie lui Caffery rolul de super erou încă din prima carte a seriei (spoiler: Caffery mai apare în alte șase volume); Sau, probabil că pur și simplu a vrut să de-a frâu liber infractorului precum un Dumnezeu atotputernic care totuși nu se implică deoarece vrea să-și țină promisiunea făcută oamenilor în momentul când le-a dăruit liberul arbitru.

Nu cunosc motivul exact, dar în timp ce citeam cartea, simțeam cum o frustrare ascunsă îmi clocotește în vene dând vina pe impasibilitatea personajelor care ar putea face mai mult, dar se lasă trași de o mână invizibilă ce le ține tivul pantalonilor, de la spate. Sau poate că ele se comportau uman și mie doar mi s-a părut… Cert este că nu mi-au dat impresia că se străduiesc îndeajuns. Iar acesta este și motivul pentru care nu am decorat cartea cu maximul de cinci steluțe pe Goodreads, deși poate merita. Dar poate o citești și tu și mă convingi să-mi schimb părerea!

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul Omul pasăre,te invit pe blogul nostru:
・Blog pickandkeep