・Și dacă n-ar fi muzica, eu nu aș fi cine sunt astăzi…

Am vorbit de multe ori despre muzica ce mi-a influențat viața și cum aceasta m-a ajutat să îmi creez un drum, al meu și doar al meu! Dar ea rămâne un subiect atât de drag mie încât simt nevoia să mă repet la infinit, mai ales că a vorbi despre ea este tocmai provocarea celei de-a cincea probe din cadrul concursului SuperBlog 2017.

Mie muzica nu doar că mi-a schimbat viața, mi-a condus-o!

Și eu și fratele meu mai mic am iubit mereu cam același tip de muzică.

Când eram copii ascultam cu plăcere tot felul de casete ale fraților mai mari.

Mai apoi, am început să căpătăm personalitate și ne compuneam singuri propriile melodii. Le inventam împreuna, iar eu eram cea care le așternea pe hârtie. Și pentru că eu le scriam, țin minte și acum versurile uneia din ele:

Da… un pic cam siropos și infantil dacă stau să judec cu mintea de acum. Dar, pentru doi puști de șapte și șase ani care au învățat engleza de la Cartoon Network recunosc că nu e chiar rău. Și pe lângă faptul că născocitul versurilor era o distracție în sine, mai și câștigam bani de buzunar din ele organizând mici spectacole pentru rudele care nu erau niciodată convinse că noi le-am compus.

Tot la fel de dragi îmi sunt și amintirile cu partidele de negocieri purtate cu mama pentru statul la calculator. Fratele meu voia să se joace, iar eu doream să ascult muzică. Dar, mama nu ne lăsa mai multe de o jumătate de oră pe zi la calculator, fiecare. Erau uneori și zile de sărbătoare în care ne dubla porția pentru că fusesem cuminți, dar tot nu ne ajungea. Și atunci, ne uneam forțele.

Ne-a luat ceva până am reușit să găsim o cale, dar în cele din urmă, am realizat că putem combina ambele rații de stat la calculator obținând de două ori mai multă satisfacție. Soluția era următoarea: eu mă jucam cu el jocul lui preferat și în tot acest timp ascultam ce îmi plăcea mie. Și în felul acesta totul era perfect. Pe mine mă bucura lui, și pe el, muzica mea.

Și apoi, a urmat liceul…

Cam pe atunci am descoperit noi muzica rock.

Indiferent dacă stăteam și ne relaxam, ne făceam temele sau învățam, atmosfera era aceeași: muzică rock dată la pragul de volum acceptat de vecini. La un moment dat, preferații amândurora erau Dir en grey și Despairs Ray, trupe datorită cărora am învățat și japoneză.

Nu multe persoane pot trăi cu atâta pasiune muzica cum o făceam noi. Dar, crede-mă că o astfel de experiență e una din cele mai mari bucurii ale vieții și nu se poate compara cu nimic de pe acest pământ.

Îmi amintesc cu nostaligie cum copiam pe DVD-uri concerte și le vizionam cu sufletul la gură fără a apăsa vreodată butonul de pauză. Cât cântau Kyo și Hizumi tot ce spuneam era: Vai! Și cât de bine sună live!

Și nu pot să îți spun cât de supărați am fost amândoi când s-au despărțit D‘espairs Ray și cum am încercat să o convingem pe mama să ne lase să mergem la un concert din ultimul lor tur.

Faptul că nu am putut merge rămâne și în ziua de azi unul din regretele mele, de altfel, extrem de puține.

Ani mai târziu, amândoi adulți, încă purtăm aceeași dragoste față de muzică

În cele din urmă, pasiunea pentru muzică s-a manifestat diferit la fiecare din noi.

El a învățat să cânte la chitară.

Eu am ajuns în Japonia să învăț limba ca să înțeleg ce spun Kyo și Hizumi.

În orice caz, amândoi am ajuns să purtăm un respect aparte acestui tip de artă.

Muzica bună necesită un ritual

Unii spun că muzica se ascultă la căști pentru a-i prinde fiecare notă. Eu o prefer la boxe, la mine acasă. Și pentru asta consider vital un sistem audio de calitate.

Unul din brandurile care reușește să se ridice la înălțimea așteptărilor mele este EDIFIER.

Să luăm de exemplu boxele EDIFIER R2730DB

Și dacă n-ar fi muzica, eu nu aș fi cine sunt astăzi...

Pe scurt, caracteristicile lor, ar fi următoarele:

Și dacă n-ar fi muzica, eu nu aș fi cine sunt astăzi...

Pe larg, pe lângă faptul că au un design încântător ce denotă eleganță, redau sunetul puternic și clar astfel încât să te poți bucura de fiecare inflexiune a vocii cântărețului preferat sau vibrație de chitară. Ascultându-le te simți de parcă ai avea un concert la câțiva metri de tine.

♪ Datorită conexiunilor duale, digitale și analogice ele oferă un sunet curat și precis eliminând zgomotele de fundal.

Și dacă n-ar fi muzica, eu nu aș fi cine sunt astăzi...

♪ Sunt compatibile cu aproape orice dispozitiv. La telefon le poți conecta prin bluetooth, iar la televizor sau gaming system le poți cupla folosind conexiunea coaxială, pe cea optică, sau RCA. Gata cu firele inestetice prin casă! Bun venit în secolul XXI!

♪ Pot fi controlate prin telecomandă. Astfel, tu te poți bucura de sunetul dorit, fără a te întrerupe din lucru.

Și dacă n-ar fi muzica, eu nu aș fi cine sunt astăzi...

♪ Au un preț accesibil și pot fi cumpărate online de la magazinultau.ro.

♪ Sunt produse de o companie care și-a luat un angajament față de comunitate și îl respectă! Brandul EDIFIER ajută copiii cu deficiențe de auz să descopere muzica. De asemenea, investește în inovație oferind burse studenților de la Institutul de Tehnologie din Beijing.

Cu alte cuvinte, sunt boxele de care ai nevoie pentru a-ți crea un mediu propice pasiunii pentru muzică.

Și acum chiar sunt curioasă… Tu cum ai răspunde provocării SuperBlog 2017 povestind despre relația ta cu muzica?

ioana constantin ishikawa pickandkeep

One thought on “・Și dacă n-ar fi muzica, eu nu aș fi cine sunt astăzi…

  1. Pingback: Proba 5. EDIFIER, sunetul din viața ta

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!