・Garth Stein: Enzo sau Arta de a pilota pe ploaie

Garth Stein: Enzo sau Arta de a pilota pe ploaie

Mașini de curse și un cățel adorabil – rețeta perfectă către inima multor bărbați de pe acest pământ. Și de ce nu, probabil și a multor femei. Este prima oară când am citit o cartepovestită de un animal. Iar la început, recunosc că ideea nu mi-a surâs foarte tare. Nu pot să spun că nu îmi plac animalele. Îmi plac, doar că nu într-atât încât să mă pot pune în pielea lor. Și nici să îmi doresc să am grijă de unul. Cartea aceasta însă, m-a făcut să nu mai exclud posibilitatea de a crește un câine pe viitor.

Cea mai apropiată rudă a omului

Enzo, botezat după Enzo Ferrari, este un cățel luat de la o fermă și crescut de Denny, un pilot de curse. Pe tatăl său nu este convins că l-a cunoscut vreodată. Dar pe mamă Enzo și-o amintește ca o femelă puternică, dar rece și nepăsătoare, contrar emoțiilor lui aproape umane.

Când se va reîncarna, Enzo este convins că va deveni om. Iar crezul și l-a întărit uitându-se la televizor la un documentar despre mongoli care spun că următoarea viață a câinilor pregătiți este cea de bărbat. Și abia așteaptă. Trăind alături de Denny și apoi împreună cu familia acestuia, Enzo este mai mult ca sigur că cea mai apropiată rudă a omului este câinele. Iar pentru el, vârcolacii nu sunt altceva decât o dovadă vie a acestui lucru. O limbă cu care să poată vorbi și un deget opozabil sunt însușirile după care Enzo tânjește cel mai mult. Dar până la momentul potrivit, se resemnează doar cu posibilitatea de a-și arăta emoțiile prin gesturi.

Un filozof veritabil, un prieten de nădejde și în același timp doar un patruped simpatic, Enzo relatează povestea vieții de familie a stăpânului său. Nu trece mult timp de la adopție și Denny o cunoaște pe eEve, o femeie frumoasă și viitoarea sa soție. La început, Enzo este gelos pe relația lui Denny cu Eve. Dar sentimentele i se îndulcesc când aceasta dă naștere lui Zoe, o minune de fetiță care Enzo spera să semene cu el.

Ca pilot amator, dar și instructor, Denney câștiga bine și mica familie avea mai mult decât le trebuie. Dar cu timpul apar probleme. Iar Enzo, ca un observator implicat trup și suflet în poveste, începe să relateze prinzând detaliile „umane” din zbor. Chiar dacă lumea nu îl considera pe Denny un erou, pentru Enzo el este unul și asta nu doar pentru abilitatea sa de a pilota pe ploaie, dar și de a jongla cu provocările vieții.




Arta de a pilota pe ploaie

Istorioara de familie care îți stoarce câteva lacrimi nu este singurul motiv pentru care recomand această carte. Enzo face și o mulțime de referiri la piloți de curse și pilotaj. Am aflat că este nevoie de multă stăpânire de sine pentru a conduce pe o pistă udă, iar din spusele lui Enzo, Denny se pare că se pricepea la acest lucru. Când eram mică, nu ratam vreo ocazie de a urmării campionatele de Formula 1 cu fratele meu. Iar această carte mi-a trezit multe amintiri. În naivitatea mea îl încurajam pe Fernando Alonso de la Renault și îmi amintesc că m-am bucurat și când a câștigat Kimi Räikkönen de la Ferrari, doar pentru că voiam să văd și fețe noi pe podium, nu doar pe Michael Schumacher. Iar Enzo mi s-a părut original prin faptul că era fan înrăit Ayrton Senna, pilotul de la Honda, cu o poveste tragică.

enzo sau arta de a pilota de ploaie

Detaliile cu privire la pilotaj, m-au făcut curioasă dacă nu cumva în istoria campionatului Formulei 1 a fost cineva cu numele Denny, iar aceastea este chiar povestea vieții lui. Singurul pilot cu acest nume însă, este Denny Hulme care a câștigat cursa din anul 1967, cu mult înainte de Senna. Cu alte cuvinte, Denny nu a existat încă.

Pe de altă parte, se pare că povestea lui Enzo are la bază experiența autorului însuși. Garth Stein s-a mutat în Seattle în anul 2001, devenind instructor de înaltă performanță. Iar în 2003 a câștigat ceva puncte la cursele Spec Miata. Cu toate acestea, a renunțat la condus după un accident din timpul unei curse pe ploaie. Și acest lucru l-a inspirat pentru scrierea romanului Enzo care i-a deschis calea către un alt fel de lume.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN
❋ Dacă ți-a plăcut articolul Enzo te invit pe blogul nostru:

Blog pickandkeep



・Cecelia Ahern: Anul în care te-am întâlnit

Cecilia Ahern: Anul în care te-am întâlnit

Anul în care te-am întâlnit este una din acele cărți la care abia aștepți să te întorci chiar și după ce o termini.

anul in care te-am intalnit

După Eu, și totuși alta a lui Jojo Moyes aveam dispoziția perfectă pentru romane de dragoste cu femei în rolul principal. Chiar înainte să deschid cartea Anul în care te-am întâlnit, doar uitându-mă la titlu și copertă, recenzia parcă îmi stătea pe limbă. Formula la care mă așteptam era una simplă: Ea are o viață nu tocmai împlinită, dar nu-și dă seama de asta. Îl întâlnește pe el. Datorită lui ea își schimbă viziunea. Iar apoi rămân împreună până la adânci bătrâneți. Sau varianta tristă în care el moare și ea se gândește mereu la ce a pierdut. Am subestimat-o. A fost mult, mult mai bună!

Ca femeie, este foarte dificil să NU muncești

Jasmine, botezată după numele florilor pe care mama ei le-a primit la spital în ziua în care a născut-o, este o femeie de treizeci și ceva de ani, isteață, ambițioasă, dar țâfnoasă, care tocmai a fost concediată de la ultima firmă pe care a înființat-o. Vacanța pe care ea este forțată să o petreacă se numește un an la grădină și o obligă să nu se angajeze nicăieri timp de un an, stând acasă și primid salariul întreg. Iar motivul pentru care fostul său partener o supune la un asemenea tratament este să evite situația în care ea s-ar putea angaja la concurență.

Statul în casă o înnebunește pe Jasmine și având prea mult timp liber începe să se concentreze mai serios decât până acum pe programul încărcat al surorii sale cu un an mai mare, Heather, o tânără cu sindrom Down. Din cauza bolii și pentru faptul că mama lor a murit când cele două doar trecuseră pragul primilor douăzeci de ani de viață, Jasmine își ia în serios rolul de protector și gardian al surorii ei mai mari. Ea o consideră pe cea din urmă fragilă și incompetentă să facă față provocărilor vieții la fel de bine ca un om normal. Dar această atitudine protectoare, nu este în realitate în folosul niciuneia din ele.

Odată cu obligația de a rămâne în casă, în viața lui Jasmine apar trei bărbați. Matt, un producător de emisiuni radio, scandalagiu, din casa de vis-a-vis, care îi bântuie nopțile și care pentru Jasmine e întruchiparea a tot ce e rău pe lume; Kevin, verișorul ei de care se teme pentru că a sărutat-o la șaptesprezece ani și care tocmai s-a reîntors în țară după o lungă călătorie în Australia; Monday, un negru pistruiat și foarte atrăgător, care o caută pentru a-i oferi o slujbă într-un domeniu care nu o tentează neapărat.

Cu stresul provocat de lipsa de activitate, Jasmine își îndreaptă atenția către grădină. Când a cumpărat casa, știind că nu va avea vreodată timp liber, a pavat fiecare petic de pământ cu dale scumpe de piatră, cam la fel cum a procedat cu propriul suflet. Acum însă, își dorește să simtă pământul sub picioare și se apucă să decoperteze.

3 Motive pentru care îți recomand cartea Anul în care te-am întâlnit

#1 Înveți despre realitățile oamenilor cu sindrom Down

Recunosc că nu știu absolut nimic despre problemele cu care se confruntă o persoană cu sindrom Down. Din cartea aceasta însă, am aflat că este o afecțiune care afectează într-o anume măsură sistemul nervos, determinând un comportament mai aparte. Cu toate acestea, persoanele cu acest sindrom, nu trebuiemanevrate cu mănuși, deoarece sufletește sunt la fel de puternice la fel ca noi, toți ceilalți, ăștia care ne considerăm normali.

#2 Descoperi referiri la gradinărit și botanică

În cartra Anul în care te-am întâlnit, grădina lui Jasmine nu numai că înflorește odată cu ea, dar și trece prin toate schimbările pe care le suferă femeia pentru a ajunge la maturitate. În plus, e o plăcere s-o vezi pe Jasmine cum învață despre fiecare plantă în parte, descoperindu-se în același timp pe sine.

#3 Afli de ce nu trebuie să judeci vreodată după aparențe

Jasmine are multe prejudecăți la începutul cărții. Iar acest lucru se datorează faptului că nu a stat vreodată să cunoască o persoană cu adevătat. Nici măcar pe membrii propriei familii. Dar se vindecă. Iar convalescența ei a fost pentru mine o adevărată inspirație.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN
❋ Dacă ți-a plăcut articolul Anul în care te-am întâlnit te invit pe blogul nostru:

Blog pickandkeep



・Jojo Moyes: Eu, și totuși alta

După o serie de evenimente tragice, Louisa Clark, tânăra și ambițioasa londoneză, se hotărăște să-și schimbe viața încercându-și norocul în New York.

Jojo Moyes Eu, si totusi alta

Proaspăt ajunsă în metropola americană, Louisa se mută în locuința soților Gopnik, noii săi angajatori. Gopnik Leonard este un bărbat de succes, care trăiește într-un apartament imens din centrul New York-ului, alături de noua sa soție poloneză Agnes. Agnes pe de altă parte, după încheierea căsătoriei devine casnică și are nevoie de o asistentă care să o ajute cu organizarea programului ei încărcat de evenimente sociale.

Prietenoasă și deschisă noilor provocări, Louisa ajunge rapid la inima lui Agnes și o însoțește la evenimente, ajutând-o să ignore privirile fulgerătoare ale fostei doamne Gopnik și ale altor femei. Însă chiar și cu Louisa alături, lui Agnes i se pare copleștioare noua sa viață și îi spune mereu acesteia despre cât de greu este să fii un imigrant, cu inima veșnic împărțită în două. Pe de-o parte, Agnes îl iubește sincer pe Leonard, dar pe de alta, clocește mereu noi metode prin care să-și ajute pe ascuns familia și o implică și pe Louisa în micile sale aranjamente nu tocmai cinstite față de propriul soț.

În același timp, Louisa face eforturi să se acomodeze la stilul de viață newyorkez. Decizia ei de a se muta pune presiuni pe relația cu Sam, iubitul ei. El este un paramedic din Londra, care i-a salvat viața și care își iubește prea mult slujba ca să i se alăture.

În plus, lucrurile se complică și mai mult atunci când Louisa îl cunoaște la un eveniment caritabil pe Josh, un avocat atrăgător cu viitor promițător, de care îi este greu să nu se îndrăgostească și care îi aduce aminte de Will, bărbatul care și-a pus capăt zilelor și care acum continuă să existe doar în amintirile sale.

În aceeași clădire cu soții Gopnik trăiește și bătrâna doamnă de Witt. Fosta editoare la o revistă de modă pentru femei care a fascinat New York-ul timp de 30 de ani, trăiește singură alături de posacul ei cățeluș Dean Martin, numit după “cel mai frumos bărbat”. Margot de Witt este o femeie cu sufletul de gheață care nu se înțelege cu nimeni din bloc și care ascunde un secret pe care Louisa reușește să-l descopere cu multă răbdare și muncă de convingere.

Înalta societate din New York nu este singurul mediu în care Louisa trebuie să facă față. Pe lângă arsitocrații ale căror obiceiuri se chinuie să le deslușească, ea luptă să-și facă prieteni și printre “oamenii de rând” precum Ashok, portarul clădirii, și familia acestuia, sau cele două surori patroane ale unui magazin de haine vintage.

O ilustrație senzațională a aventurilor Louisei Clark este această imagine realizată de Taylor Grant care reprezintă o hartă interactivă a orașului New York și a locurilor frecventate de Louisa. Cu tot cu citate, găsești harta pe readitforward.com, site-ul unde a fost postată inițial.

De ce mi-a plăcut romanul Eu, și totuși alta?

Dacă ești fan al filmului Diavolul se îmbracă de la Prada, vei iubi această carte. Imaginează-ți cam aceeași atmosferă, dar cu grămezi de haine vintage în loc. Dacă nu pentru poveste, măcar pentru referințele în materie de modă trebuie s-o citești. Stilul Louisei Clark este unic! O explozie de culori, forme și texturi atât de vulgare luate separat, și totuși atât de perfecte luate împreună.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut Eu, și totuși altate invit să descoperi rubricaBooks de la pickandkeep:

Books



・John Green: Sub aceeași stea

John Green - Sub aceeași stea

Îmi plăcea genul literar young adult dinainte de a deveni un “adult tânăr”. Și îmi place și acum când încet, încet trec de acea vârstă. Pentru mine cărțile destinate categoriei young adult de cititori sunt cu totul aparte. Îndeajuns de interesante încât să te facă să întorci următoarea pagină, dar niciodată atât de complicate încât să vrei să le lași din mână și să faci o pauză. Ultima carte de acest gen pe care am citit-o este Sub aceeași stea de John Green, un volum excelent pe care îl recomand oricui, indiferent de vârstă.

John Green - Sub aceeași stea

Sub aceeași stea sau The Fault în Our Stars așa cum este intitulată original, este o carte îndrăzneață care tratează subiectul adolescenței din punctul de vedere a doi tineri bolnavi de cancer.

După ce a fost supusă la numeroase intervenții medicale și tratamente împotriva cancerului care a pus stăpnire pe plămânii ei, Hazel Grace Lancaster este o fată de 16 ani care își duce existența închisă în casă alături de o butelie cu oxigen, citind la infinit O durere supremă și uitându-se la America’s Next Top Model. Dar așa cum spune și Hazel la un moment dat, “mai rău decât un adolescent cu cancer este să ai un copil cu cancer ” și de aceea părinții ei încearcă orice pentru a o convinge să iasă din casă și să-și trăiască viața.

Opțiunile nefiind multe, la sugestia părinților, Hazel se alătură unui grup de sprijin care se întrunește la subsolul unei biserici într-un loc numit literalmente Inima lui Isus. Moderatorul ședințelor acestui grup este Patrick un bărbat divorțat care trăiește în casa părinților și care a supraviețuit unui cancer de testicule care i-a amenințat viața.

Întrunirile din Inima lui Isus sunt plicitisitoare pentru Hazel și nu-i stârnesc în niciun fel interesul până într-o zi când unul din membri îl introduce cercului pe prietunul său, Augustus Waters, un băiat de 17 ani cu un picior pierdut în urma cacerului, dar altfel extrem de atrăgător și inteligent.

Când se prezintă în cadrul primei ședințe, August își spune cea mai mare temere: uitarea, iar Hazel intrigată, ia cuvântul și îl contrazice. Pentru ea uitarea este inevitabilă și peste mii de ani când omenirea va dispărea, nu numai noi, ființe neînsemnate, dar și cele mai mari nume ale umanității vor dispărea. Și de aici, cei doi încep să devină interesați unul de celălalt, iar cu timpul pun bazele unei frumoase relații de prietenie.

Urmează apoi un joc în doi condimentat de replici cu adânc înțeles metaforic, schimburi de cărți, plimbări în parcuri și chiar îndeplinirea celor mai arzătoare dorințe. Povestea de dragoste dntre Hazel și Augustus însă, nu este niciodată completă și stă veșnic sub semnul durerii și suferinței provocate de cancer. Oricât de bine închegată ar fi relația celor doi, ambii sunt conștienți că totul nu este decât ceva efemer, iar timpul pe care ei îl au la dispoziție este mai scurt decât pentru cei din jur.

Viața lui Hazel depinde de efectul medicamentului Phalanxifor, un tratament fictiv inventat de John Green, care se atașează de moleculele canceroase și le încetinește dezvoltarea. Cea a lui Augustus pe de altă parte, pare în siguranță pentru moment după amputarea piciorului. Dar lucrurile pot lua oricând o întorsătură dramatică.

Un roman despre cum să-ți trăiești fiecare clipă a vieții

Nu o să-ți dau mai multe detalii pentru că nu vreau să stric surpriza lecturii. Îți spun doar că nu ar trebui să te aștepți la o poveste veselă și în niciun caz optimistă. Sub aceeași stea este un roman realist care nu romanțează în niciun fel cancerul și care te face să te gândești la cât de norocos ești ca om sănătos și cât de mult ar trebui să apreciezi fiecare secundă care îți este dată să trăiești.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut Sub aceeași steate invit să descoperi rubricaBooks de la pickandkeep:

Books



・Tony Parsons: Soția mea favorită

Tony Parsons: Soția mea favorită

Dacă până acum romanele lui Tony Parsons le-am văzut ca pe niște lecturi ușoare la care niciun fel de efort nu este necesar pentru a înțelege întreaga acțiune chiar din primele capitole, Soția mea favorită mi-a schimbat radical părerea.

Tony Parsons: Soția mea favorită

Am început să citescSoția mea favorită așteptându-mă să găsesc în paginile cărții următoarele subiecte:

・Un personaj principal bărbat, britanic, în jur de 30 de ani și cu o carieră promițătoare care să ia decizii greșite;

・O poveste de dragoste a acestui bătbat cu o femeie asiatică:

・Eterna comparație dintre Orient și Occident;

・O persoană în vârstă care să moară de cancer sau alt tip de boală la plămâni;

・Poveștile a cel puțin trei generații și diferențele dintre ele;

・Căsătoria unui prieten fustangiu al personajului principal;

・O femeie responsabilă;

Măcar o femeie dezamăgită de personajul principal;

・Copii.



Cu alte cuvinte, rețeta unui roman ușor lacrimogen, exclusiv pentru publicul feminin. Dar chiar dacă am găsit fără excepție toate aceste subiecte și multe altele care caracterizează proza lui Tony Parsons, am descoperit și o mulțime de scene care m-au ținut cu sufletul la gură, făcându-mă nerăbdătoare să întorc pagina.

Ce este diferit la Soția mea favorită față de alte romane ale lui Tony Parsons?

Fără îndoială scheletul peste care Tony Parsons și-a așternut cuvintele în romanulSoția mea favorită a fost același cu cel folosit laLecții de viață,Bărbat și soție șiCopil și bărbat. Dar de data aceasta l-a îmbrăcat cu totul și cu totul diferit creând un roman de care se pot bucura atât femeile cât și bărbații. Din punct de vedere literar, nu este acel tip de lectură revelatoare. Dar cu siguranță Tony Parsons nici măcar nu și-a dorit acest lucru. În schimb, descrierile detaliate redau cu o oarecare sensibilitate traiul din Shanghai și alte zone din China pe care ochiul neexperimentat al occidentalului le privește cu superficialitate.

Orientul este practic. Orientul nu-și permite să iubească. Occidentul este romantic. Pentru că Occidentul își permite să iubească.

Într-o țară în curs de dezvoltare și cu prea multe guri de hrănit precum China, relațiile dintre oameni devin practice. Pentru a-și putea întreține familia, femeile tinere și frumoase se dăruiesc oricui este dispus să plătească. Iar pentru bărbații cu posibilități, o amantă nu este un lux. Ci doar o păpușă cu care te poți juca oricând ai chef, atâta timp cât îi oferi și o casă de jucărie.Aceasta este realitatea chinezească și în ea îl împinge Becca pe soțul ei Bill pentru ca bărbatul să poată deveni partener într-o firmă de avocatură.

La început, Bill ia lucrurile ca atare și se concentrează pe carieră. Scopul lui este să construiască un viitor mai bun pentru Becca și fetița lor Holly. De aceea, nimic nu-i poate distrage atenția. Dar își pierde concentrarea când Becca hotărăște să se întroacă în Londra pentru un timp. Motivul? Un tată bolnav. Rămas singur, Bill o întâlnește pe JinJin Li, o femeie întreținută de amantul ei care trăiește în blocul vecin. JinJin Li nu este o frumusețe. Dar pentru Bill ea pare exotică așa că încep o aventură tumultoasă.

Cu timpul Bill se atașează iremediabil de concubina sa chinezoaică și ajunge chiar să o iubească. Dar e conștient și de existența greu de ignorat a propriei familii. De asemenea, știe că mai devreme sau mai târziu este nevoit să ia o decizie. Cine se dovedește a fi de fapt soția preferată a lui Bill?

Probabil cel mai bun roman al britanicului Tony Parsons

Soția mea preferată este un roman despre o pasiune obsesivă. O societate în continuă schimbare. Și un bărbat însurat pus în fața unei dileme morale. După mine, acesta este indiscutabil unul din cele mai bune romane ale lui Tony Parsons. Dar iată și părerea autorului:

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut Soția mea favorită te invit să descoperi și alte cărți pe care le recomandămcărț:

Books