・Tony Parsons: Lecții de viață

Tony Parsons: Lecții de viață

Este deja a treia carte semnată de Tony Parsons pe care am citit-o. Mai am una și fac o pauză de la lectura cărților acestui jurnalist britanic. Stilul lui narativ și personajele foarte asemănătoare de la o carte la alta, mă fac să-mi doresc și altceva. Dar dacă îți plac poveștile de viață și ești în căutarea unor cărți ușoare, îți recomand operele lui Tony Parsons. Iar dacă vrei, începe chiar cu Lecții de viață.

Întorcându-se în Londra după câțiva ani petrecuți în Hong Kong, Alfie, un profesor britanic de limba engleză de 30 și ceva de ani, încearcă să supraviețuiască.

Nu a fost mult timp departe de orașul său natal. Dar în acest interval a trecut prin multe experiențe. A cunoscut, iubit și s-a căsătorit cu femeia care i-a furat inima și într-un final, și-a luat și rămas bun de la ea fiind martor la moartea acesteia.

Ea era Rose, englezoaică ca și el. Dar cu o slujbă mai bună și o mie de motive de admirat, cel puțin din punctul de vedere al lui Alfie. Nu era neapărat frumoasă. Dar micile sale imperfecțiuni, incluzând și zâmbetul care îi dezvăluia gingiile, îi dădeau un farmec aparte în ochii lui Alfie.

Fără Rose, Alfie se simte complet pierdut și oricât ar căuta nu reușește să găsească măcar un singur motiv pentru care să se mai bucure de viață.

Modul în care Rose îl părăsește pentru totdeauna pe îndureratul Alfie nu ne este dezvăluit de la început și autorul ne ține pe jar cu acest mic secret cel puțin pentru primele câteva capitole. Însă fără să-ți dau niciun spoiler, de pe acum îți spun că deși sfârșitul i s-a tras de la un lucru pe care nu-l poți intui, modul în care povestitorul narează eventimentul știrbește din tragedia situației.

Cum te refaci după pierderea jumătății?

Înapoi acasă, fără Rose, Alfie se angajează se predează engleză la o școală pentru studenți străini. Printre elevele sale cunoaște o mulțime de fete tinere și singure care nu căută altceva decât un braț de sprijin la mii de kilometrii de țara unde s-au născut și rând pe rând încearcă relații superficiale cu ele. În total vor fi patru la număr și deși ține în felul său la fiecare, niciuna nu-l va mișca într-atât încât să umple golul din inima sa.

Fără să se gândească la consecințe, Alfie trece de relație la relație. Iar judecata lui puerilă lasă în urmă victime și suflete rănite. Însă faptele lui nu trec cu totul și cu totul neobservate și la un moment dat chiar e pe cale să-și piardă slujba pentru comportamentul său.

De ce nu m-a impresionat această carte?



Lecții de viață nu este o carte rea. Chiar deloc. Nu aș fi sinceră dacă aș spune că nu mi-a placut. Dar după ce am citit Copil și bărbatși continuarea acesteia – Bărbat și soțieam avut impresia că reiau tocmai ce am terminat deja doar că rescris cu alte cuvinte. Și asta din cauză că ambele tratează exact aceleași teme-clișeu:

・Bărbatul de 30 și ceva de ani care face alegeri greșite;
・Femeia independentă, divorțată și care crește singură un copil (în ambele cazuri fetiță);
・Personajul în vârstă care moare de cancer (coincidență! în ambele cazuri de plămâni);
・Mama puternică, cu un singur copil care își reface viața după pierderea soțului;
・Diferența dintre occident și orient;
・Pasiunea sau interesul unuia din personaje (obligatoriu britanic) pentru o țară asiatică;
・Japoneza exotică, sofisticată, mică, fragilă și delicată (în cazul cărții Lecții de viață e vorba de două japoneze!!) cu care bărbatul britanic ar încerca un flirt, dar niciodată nimic mai mult;
・Căsătoria prietenului cel mai bun care în realitate e un nătăru de primă clasă;
・Un copil care moare înainte să se nască, dar despre care nu se face prea mare tam-tam.

Și uite așa ai 1, 2, 3… 9 și lista poate continua, motive pentru care să citești doar una din cărțile lui Tony Parsons.

Mai dau o șansă și cărții Soția mea favorită pentru că oricum am de mers un drum lung cu tramvaiul zi de zi. Dar dacă nu mă impresionează nici aceasta, va fi ultima de Tony Parsons pentru mult timp de acum încolo.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN
❋ Dacă ți-a plăcut articolul Lecții de viațăte invit pe blogul nostru:

Blog pickandkeep



・Tony Parsons: Bărbat și soție

Tony Parsons: Bărbat și soție

La doi ani de la divorțul de fost soție și căsătoria cu Cyd, Harry se confruntă cu noi dificultăți. Soția îl ignoră din cauza noii sale afaceri. Fetița vitregă îl rănește spunându-i că nu-l va recunoaște niciodată ca tată. Baiatul îi este luat de lângă el. Iar mama, ultimul părinte, i se îmbolnăvește. Toate într-un roman de Tony Parsons despre familia mileniului III.

Povestea romanului Copil și bărbat se continuă firesc în volumul Bărbat și soție care începe cu nunta lui britanicului Harry cu frumoasa lui iubită Texană, Cyd. Amândoi fiind la cea de-a doua căsătorie și având fiecare câte un copil deja, nu sunt primiți de nicio biserică pentru a-și oficia căsătoria. Cu toate că sunt încă tineri și se iubesc unul pe altul sincer, nicun preot nu le mai dă a doua șansă la dragoste. De aceea, ceremonia o oficiază într-un mod discret alături de familie și prieteni. Dar chiar și așa, Harry este cu adevărat fericit.

Un romantic incurabil, când o vede pe Cyd îndreptându-se spre el pentru a-i fi soție, Harry știe că și în lipsa elementului sfânt, căsătoria lor este binecuvântată. În plus, îl are aproape pe Pat, fiul lui frumos și curajos care este martor la nunta tatălui său.

Doi ani trec pe nesimțite peste noua familie Silver. Harry își continuă cariera de producător TV, iar Cyd își deschide între timp o mică firmă înfloritoare de catering. Tamtamul cu divorțul se sfârșește, iar lucrurile par să-și fi găsit o ordine normală cu Harry vizitându-și băiatul în fiecare sfârșit de săptămână. La început, toate evenimentele par să decurgă natural, iar Harry, ca și în prima carte, are din nou toate motivele să fie fericit. Însă tânărul tată nici de această dată nu se poate mulțumi cu puțin.

Simțind că poate face mai mult pentru Pat, Harry profită într-o zi de programul ocupat al celor din jur și ia trenul împreună cu copilul până la Paris. Acolo petrec o după amiază de neuitat, dar când să se întoarcă acasă observă că trenul de întoarcere are mari întârzieri și știu că au dat de bucluc. Când în sfârșit ajung acasă, revederea cu fosta soție este cea așteptată. Aceasta îl muștruluiește aspru pe Harry și chiar îl amemnință că nu-i va mai da voie să-și vadă fiul. Dar trec și peste hopul acesta, însă lovitura de grație vine în momentul când mama băiatului se hotărăște să se mute în America alături de noul ei soț. Atunci, Harry se simte singur și neputincios și deși încearcă să o oprească nu are șanse de izbândă.

Odată cu plecarea băiatului, totul începe să se dărâme. Cyd, soția lui Harry, întâlnește un nou partener de afaceri pe care bărbatul îl prievește mereu cu gelozie și suspiciune. Iar mama descoperă că are cancer la sân și foarte probabil aceeași soartă nefericită care l-a răpit de lângă familie și pe soțul ei acum doi ani.

Acasă, supărat pe soție și lăsând să piară dintre ei focul atracției, Harry se îndrăgostește de Kazumi o veche prietenă a primei sale iubiri care acum trăiește la Londra și aspiră la o carieră în fotografie.

Bărbați care se maturizează



Deși ca stil cartea Bărbat și soție seamănă mult cu predecesoarea sa, cititind și acest volum mi-am dat seama că atât autorul cât și personajul principal s-au maturizat. Tony Parsons scrie mai fluid ca înainte. Iar Harry Silver acceptă cu mai puțină împotrivire toate provocările pe care i le pregătește viața. În această operă el este un personaj mai calculat și un bărbat care nu se mai aruncă cu capul înainte direct în fața unei catastrofe.

Dacă volumul Copil și bărbata fost un roman despre familie și ce te faci după destrămarea acesteia, Bărbat și soție este o realistă poveste despre dificultatea celei de-a doua încercări și cât de diferită este viața față de planul pe care cu toții ni-l facem în minte.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut Bărbat și soțiete invit să descoperi rubricaBooks de la pickandkeep:

Books



・Tony Parsons: Copil și bărbat

Tony Parsons: Copil și bărbat

De cum am pus prima oară mâna pe cartea Copil și bărbat, am știut că am în față un roman despre familie și tot ceea ce presupune aceasta, numai bun pentru zilele de concediu. Coperta pe care sunt ilustrate două perechi de pantofi bărbătești, una pentru copii și alta pentru adulți, este sugestivă. Iar titlul poate fi considerat exact rezumatul poveștii din filele cărții.

După cum observi, în ultimul timp m-am concentrat mai mult pe lecturi ușoare și am prezentat pe blog cărți cu teme ca prietenia, familia, dragostea sau chiar căsnicia. Astfel de lecturi parcă mă țin în strânsă legătură cu realitatea și oarecum mă asigură că nicio relație nu este perfectă, dar cu un dram de ambiție și multă muncă totul se poate repara. Tot din această categorie este și romanul Copil și bărbat, prima mea lectură de Tony Parsons.

Chiar înainte de a împlini vârsta de 30 de ani, Harry era un bărbat care le-a obținut pe toate. Crescut în sânul unei familii tradiționale și iubitoare, el este căsătorit cu femeia cu cele mai lungi picioare pe care le-a admirat vreodată și au împreună un îngeraș de băiețel care iubește Star Wars. Locuința o are într-un cartier liniștit din Londra, iar slujba merge și ea ca pe roate deoarece a reușit ca producător de emisiuni să avanseze la postul mult visat în televiziune. Cu toate aceste premise ce-și mai poate dori un bărbat?

Dar să realizeze că viața trăită este condiția la care alții doar visează nu este cu putință oricui. Cu toate că lui Harry nu-i lipsește nimic cu adevărat, trecând printr-o oarecare criză a schimbării prefixului de vârstă, bărbatul are o aventură de o noapte cu o tânără colegă de serviciu. Siobhan nu este o frumusețe rară, dar pielea ei albă și părul roșcat de irlandeză par oarecum exotice în ochii lui Harry și îl fac pe acesta să riște totul pentru o singură noapte cu ea. Și nici că ar fi fost mai mult de atât dacă nu se întâmpla ca tocmai în ziua cu pricina să-și lase telefonul în posesia soției și aceasta să descopere mesajul resemnat al amantei trimis în zorii dimineții, după incident.

Și chiar și așa, dacă frumoasa soție nu ar fi renunțat la cariera, visele și speranțele ei pentru a fi mamă și a avea grijă de copilul lor, întreaga greșală poate că ar fi putut fi dată uitării. Dar Gina și-a reprimat dorința de a pleca în Japonia și a dat cu piciorul unei cariere de cealaltă parte a planetei, așa că nu poate trece nimic cu vederea. Parcă abia așteptând ca soțul să calce strâmb, cum a aflat de ispravă, tânăra femeie și-a strâns repede bagajele și s-a refugiat cu tot cu copil în căminul defect oferit de tatăl ei. Dar destinația ei finală nu este bătrânul tată care nu i-a putut vreodată oferi familia mult visată.

Gina și-a pus în cap că va locui în Japonia și cum se stabilește confortabil își ia cu ea și băiețelul. Dar odată ajunsă acolo, planurile nu merg așa cum își dorește și circumstanțele o obligă să mai amâne mutatul copilului de doar patru ani.

Harry pe de altă parte, chiar dacă și-a înșelat soția, încă o iubește și e gata să facă orice pentru fiul lor. Așa că îl aduce pe acesta înapoi acasă și are grijă de el singur așa cum ar fi făcut o mamă.



Tații singuri sunt o specie pe cale de dispariție

Pus în fața faptului împlinit, Harry este nevoit să învețe tot ce o mamă face din instinct. Cu multă muncă de lămurire reușește să-și convingă băiețelul să facă baie. Și spre surprinderea lui, află că cel mic nu se hrănește doar cu cereale și are chiar și o mâncare preferată: pastele verzi. Urmărit mereu de privirile suspicioase ale mamelor singure din jur și cercetat cu câte un telefon de fosta soție la intervale regulate de timp Harry își ia în serios rolul de tată și e hotărât să facă orice pentru a câștiga un loc special în inima copilului. Și până la proba contrarie, se descurcă de minune!

Ca novelist, Tony Parsons este autorul multor lucrări destul de apreciate. Dar romanul Copil și bărbat este prima încercare de roman de ficțiune. Iar acest lucru se reflectă și în modul în care este scris. Stilul autorului este destul de fad și personajele nu sunt neapărat foarte bine conturate. Dar lucrarea are ceva care te atrage și te face să-ți dorești s-o citești până la capăt. De acea, dacă te hotărăști să-i acorzi o șansă, cu siguranță nu te va dezamăgi.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut Copil și bărbat te invit să descoperi rubricaBooks de la pickandkeep:

Books



・Fredrik Backman: Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău

Ce te faci dacă ai aproape opt ani și îți pierzi singura prietenă, pe bunica? Iar lucrurile sunt cu atât mai complicate cu cât e atât de greu să găsești pe cineva ca ea. Cine mai citește în ziua de astăziliteratură de calitate ca Harry Potter și X-Men? Cine mai știe să spună povești dinTărâmul-Aproape-Treaz? Cum îți mai faci alți aliați și cine te mai înțelege? Și în primul rând, cine te mai apără ca pe o mică prințesă punându-și în pericol reputația ori de câte ori nu îți convine ceva? Pentru Elsa acestea sunt probleme adevărate, iar realitatea devine cu atât mai șocantă cu cât descoperă adevărata față a bunicii pornind într-o vânătoare de comori pusă la cale chiar de aceasta.

Fredrik Backman:  Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău

Cu părinții în prag de divorț Elsa se refugiază în brațele primitoare ale bunicii. Bunica este complicele ei la orice năzbâtie. Ea o încurajează să nu-și schimbe cu niciun preț personalitatea și să nu-și muleze caracterul conform așteptărilor celor din jur. Și cel mai important, tot ea îi arată că somnul nu este ceva înfricoșător povestindu-i basme inspirate din literatura pe care Elsa o îndrăgește și realitate și îndrumând-o în Tărâmul-Aproape-Treaz.

Bunica Elsei este excentrică. Ei nu-i e teamă de nimic și pare să nici nu fi fost de față când s-a împărțit rușinea în lume deoarece nuditatea pentru ea nu reprezintă un subiect tabu. Ca om, atât prin meseria pe care a avut-o, cât și prin atitudinea ei față de nepoată, este o eroină neapreciată la adevărata sa valoare.



Bunica Elsei, lucrând ca medic chirurg, a salvat o mulțime de suflete și mulți din cei pe care îi cunoaște îi poartă un respect deosebit. Pe de altă parte, mereu a simțit o atracție mai mare pentru aventură decât pentru familie și astfel nu s-a căsătorit niciodată cu bunicul Elsei, cu toate că acesta a iubit-o. Nici față de propria-i fiică nu s-a purtat cu căldură, întrucât nu a fost alături de ea tocmai atunci când nevoia era mai mare. De aceea, a încercat să compenseze cu iubirea față de nepoată.

Elsa este o fetiță care încă iubește cu pasiune poveștile și care consideră literatura științifico-fantastică obligatorie pentru oricine nu e un “cap sec”. Ea are o inteligență ieșită din comun care se reflectă prin cunoștințele vaste cu privire la tot ce o înconjoară și pe care susține că le-a dobândit de pe Wikipedia. Are și principii solide pentru un copil de vârsta ei. Este vegetariană, folosește iPad-ul pentru lectură și nu împodobește brazi adevărați de Crăciun deoarece știe din poveștile bunicii că aceștia sunt siliți să devină sclavi cu ocazia acestei sărbători.

În vorbire Elsa este ironică și sarcastică – nici ea nu știe sigur și nu scapă din vedere nicio greșeală a celor din jur. Este supărată pe mama că are un nou iubit și se teme că Jumătatea – copilul nenăscut din burta femeii, va primi mai multă dragoste și atenție decât ea pentru că Elsa e altfel și Jumătatea nu. Dar nu se simte cu adevărat singură până în momentul în care bunica, cea mai bună prietenă a ei își ia rămas bun de la această lume și pășește pentru totdeauna în Miamas, împărăția fantastică din Tărâmul-Aproape-Treaz.




Moartea bunicii pur și simplu o catapultează pe Elsa direct în viața reală. Dacă tot ce a trăit alături de bătrână până atunci a fost perceput doar ca o fantezie, cu trecerea timpului își dă seama că personajele din poveștile bătrânei sunt oameni adevărați, iar întâmplările sunt fapte reale. Ba mai mult, Elsa află că nici măcar limba secretă pe care credea că o cunoaște doar ea și bunica, nu este o născocire, ci o limbă adevărată pe care bunica însăși a învățat-o de la un prieten drag. În plus, despre împărățiile Tărâmului-Aproape-Treaz află că sunt de fapt sentimente umane cum nu se poate mai autentice.

ȚINUTUL: DESCRIERE
MIMOVAS: eu dansez Împărăția de unde se aleg cei mai buni dansatori;
MIREVAS: eu visez Locul unde sunt străjuite visele;
MIAMAS: eu iubesc Aici se nasc basmele;
MIAUDACAS: eu îndrăznesc Locul de unde izvorăște curajul;
MIPLORIS: eu plâng Împărăția unde sunt purtate amărăciunile ființelor fantastice;
MIBATALOS: eu lupt Sălașul războiniciolor. Pentru ei existența celorlalte împărății constituie motiviția de a lupta;
MIPARDONUS: eu iert Un tărăm construit pe ruinele lui Mibatalos.

Cu toate că nu vei găsi numele împărățiilor din acest roman în nicio limbă de pe acest pământ, ele seamănă oarecum cu esperando sau spaniola și în realitatea Elsei și a bunicii ele aparțin unei limbi adevărate.

Impresii generale despre romanul Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău

Când am început lectura, Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău mi s-a părut o poveste pentru copii, puțin cam puerilă pentru gustul meu. Nu puteam să înțeleg cum Elsa, un copil modern al secolului XXI încă mai crede în basme chiar și la vârsta de șapte, aproape opt ani, cu toate că este descrisă ca o fetiță inteligentă. Iar poveștile bunicii și personajele lor mi se păreau exagerate și superficiale. Dar pe măsură ce am avansat, a început să-mi placă.



Odată ce Elsa începe să descopere adevărata identitate a personajelor, acțiunea devine mai fluidă. Lucrurile încep să se lege. Elsa face conexiuni și firul narativ se mută din fantezie în realitatea fetiței.

Cel puțin pentru mine, Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău nu este un roman care m-a prins de la început. Abia după ce am trecut de prima sută de pagini am început să-l apreciez și să-l citesc cu plăcere. Și știu că înseamnă mult să citești o sută de pagini dintr-o carte care nu te atrage, dar am găsit pe internet prea multe recenzii și mi-a fost recomandată de prea multe persoane ca să nu fiu curioasă de ce va fi mai departe. De aceea, dacă te hotărăști s-o citești și ți se întâmplă și ție să nu te impresioneze în prima parte, ai răbdare pentru că într-un final, nu te va dezamăgi.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut această recenzie te invit să descoperi rubrica Books de la pickandkeep:

Books



・Paulo Coehlo: Unsprezece minute

Paulo Coehlo: Unsprezece minute

Am zis că o las mai moale cu lectura și recenziile romanelor lui Coehlo, dar văd că nu mă las până nu le discut pe toate cu tine. Unsprezece minuite este ultima carte pe care am citit-o de acest autor, iar dacă tot a fost îndeajuns de captivantă încât să mă convingă să o termin, am zis că-și merită o pagină și pe pickandkeep.

Paulo Coehlo: Unsprezece minute

Și poveștile prostituatelor încep tot cu a fost odată ca niciodată

A fost odată ca niciodată o frumoasă prostituată pe nume Maria. De ce tocmai Maria, cel mai pur nume de femeie din câte există? Pe de-o parte pentru că Paulo Coehlo adoră antitezele și pe de altă parte pentru că există și prostituate cu suflet inocent. Maria lui Coelho este una dintre ele.



Maria este foarte tânără. Și ca orice tânără pornește în viață cu dezamăgiri din copilărie și cu memoria băiatului iubit cu care ar fi putut mai mult decât un simplu regret dacă ar fi reacționat la timpul potrivit. Ea nu este total lipsită de interes față de sex, dar puținele experiențe pe care le-a avut, nu i-au trezit simțurile. Cu toate acestea, ea visează ca toate celălalte femei la un viitor fericit constând dintr-un soț iubitor, dragoste, familie, bani destui și copii. Sună cunoscut? Din această descriere Maria ar fi putut fi oricine, poate chiar și tu când erai de vârsta ei. Dar cum de a ajuns Maria, o fată simplă pe care o poți confunda cu oricine, dintr-un sat brazilian prea puțin semnificativ ca să-l numim pe nume, prostituată în Geneva?

Nimeni nu își propune să ajungă prostituată. Nici măcar Maria. Prostituată devii atunci când nu mai reușești să vezi celălate alternative ale vieții sau când consideri că o astfel de muncă fizică e mai ușoară ca orice altă activitate intelectuală. La fel i s-a întâmplat și Mariei. Ajunsă în Geneva cu promisiuni deșarte că va ajunge vedetă și va câștiga mai mult decât poate cheltui, Maria începe să-și vândă trupul.

Durere vs dragoste

Chiar și ca profesionistă în noua sa meserie, Maria tot nu reușește să guste plăcerea de a fi cu un bărbat. Dar lucrurile iau o întorsătură drastică și se trezește la intersecția dintre două drumuri în momentul în care reușește să aibă doi clienți speciali:




・Terence e înalt, frumos, bogat și calculat și o învață pe Maria să găsească plăcere în durere.

・Ralf Hart e artist, visător, a trecut prin multe, dar încă speră să găsească plăcerea în dragoste.

Dar chiar și cu variantele de mai sus, Maria știe ce își dorește de la viață. Ea vizualizează propria fermă în Brazilia. La felul cum va fi primită acasă când se va întoarce. La mulțumirea părinților pentru realizările ei. La o viață încununată de muncă, prosperitate, un soț, familie și copii.

Maria e realistă și știe că Geneva nu e decât o mică parte din existența sa și mai devreme sau mai târziu, toată visarea va lua sfârșit și se va trezi în Brazilia, la adevărata realitate. Cu Terence i-ar plăcea să exploreze mai mult noua sursă de plăcere. Iar pe Ralf Hart ar vrea să-l iubească. Însă realizează că toate acestea nu sunt cu putință și în final alege ce crede că e mai bine.



Un roman despre bărbați ca femei și femei ca bărbați

Dacă îți place stilul lui Coelho, vei iubi acest roman! Un romantic incurabil, el își determină personajele și în această carte să caute adevărata dragoste, filozofând pe această temă. Până la urmă ce e dragostea? Ce e durerea? Ce e sexul? Și ce durează fix unsprezece minute?

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut această recenzie te invit să descoperi rubrica Books de la pickandkeep:

Books