・People I Pick #9: Interviu cu Tettyo Saito critic de film și scriitor

People I Pick #9: Interviu cu Tettyo Saito critic de film și scriitor

Cel de-al nouălea interviu de la pickandkeep este unul cu totul și cu totul deosebit datorită lui Tettyo Saito care de bună voie și nesilit de nimeni a acceptat să fie tras de limbă și luat la întrebări despre pasiunile și aspirațiile sale. Cum l-am cunoscut pe Tettyo? Ca pe mulți alți oameni cool din viața mea, pe Facebook, printr-o postare în care spunea că scrie în română nuvele despre adevărata față a Japoniei.

Mi s-a părut foarte original ca un japonez să scrie în limba română povești inspirate din realitate despre propria țară, mai ales pentru că subiectele abordate nu sunt cele promovate în general. Tettyo vorbește deschis despre lucruri taboo pe care mulți alții nu numai că evită să le pomenească, dar n-ar recunoaște nici în ruptul capului că există și în Japonia.

Și așa am ajuns să citesc Komorebi 木漏れ日o nuvelă semnată de Tettyo despre care am scris apoi și pe acest blog și care m-a luat prin surprindere prin sinceritatea ei, dar și imaginile vivide pe care îți este ușor să le vizualizezi citid textul. Dar să ne întoarcem la interviu și să-i dăm voie lui Tettyo să ne spună el de ce a ales această direcție și nu în ultimul rând, de ce tocmai limba română?

1. Eu am aflat deja cum te cheamă, dar ai putea să te prezinți și pentru cititorii mei?

Mă numesc Tettyo Saito. Îmi pare bine de cunoștința! Sunt japonez și lucrez în Japonia ca critic de film. Dar, în același timp, scriu povești în limba română.

2. Ce îți place la România și cum ai intrat în contact cu această țară?

În întrebarea anterioară, am menționat că scriu povești în limba română. Într-o zi am văzut un film românesc, „Polițist, Adjectiv”, al lui Corneliu Porumboiu și am fost surprins de cât de minunat a fost. De atunci, am început să văd mai multe filme românește și m-am gândit că, dacă pot înțelegi limba, pot înțelege și cultura mai adânc. Așadar am încept să studiez româna. Și după 5 ani, visul meu s-a împlinit, am reușit să devin scriitor în România!

Hm, îmi place România foarte mult. Literatura, muzica, mâncarea, Bucureștiul… dar, mai ales filmul! Filmul românesc este cel mai extraordinar din lume. Sunt mereu uimit de realismul intens, umorul negru și critica ascuțită despre țara în care locuiesc personajele. De exemplu, „Balanța” al lui Lucian Pintilie, „Aurora” al lui Cristi Puiu, „Inimi cicatrizate” al lui Radu Jude etc. Recent, am văzut „Ivana cea groaznică” al lui Ivana Mladenović. Este mișto!

3. Acum îți voi da o provocare mai ciudată. Descrie-te folosind un fel de mâncare, un roman și o melodie.

・Mâncare: Pasta aglio, olio e peperoncino
・Roman: Thomas Bernhard „Auslöschung”
・Melodie: Angel Olsen „High Five”

4. Când ai început să scrii și ce te-a determinat să scrii?

Poate când eram la universitate. La început, când eram la liceu, am citit multe romane în bibliotecile japoneze sau străine. Atunci, am încept să studiez literatura japoneză la universitate și să scriu un fel de nuvelă. Dar, la început, asta era doar o parodie pentru literatura pe care am citit-o. De exemplu, Souseki Natsume, Ougai Mori și Ryuunoske Akutagawa.

Dar într-o zi, m-am întâlnit cu scriitorul numit Mitsuharu Inoue. El a descris speranța și deznădejdea în lume în mod minunat, ca nimeni altul. Afectat foarte adânc de el, am scris o povestire numită „Ulei târâtor”. Este despre un tată care își caută fiul dispărut. Mă gândesc că aceasta este prima poveste pe care o pot numi lucrarea mea „reală”, nu „un fel de”. Adică, Mitsuharu Inoue m-a condus să scriu.

5. Care este prima nuvelă sau orice altă lucrare pe care ai scris-o vreodată?

Ou, întrebare grea! Înainte de „Ulei târâtor” din răspunsul anterior, am scris multe, multe povestiri foarte rele. Dar, prima nuvelă… am uitat titlul său, dar parcă era despre un om care și-a pierdut soția. Am folosit cuvinte sau Kanji-uri foarte dificile, pentru că m-am gândit că era”literatură”. Dar rezultatul este… doar gunoi!




6. Care sunt temele pe care le abordezi în general?

În povestea mea, vreau să scriu despre Japonia contenporană, mai ales partea întunecată a Japoniei după anii 2010. Pentru că, în România, aproape de toată literatura japoneză contenporană după anii 2010 nu este publicată. Există un vid mare despre Japonia în România. Și poate românii ating cultura Japoniei prin manga sau anime, dar, în acest mod, ei pot vedea doar partea bună sau utopică a Japoniei. Mă gândesc că nu este bine. Toată lumea trebuie să știe partea bună și rea a Japoniei.

De exemplu, povestea mea Un japonez ordinar . Am scris asta pentru că, în Japonia, este o problemă să apară alt-right japonez, numit neto-uyo (ネトウヨ). Adică un soț bun, un tată bun și un japonez bun. Dar, în același timp, ei au dezvoltat un rasism intens către strâini, mai ales chinezi și sud-coreeani. Ei scuipă cuvinte abuzive și, uneori, acționează violent. Și, cumva, s-au poreclit „un japonez ordinar” (普通の日本人). Vreau să scriu despre psihologia și violența lor folosind o limba straină, româna.

7. Ce îți place cel mai mult la scris?

Scrierea este o artă pe care o poți face singur, doar singur. În mod liniștit, în mod sublim, să te poți concentra pe această artă. Îmi place să fiu singur, așadar asta se potrivește cu sufletul meu.

8. Ce îți place cel mai puțin la scris?

Când scrii, trebuie să fi singur. Fara Niciun ajutor, niciun suport din partea altcuiva. Ai nevoie să țesi cuvintele, confruntându-te cu propriul tău suflet singur. Eu cred că, dacă nu poți îndura această singuratate, nu poți devini un scriitor.

Adică, ce îmi place cel mai mult și ce îmi place cel mai puțin e același lucru!

9. Ca toți ceilalți, bănuiesc că ai momente în care te simți cu motivația la pământ. Ce faci atunci ca să-ți ridici moralul?

Dorm și recapăt energia. Acum este foarte cald în Japonia pentru că este vară. Așadar este îmi este mult mai confortabil să dorm pe podeaua rece.

10. Dacă nu scriai, pe ce alt drum crezi că ai fi apucat în viață?

De fapt, am vrut să fiu regizor. Dar așa cum am spus, îmi place să fiu singur, sau nu-mi place să comunic cu oameni. Regizorul este ca un cap care conduce multe persoane, adică este un artist la polul opusul față de scriitor. Așadar n-am devenit regizor. Dar pe la 40 de ani vreau să devin regizor. Pe bune!




11. Unde îți pot citi toate nuvelele?

Pe LiterNautica. Dacă poți citi japoneză, și aici pe gregariousgogo. Și povestea mea va fi publicată în altă revistă curând, poate. Sper că o vei aștepta!

12. Ai un model în viață, sau cel puțin pe cineva pe care îl cosideri o sursă de inspirație?

E. M. Cioran. Când eram la universitate, am citit cărțile lui și am fost surprins. În cărții, există anxitatea, furia, tristețea și deznădejdea pe care le simțeam când eram adolescent. De atunci, continui să citesc cărții și să mă scufund în esența lor.

Mă gândesc că această lumea este foarte putredă. Mai ales, Japonia este cea mai nasolă. Plină de sexism, rasism și inegalitate. În această situație, ceea ce avem nevoie este speranța sau optimismul, ca să schimbăm lumea? Cred că nu. Deznădejdea și pesimismul. Ca să schimbăm lumea, trebuie să ne scufundăm până la fund, folosind deznădejdea ca un plumb. Și să erupem de la capăt, puternic. Atunci atacăm lumea. Până atunci, nu putem rupe această lumea putredă. Persoana care mi-a transmis asta este Cioran. Pot spune că sufletul lui se reflectă adânc în povestirile mele.

Apropo, când citeam cărțiile lui la universitate, nu știam că Cioran este român. Pentru că erau traduse din limba franceză, și oamenii îl chemau „Sioran” ca și cum ar fi francez. Peste câțiva ani, când studiam limba română, am aflat că Cioran este român din întâmplare. Pe atunci, am fost foarte șocat. Și m-am gândit că este destinul meu să studiez româna. Dragostea pentru Cioran și pentru limba română a devenit mai adâncă.

13. Dacă ai putea schimba ceva la tine, orice, care ar fi acel lucru?

Fundul meu. De fapt, sufer de hemoroizii. Așadar vreau să schimb fundul meu bolnăvicios cu unul sănătos.

14. Dă-mi exemplu de ceva la care nu te întrece nimeni.

Pasiunea pentru filmul românesc. Mă gândesc că nu mă întrece nimeni cu excepția românilor. Cel puțin, sunt în vârf printre japonezi. Timp de 5 ani, în continuu am văzut filme românești. Din păcate, sunt puține, dar mai ales difuzate în Japonia sunt într-un număr mult mai mic. În această situație dură, le văd prin toate mijloacele posibile, și astfel studiez limba română. Dar îmi doresc să văd tot mai multe filme românești.

15. Unde vei fi peste 5 ani? Dar peste 10?

Sper să devin un scriitor faimos în România peste 5 ani. Cel puțin, voi termina de scris o colecție de povești și un roman. Deja am o idee pentru roman. Acesta este despre un cupl de lesbiene care trăiește liniștit în România. O femeie își pierde mama ei drăguță, dar homofobă și nu poate scăpa de tristețe. Atunci, se apropie un referendum cu interdicția privind căsătoriile între persoanele de același sex, și viața ei începe să fie nesigură… sunt interesat de relațiile între femei . În japoneză, continui să scriu o astfel de poveste. Așa că vreau să o scriu și în româna. Acum, colectez documentele necesare pentru informare.

Dar mai am un vis. Este să devin traducător română-japoneză. Există literatură română contemporană pe care vreau să o traduc. „Un cal într-o mare de lebede” al lui Raluca Nagy (ea este prietena mea), „Fetiș” al lui Horea Sibișteanu, „Părinții” al lui Diana Bădica și „Grădina de sticlă” al lui Tatiana Ţîbuleac etc. În Japonia, aproape toată literatura română nu este introdusă. Mai ales, contemporană. Este rolul meu să umplu golul. Și vreau să traduc cărțile lui Mitsuharu Inoue. El nu este faimos în lume, nici în Japonia. Dar eu cred că este cel mai magnific scriitor. Așadar vreau să-l introduc.




16. Dacă ar fi să poți alege doar două lucruri din următoarele, iar pe restul să nu le ai niciodată, ce ai alege dintre bani, faimă, dragoste, familie, sănătate, timp liber berechet, șansa de a călători în toată lumea?

Faimă și timp liber berechet!

17. Ce faci când nu scrii?

Câd nu scriu, citesc un roman sau văd un film. Mai ales, văd un film. Nu pentru că sunt critic de film, doar pentru că-mi place foarte mult. Filmul mă stimulează în diverse moduri.

Apropo, am văzut „Mo” al lui Radu Dragomir ieri. Filmul reflectă mișcarea de #Metoo în România. Foarte interesant. Dacă este posibil, vreau să văd doar filme românește toată viața. Dar, este imposibil pentru că sunt critic de film!

18. Dacă ți-aș spune că vreau să devin scriitoare, ce sfat mi-ai da?

Continuă să scrii! Eu continui să scriu mult, mai ales povești. Aproape toate povestirile au fost, sincer vorbind, rahaturi. Dar, într-o bună zi, aceste rahaturi vor deveni comori pentru tine. Așa că, continuă să scrii!

19. Pune-mi tu o întrebare. Orice îți trece prin cap.

Întrebarea pe care un scriitor vrea să o pună cititorilor este una singură: de ce citești poveștile mele? Mulțumesc!

Așa cum am spus și în introducere, citesc poveștile tale pentru cu suntaltfel. Am locuit în Japonia, am cunoscut și încă pastrez relația cu destui japonezi, sunt măritată cu unul, am lucrat cu și pentru japonezi și toate aceste lucruri mi-au dat șansa să văd și o altă față a Japoniei cu bune și cu rele, nu doar pe cea idilică în care toți bărbații sunt samurai și toate femeile poartă kimono și fac ceremonia ceaiului. Așa cum am văzut-o eu, pentru mine Japonia adevărată este mai degrabă cea din poveștile tale decât cea pe care și-o imaginează sau și-o doresc cei ce n-au trăit-o pe pielea lor.

20. Unde te găsesc data viitoare?

Pentru început, Facebook. Dacă poți citi japoneza, Twitter-ul meu, revista online de film pentru care lucrez ca redactor și scriitor.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul Interviu cu Tettyo Saito îți recomand și:

・People I Pick #6: Pavel Rădulescu fotograf



・Mo Hayder: Insula Porcilor

Mo Hayder: Insula Porcilor

Credeam că sunt într-o anume măsură familiarizată cu opera scriitoarei britanice Mo Hayder, dar oricâte cărți aș citi, fiecare nouă lectură mă lasă mută de uimire.

Unde adierea vântului miroase a porc

Joe Oakes, poreclit și Oakesy, este un jurnalist de senzație care își câștigă traiul scriind despre impostori religioși și apariții bizare precum Yeti sau Chupacabra. Intrigat de un fenomen misterios, el merge pe Insula Porcilor să afle adevărul despre o înregistrate a unui turist care se pare că l-a prins pe bandă pe Antihrist în persoană. Cele câteva cadre, filmate dintr-o barcă, surprind pe malul insului o ființă jumătate om, jumătate animal, cu o coadă lungă, acoperită cu piele umană. Filmarea face valuri atât în rândul amatorilor de senzații tari, cât și a celor mai puțin interesați de astfel de evenimente. Dar Oakesy este aproape convins că întreaga lucrare malefică nu este decât un mic spectacol pus în scenă de un adolescent plictisit, iar el și camera lui pot scoate la iveală șiretlicul.




Bestia care umblă liberă pe malurile Insulei Porcilor nu este singurul lucru straniu care se petrece în acest colț de lume, Pe bucata de pământ, odinioară pustie, s-au mutat de ceva timp o comunitate de preoți psihogenici înființată de pastorul Malachi Dove. Crezând cu tărie că medicina este de fapt o lucrare diavolească, secta protestantă și-a creat propriul refugiu, în mijlocul apelor Scoției, unde trăiește, mănâncă, se roagă și își așteaptă sfârșitul zilelor într-o comunitate ce își dorește a fi aproape de Dumnezeu. Dar uneori nici natura virgină sau pustnicia nu reușește să aline suflete deoarece secta este măcinată din exterior de presupunerea oamenilor cum că s-ar închina lui diavolului și din interior de dispariția curioasă a călăuzei lor spirituale, Malichi Dove.

Pe de altă parte, Joe Oakesy pasionat din adolescență de așa-zisele fenomene paranormale și având o istorie zbuciumată de douăzeci de ani cu pastorul Malichi Dove acceptă provocarea de a face lumină asupra întregului caz. Și astfel, se trezește în mijlocul unui masacru mai sângeros decât Iadul însuși.

Dacă există un thriller perfect, cred că l-am găsit

Îmi place literatura thriller care mă ține cu sufletul la gură și îmi zgândăre imaginația. Cu toate acestea, Insula Porcilor este genul de carte la care nu poți anticipa absolut nimic. Și este cel puțin ciudat. Mo Hayder nu este genul de autor care să te țină în suspans sute de pagini până afli cine este criminalul. Ba dimpotrivă! Îți face cunoștință cu el încă de la început și apoi ZBANG! na poftim că de fapt nu știi nimic!

Poate pentru că este britanică și are un alt simț al umorului; Sau poate pentru că este femeie și gândește cu altă parte a creierului față de autorii de thriller-uri, bărbați, pe care i-am citit până acum… Nu știu sigur care este motivul. Dar cert este că Mo Hayder are un stil cu totul și cu totul aparte. Cărțile ei sunt atât de inteligent scrise încât nu simți niciun efort să reții fragmente din întâmplări sau detalii cu privire la personaje. Iar atmosfera întunecată și parcă lipicioasă, îți dă o stare de spirit excelentă pentru lectura unui thriller. Și totuși, faptul că ți se pare că înțelegi ce se întâmplă în cărțile ei și știi unde ajungi, e doar o impresie. Cu măiestrie te joacă pe degete la fel ca pe propriile personaje și te prinde într-o cursă în care îți vei stoarce creierii ca să poți să mai ieși.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN
❋ Dacă ți-a plăcut articolul Insula Porcilor te invit pe blogul nostru:

Blog pickandkeep



・8 Cărți pe care să le citești de 8 Martie

8 Cărți pe care să le citești de 8 Martie

Dacă tot e 8 Martie, am zis să încropesc repede o listă cu lecturi pe care ți le recomand pentru această zi specială din an. Am ales pentru doar cărți cu și despre femei, pe care le-am citit și pe care le-am îndrăgit atât de mult încât să le dedic câte un articol exclusiv pe acest site. De aceea, dacă descrierea de câteva rânduri a fiecărei cărți nu ți se pare suficientă, deschide link-ul din titlul fiecăreia și descoperă mai multe despre ea.

Ce să citești de 8 Martie?




#1 Poate într-o altă viață

În cartea sa, Poate într-o altă viață, Taylor Jenkins Reid face o treabă grozavă cu povestea vieții unei tinere. Existența acesteia se divide în două căi paralele în funcție de decizia pe care o ia la un moment dat. Este o carte despre posibilități, alegeri și șansă, care după ce o citești, te va face să te gândești de două ori înainte să iei o decizie.

#2 Nerve

Că vrem să recunoaștem sau nu, jocurile periculoase, care bagă copii în sperieți precum Balena albastră, Momo sau Granny sunt adevărate, iar în lumea literarăNerve este unul dintre ele. Cu toate acestea, cartea nu este doar despre astfel de abominații create spre distrugere, ci și despre curajul unei adolescente de a se lupta cu forțe nevăzute.

#3 Jurnalul Aurorei Serafim

Ai avut vreodată parte de o prietenie toxică? Ei bine și Aurora, protagonista cărții Jurnalul Aurorei Serafim, de Sidonia Drăgușanu, dar a învățat cum să îi facă față. O lectură despre când și cum să spui STOP! unei femei, ca femeie.

#4 Poveste pentru timpul prezent

În cartea Poveste pentru timpul prezent nu este vorba doar de o femeie, ci de două. Ruth este autoarea și una din povestitoare, o femeie matură care locuiește pe o insulă retrasă alături de soțul ei. Iar Nao este o adolescentă care se confruntă cu cele mai groaznice probleme pentru o fată de vârsta ei: colegi răutăcioși, intimidare, ignoranță, violență și chiar un viol.




#5 Conjugat la feminin

Conjugat la feminin este o carte de Simona Muscă nu doar despre tot ce înseamnă să fii femeie, ci și despre cum să fii una de succes. Este o carte pe care de 8 Martie o recomand femeilor, dar în tot restul anului și bărbaților.

#6 Ai suru

Ai suru este o carte despre relația dintre o româncă și iubitul său japonez cu care ajunge să se căsătorească. Dar dacă o citești, să nu te aștepți la genul acela de lectură siropoasă cu povestea a doi oameni care trec peste diferențele culturale ca să fie împreună. Nicidecum! Este o carte despre cum e să fii femeie, dar nu în țara ta.

#7 Anul în care te-am întâlnit

anul in care te-am intalnit

Îți recomand să citeștiAnul în care te-am întâlnit înainte de a împlini 30 de ani, sau imediat ce ai ajuns la această vârstă. Este o carte despre regăsirea sinelui scormonind la propriu pământul propriei grădini în timp ce un contract te ține legată de casă. O adevărată inspirație!

#8 Eu, și totuși alta

Jojo Moyes Eu, si totusi alta

Poate că am început cu stângul când am citit mai întâi cea de-a treia carte din seria volumelor cu Louisa Clark ca eroină principală. Dar nu-mi pare rău deloc pentru că din Eu, și totuși alta am învățat cum poți să o iei de la capăt când totul, absolut toul, pare pierdut.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN
❋ Dacă ți-a plăcut articolul 8 Cărți pe care să le citești de 8 Martie te invit pe blogul nostru:

Blog pickandkeep



・Gloves in a bottle – Nu am mai încercat niciodată așa ceva!

Gloves in a bottle - Nu am mai încercat niciodată așa ceva!

Știai că majoritatea cremelor hidratante de față și de corp doar înlocuiesc uleiurile naturale cu unele artificiale? Din păcate însă, această metodă de hidratare este doar una temporară și cu rezultate care dispar imediat ce încetezi folosirea. Cele mai multe creme și loțiuni nu vindecă pielea și utilizarea lor timp îndelungat duce chiar la reducerea secreției de uleiuri naturale ale pielii. Și atunci, de ce să te hidratezi acum și să ai piele și mai uscată mai târziu?

Ce-ar fi dacă ți-aș spune că există și alte metode de hidratare? Știai că îți poți hidrata pielea chiar cu propriile uleiuri? Pentru acest lucru, tot ce trebuie să faci este să oferi grăsimilor naturale o barieră de protecție împotriva mediului înconjurător. Și poți face acest lucru cu o pereche de mănuși.

Dar să porți mănuși tot timpul nu este în niciun caz o metodă viabilă de hidratare. Așa s-au gândit și medicii dermatologi Statelor Unite când au creat loțiunea Gloves In A Bottle.

Gloves in a bottle - Nu am mai încercat niciodată așa ceva!

Impresii după testarea loțiunii Gloves In A Bottle

Săptămâna aceasta am testat pentru prima oară loțiunea Gloves In A Bottle și efectele m-au surpins plăcut. Despre această loțiune auzisem multe lucruri bune și conceptul chiar mă făcuse curioasă. Inițial m-am gândit că după aplicare chiar arată ca o pereche abia vizibilă de mănuși subțiri și transparente. Ca un fel de plasture loțoune, doar că mai rezistent și cu posibilitatea de a fi aplicat în start mai subțire. În realitate însă are o textură mult mai plăcută și îți face pielea să se simtă minunat.

Sunt o persoană cu piele foarte uscată. De multe ori iarna mâinile îmi crapă până la sânge indiferent dacă apelez sau nu la metode de hidratare. Iar mai nou, am și planuri pentru excursii de hiking și trekking și de aceea găsirea unei loțiuni eficiente este un obiectiv veșnic prezent pe lista mea de idealuri.

Loțiunea Gloves In A Botle este disponibilă în recipiente de 240 ml – cu aplicator și 60 ml – numai bune de luat pe drum. Este puțin mai consistentă decât un lapte de corp, albă la culoare și are un miros plăcut, foarte discret. Nu este nici pe departe loțiunea elastică și lipicioasă la care mă gândeam, și dimpotrivă, are o textură plăcută și se aplică simplu, devenind imediat transparentă.

Gloves in a bottle - Nu am mai încercat niciodată așa ceva!

Efecte de la prima aplicare

Pentru prima aplicare, am testat-o doar pe mâini. Se întinde ușor și cât ai clipi ai impresia că dispare complet. Dar e acolo și se simte senzațional la atingere! În plus, are efect de la prima aplicare.

Pentru cele mai bune rezultate, trebuie aplicată o dată la patru ore. Dar eu am observat efecte pozitive chiar și nerespectând un program atât de strict.

Gloves in a bottle - Nu am mai încercat niciodată așa ceva!

Are și minusuri loțiunea Gloves în a bottle?

Ca orice tratament pentru piele sau produs cosmetic, și loțiunea Gloves In A Bottle are un minus. Unii spun că este puțin cam scumpă pentru ocremă de mâini. Și într-adevăr, ar avea dreptate, dacă această loțiune ar putea fi folosită doar pentru mâini. Dar, din fericire, nu se limitează doar la hidratarea mâinilor.

Gloves In A Bottle se simte bine și are efecte pozitive pe întreg corpul, dar și pe față! De aceea, privită ca o soluție eficientă pentru hidratarea oricărei porțiuni de piele, prețul este cum nu se poate mai accesibil! Gândește-te că astfel, cu un singur produs ai o mulțime de beneficii.

Și încă un lucru important, loțiunea Gloves In A Bottle este cea mai potrivită metodă de hidratare pentru persoanele care suferă de diabet sau se confruntă cu diferite probleme dermatologice precum:

  • Piele uscată;
  • Piele crăpată;
  • Eczeme;
  • Dermatite;
  • Alergii la latex;
  • Psoriazis.

Gloves in a bottle - Nu am mai încercat niciodată așa ceva!

Te-am făcut curios? Loțiunea Gloves In A Bottle o poți găsi aici ↓

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul Gloves in a bottlete invit pe blogul nostru:
Blog pickandkeep

・7 Cărți cu și despre dragoste

7 Cărți cu și despre dragoste

Indiferent că sărbătorești Valentine’s Day, Dragobete sau orice altă zi închinată dragostei, îți recomand în acest articol șapte lecturi remarcabile cu această temă. Despre fiecare din aceste cărți am scris pe blog și mai pe larg. Dar m-am gândit că nu ți-ar strica și o scurtă listă pe care se o memorezi pentru următoarea ta sesiune de shopping. Să începem!




Ce cărți să citești de Valentine’s Day?

#1 O dragoste dumnezeiască

Cronica zeiței de Natsuo Kirino este o parodie a relației dintre bărbat și femeie. Povestea de dragoste cu năbădăi din acest scurt roman este cea trăită la începutul veacurilor de zeii Izanami și Izanaki care au conceput insulele japoneze.

CUMPĂRĂ CRONICA ZEIȚEI DE AICI

#2 O dragoste atemporală

Cum să oprești timpul de Matt Haig este probabil una din cele mai frumoase povești de dragoste pe care le-am cititi vreodată. Sunt oameni dezamăgiți în dragoste, care spun și la 40 de ani că au prea multă experiență ca să se mai îndrăgostească. Dar ce să mai zică cei de peste 500?

CUMPĂRĂ CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL DE AICI

#3 O dragoste la propriu bolnavă

Nu puteam să nu includ în această listă și romanul Sub aceeași stea de John Green. Când vine vrba de dragoste, cel mai complicat lucru nu este să-ți găsești jumătatea, ci cum să fii ca bolnav de cancer cu persoana visurilor tale știind că la un moment dat o vei răni lăsând-o în urmă.

CUMPĂRĂ SUB ACEEAȘI STEA  DE AICI

#4 O dragoste internațională

Ai Suru de Ioana Lee Nitobe este o poveste de dragoste despre o româncă pe nume Ioana și un bărbat japonez cu care ajunge chiar să se căsătorească. Pare un subiect simplu? Crede-mă! E cum nu se poate mai complicat.

CUMPĂRĂ AI SURU  DE AICI

#5 O dragoste complicată

Că tot am ajuns să vorbim despre povești de dragoste complicate, imaginează-ți cea mai încurcată relație. Înmulțește-i dificultatea cu 1000. Adaugă o lume paralelă și magie. Mai pune o lună pe cer. Și abia te apropii cu un pas de povestea lui Tengo și Aomame din 1Q84 de Haruki Murakami.

CUMPĂRĂ 1Q84  DE AICI

#6 O dragoste paralelă

Uneori ai impresia că cel/cea pe care o iubești este cea mai mare dragoste a vieții tale. Dar dacă deciziile tale de până acum ar fi fost altele? Dacă ai fi trăit într-o lume paralelă? Crezi că ai mai fi iubit aceeași persoană? Află răspunsul în Poate într-o altă viață de Taylor Jenkins Reid.

CUMPĂRĂ POATE INTR-O ALTA VIAȚĂ  DE AICI

#7 O dragoste dintr-o mie

Profesioniste fiind în ale dragostei, se pot prostituatele opri la un singur bărbat pe care să-l iubească toată viața? Sau or fi deja sătule de atâtea porții de dragoste de câte 11 minute? De lămurit, ne lămurește Paulo Coelho.

CUMPĂRĂ 11 MINUTE  DE AICI

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul 7 Cărți cu și despre dragoste pe care ți le recomand de Valentine’s Day te invit pe blogul nostru:

Blog pickandkeep