・People I Pick #6: Pavel Rădulescu fotograf

People I Pick #6: Pavel Rădulescu fotograf

Pe Pavel Rădulescu l-am cunoscut în iarna anului 2016, prin intermediul unui grup de pe Facebook. Pe vremea aceea site-ul meu pickandkeep era doar un proiect care nu știa încă ce direcție să apuce și îmi doream să găsesc un fotograf cu care să colaborez. După un schimb de câteva mesaje, o cafea băută împreună, vreo două proiecte șio ședință foto pentru site-ul meu am realizat că Pavel este pentru mine un model de ambiție și una din persoanele a cărei activitate profesională mă motivează și mă determină să învăț lucruri noi. Cu alte cuvinte, este personajul perfect pentru povestea People I Pick – rubrica de pe acest site care înseamnă cel mai mult pentru mine și cu care intenționez să te ajut să-ți găsești măcar inspirația, dacă nu și motivația de a urma țeluri cât mai înalte. Ți-l prezint pe Pavel!



#1 Eu am aflat chiar de la tine, dar poți să-mi răspunzi și aici? Cum te cheamă și de unde vii?

Mă numesc Pavel Radulescu. Sunt născut în Pitesti, într-o familie minunată, de artiști, cu un tată pictor și o sora viitoare pictoriță unde de mic am intrat în contact cu artele vizuale.

#2 Ce te aduce în București și unde ai de gând să mergi mai departe?

Primul motiv a fost facultatea. Apoi a început să îmi placă orașul acesta care chiar are de toate, iar în următorii ani tot aici mă văd locuind însă bineînțeles că aș vrea să călătoresc în alte țări poate să fac și câteva proiecte foto. Cine știe?

#3 I-am chinuit și pe cei dinaintea ta cu întrebarea aceasta așa că nu te pot lăsa să scapi! Descrie-te folosind o melodie, un fel de mâncare și o epocă care să te reprezinte!

・Bob Marley: Don’t worry be Happy
・Mâncare: orice cu fructe de mare
・Epocă: epoca modernă

People I Pick #6: Pavel Rădulescu fotograf

#4 Ce te atrage la fotografie și de ce ai ales acest mod de exprimare artisitcă?

Îmi place foarte mult să interacționez cu oamenii, să îi cunosc. Iar pe lângă rezultatul pe care îl obiții după fiecare declanșare, fotografia implica și multă comunicare. În plus, ai ocazia să cunoști foarte mulți oameni interesanți, să asculți povești, să călătorești. Este un mediu de lucru dinamic. Și noi ne am cunoscut tot datorită fotografiei.

Fotografia de portret mă atrage cel mai mult. Iar în studio este foarte interesant să vezi cum poți obține portrete total diferite ale aceleiași persoane doar modificând schema de lumina și poziția subiectului. Practic te joci cu trăsăturile subiectului.

Nu știu dacă eu am ales fotografia. Cred că ușor, ușor mi-a ocupat tot timpul fără să îmi dau seama.

#5 Ce tip de aparat folosești și de ce?

Acum folosesc un Nikon d800, un aparat cu greutate la propriu foarte bun pentru fotografia în studio și nu numai. Am considerat că la acel moment era cea mai bună algere dintre aparatele pro de pe piață

#6 Scuze dacă e prea personal, dar sunt convinsă că sunt mulți curioși care ar dori să afle. Mai ai prima fotografie făcută de tine cu un aparat foto? Ne-o poți arăta?

Având în vedere tehnlogia la care avem acces astăzi, probabil că prima mea fotografie e făcută cu mult timp în urmă atunci când nici măcar nu îmi trecea prin cap că voi face vreodată fotografie. Dar banuiesc ca te referi la prima fotografie facută de când am început să fiu interesat de acest domeniu.

Aici e o poveste mai lungă. Inițial am început să fac fotografii împrumutând aparatele digitale ale prietenilor. Ulterior am început să folosesc aparatul cu care tata fotografia atunci când încă se folosea filmul, un Canon eos 3000v, aparat pe care îl mai plimbasem înainte jumate de an pe la București, dar pe care l-am dus acasa pentru că nu-l foloseam. Deci prima fotografie nu o am dar am păstrat fotografiile facute cu primul meu film, un fomapan alb negru iso200, dintre care una înca îmi place foarte mult și reprezentat un impuls pentru mine.

#7 Există o personalitate care ți-ar plăcea să-ți pozeze ca model?

Nu pot să spun că îmi doresc neapărat pe cineva anume dar sunt multe personalități pe care le apreciez și pe care le-aș poza cu mare plăcere, în special actori.

De multe ori valoarea unei fotografii este data de personajul pe care îl are în cadru sau de povestea din spatele acestuia. Altfel vei percepe o fotografie cu Al Pacino sau Charlize Theron.

#8 Cum îți imaginezi că te vei dezvolta ca fotograf în cinci ani? Dar peste zece?

Cred că peste 5 ani voi mai renunța la câteva din genurile foto pe care le abordez acum și mă voi concentra mai mult pe ce îmi face plăcere mai mare. Iar peste 10… se spune că atunci când ajungi să lucrezi 10.000 de ore într-un domeniu ajungi un adevarat profesionist, iar dupa calulele mele ai nevoie de aproximativ zece ani ca fotograf.

#9 Să zicem că ai avea destul încât să trăiești decent ORIUNDE în lume pentru jumătate de an. Ți-ai face bagajele și te-ai muta altundeva pentru a-ți clădi mai departe cariera de fotograf? Dacă da, unde?

Hmmm… Sunt atât de multe țări și orașe frumoase încât este o alegere grea. Dar dacă totuși pot alege orice aș vrea să merg într-un loc mai greu accesibil undeva în Asia, India sau China.

#10 Ce te motivează să mergi mai departe?

Este simplu! Îmi place ce fac.



#11 Spune-mi câțiva fotografi care te inspiră.

Peter Lindbergh: fotograful atipic de fashion care nu apelează la retouch.

MartinSchoeller: unul dintre fotografii pe care îi apreciez foarte mult și care m-a influențat în ultimul timp. Pentru ca tot vorbeam de fotografia cu peronalități, Martin e unul din fotografii „norocoși” care a fotografiat multe staruri și totuși, în paralel continuă un proiect prin care fotografiază și în același timp ajută oameni homeless. Le găsești fotografiile și poveștile foarte interesante pe contul său de Instragram.

#12 Dacă ai putea să te răzgândești în legătură cu o singură decizie legată de carieră, care ar fi aceea și de ce?

Categoric ar fi fost un avantaj daca m-as fi apucat mult mai devreme de fotografie, dar nu regret asta.

#13 Dacă nu s-ar fi inventat camerele foto NICIODATĂ, cu ce te-ai fi ocupat în schimb?

Am abosolvit Unarte, secția design de produs. Iar spre finalul facultății m-am reorientat către fotografie. Probabil aș fi continuat cu designul pentru care pe viitor sper sa pot aloca o parte din timpul meu…

#14 Cum ai descrie stilul tău de a face fotografii?

Deși fotografiile mele poate că seamănă între ele, eu nu cred că am ajuns încă la un stil care mă definește. Cred că e un proces care necesită mulți ani de studiu și de practică pentru a ajunge acolo unde să poti spune că ai un stil propriu, diferit de al celorlați și pe langa, să îti și reprezinte ideile. De-a lungul timpului am observat cum mi-am schimb modul de a privi și de a face o fotografie. Dar încă sunt la monentul în care experimentez diferite subiecte, tehnici, idei, etc.

#15 Care este diferența dintre poză și fotografie?

Cred că astăzi majoritatea folsim aceste cuvinte cu același sens. Dacă ne uităm în dicționar însă, vedem că fiecare are un sens diferit, “poză”, “a poza” se referă la poziția/atitudinea luată pentru a servi ca model, iar “fotografie”, imaginea propriu zisă creată de fotograf.

Teoretic fotograful face fotografia, iar cel care este fotografiat pozează.

#16 Există vreun lucru pe care un fotograf nu ar trebui să-l facă niciodată dacă își dorește să aibă succes?

Aceasta este o întrebare complexă, pe care mi-am pus-o și eu de mai multe ori. Nu cred că există un raspuns fix, sau nu îl am eu acum. Dar cu siguranță sunt foarte multe greșeli pe care le poti face. Totuși, cred că un lucru pe care trebuie să-l faci este să-l respecți întodeauna pe cel pe care îl fotografiezi, indiferent de cine este sau în ce circumstanță te afli și cred că la fel de important este să încerci mereu să fii un profesionist, să oferi 110%. Dar cred că raspunsul la întrebare depinde foarte mult de cum definești succesul.



#17 Să spunem că sunt o persoană care n-a pus vreodată mâna pe un aparat foto, dar mă trezesc peste noapte că vreau să devin fotograf. Ce sfaturi îmi dai și ce aparat îmi recomanzi?

Uite, îți pot spune din prorpia experiență căci nu au trecut prea mulți ani de când m-am apucat de fotografie. La început poți fotografia cu orice. Nu contează atât de mult camera. Poți folosi telefonul, mai ales că acum au camere foarte bune.

Important este să descoperi dacă îți place și ce îți place. Și abia apoi, să te gândești ce aparat să îti cumperi

Și dacă tot m-ai întrebat de aparat, acesta e doar o parte a echipamentului care dupa mine ar trebui pusă în plan secund pentru că mai importantante sunt obiectivele. Iar aici fiecare are specificațiile lui în funcție de ce gen de fotografie abordezi. Este o diferență de echipament pentru cei care fotografieza portrete și cei care fotografiază peisaje.

Ți-aș recomanda pentru început să începi cu un aparat pe film. Te va face să gândești altfel fiecare declanșare. Dar până la urmă vizunea contează. Camerele sunt doar mijloace de exprimare.

#18 Dă-mi exemplu de ceva la care nu ai renunța pentru toți banii din lume!

Nimic nu ar mai avea sens cu toți banii din lume

#19 Pune-mi o întrebare al cărui răspuns consideri că ți-ar fi de folos în vreun fel.

Cum vezi tu succesul pe plan profesional?

Să faci ce-ți place atât de bine încât să câștigi din pasiunea ta mai bine decât din orice altă slujbă unde ai putea avea rezultate de la bune în sus. Nu am ajuns încă la acel nivel și nu știu dacă voi ajunge vreodată.



#20 A fost plăcut să stăm de vorbă! Unde te găsesc data viitoare?

Sper că în studio făcând ce îmi place.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul Interviu cu Pavel Rădulescu îți recomand și:

Interviu cu Emil Călinesc blogger



・People I Pick #5: Crina Lință actriță

People I Pick #5: Crina Lință actriță

Există două tipuri de oameni: cei care urcă singuri scara către succes, și cei care cu toate că urcușul este dificil duc în brațe o mulțime de suflete care vor gusta bucuria alături de ei. Crina Lință – director al TeatruluiArte dell’Anima, face parte din cea de-a doua categorie și cu toate că-și serbează ziua de naștere tocmai azi, și-a făcut timp să mă învețe despre muncă, pasiune și dragoste. Tot ea m-a pus pe gânduri în legătură cu definiția personală pentru compromis și prin proiectulsău Școala de Teatru Arte dell’Anima, proiect ce sprijină copiii cu vârste între 3 și 18 ani, mi-a arătat cum poți ajuta ca profesionist într-un domeniu pe cei care doresc să urmeze o carieră similară cu a ta.

Piesa cu care Crina Lință a debutat pe scena teatrului profesionist se numește„Lettice și Leușteanul” și de la ea la cel de-al doilea spectacol „Milk on fire” și apoi o carieră în teatru nu a fost nevoie decât de perseverență, ambiție și ingredientul secret: pasiune.

Prezentarea Crinei Lință, actrița de teatru și în același timp femeia de afaceri care ne face mândri că suntem români aici și peste hotare, ar putea continua la nesfârșit. Dar ținând cont de faptul că replicile sale sunt cea mai bună metodă pe care să te bazezi în caracterizare unei persoane, voi trece direct la întrebările prezentului interviu dându-i ocazia Crinei să-mi povestească pe îndelete despre una din cele mai mari iubiri ale sale: scena.

La mulți ani, Crina! O viață cel puțin la fel de împlinită ca și cea de până acum și numai realizări profesionale și personale alături de cei dragi! Hai să începem!

1. Pe rețelele sociale și în revistele online am citit atât de multe lucruri despre tine încât am senzația că suntem cunoștințe vechi. Pentru cei care nu sunt încă familiari cu numele tău, ai putea, te rog, să te prezinți în câteva cuvinte? În primul rând, cum te cheamă și de unde vii?

Mă numesc Crina Lință. Vin de la răscrucea celor patru zări și sunt cea mai mică fiică a lumii fiindcă sunt învăluită de întregul ei necunoscut.

2. Acum că știu de unde ai pornit, mi-ar plăcea să aflu ce te aduce la București și dacă ești hotărâtă să rămâi sau te îndrepți mai departe?

Cred că important este nu atât de unde venim și nici unde vrem să ajungem, ci doar drumul pe care îl parcurgem.

3. Cred că ar fi prea puțin original să-ți cer un autoportret în cuvinte. De aceea, mi-ar plăcea să te descrii comparându-te cu o pasăre, un aliment și o dată istorică care să te reprezinte.

Fără să pară Cehovian, deși nu mi-ar displăcea, „sunt un pescăruș“ așa cum mi-a fost hărăzit zodiei în care m-am născut și citez „Sunt ambițioși și, adeseori, deschizători de drumuri pentru cei din cercul lor de prieteni, ei fiind primii care ajung în locuri sau situații la care/în care ceilalți ar dori să ajungă dar se tem de necunoscut.”

Îmi place mult mierea, un aliment folosit drept cadou pentru zei de către Romani, dar și un simbol al bucuriei de a trăi într-un mod armonios cu natura. Îmi încep în fiecare dimineață ziua cu o lingură de miere, un pahar de apă și o cafea.

Îmi place foarte mult muzica și idolul meu când eram copil și acum, este rege Rock&Roll’ului, Elvis Presley. M-a marcat ziua de 16 august 1977, ziua morții acestuia, zi care coincide cu ziua în care împlineam 7 ani.

4. Care a fost primul tău job și ce lucru important pentru cariera ta ai învățat din el?

Aș vrea să vorbesc despre primul meu job în Toronto, la vârsta de 24 de ani când am lucrat timp de trei ani la unul dintre cele mai mari ziare, respectiv „Toronto Star Newspaper. Am lucrat în telemarketing, vorbeam timp de 7 ore în limba engleză încercând să vând abonamente la acel ziar. Acolo am deprins cultul muncii, respectul față de locul de muncă și simțul competitivității.

5. Cum îți dai seama că ceea ce faci nu ți se potrivește așa cum ai sperat și unde trebuie să cauți puterea să o iei pe un alt drum?

Simplu – când primul lucru care-ți vine în minte dimineața este gândul că trebuie să pleci la muncă și nu ai niciun chef. Cred că lucrurile vin de la sine, tot timpul avem „semne“ că ar trebui să facem schimbări în viața noastră, dar fie pur și simplu nu le observăm, fie suntem comozi. Puterea stă în fiecare dintre noi înșine și nimeni și nimic nu ne poate sta în cale atunci când ne dorim cu adevărat o schimbare, indiferent de natura ei (job, relație, locuință, cetățenie, etc.)

6. Ce te-a determinat să alegi calea teatrului?

Pasiunea.

7. Poți să-mi spui câte ceva despre cum a fost prima oară? Prima oară pe scenă. Prima oară în fața publicului. Primele aplauze. Primul trac. Prima oara când ai uitat o replică (dacă s-a întâmplat vreodată acest lucru).

Prima oară pe scenă (exceptând experiențele de joc în trupa liceului) a fost când am început să jucăm spectacolul de licență „Și caii se împușcă, nu-I așa?“ la Palatul Copiilor. Am avut emoții extraordinar de mari, la sfârșit mi-au tremurat picioarele, cred că mi-a crescut pulsul, dar aveam o bucurie și o fericire în suflet incomensurabilă și energia era atât de mare încât mi-aș fi dorit să reîncep imediat un alt spectacol.
?(râde) replici uitate? Cui nu i se întâmplă? Dar suntem actori, nu-i așa? Putem oricând improviza.

8. „Lettice și Leușteanul”, spectacolul tău de debut, l-ai ales tu pe el, sau el pe tine?

Cred că eu l-am ales. Mi-a plăcut textul de la prima lectură, l-am tradus, am cumpărat drepturile de autor și am decis într-un final să-l și produc la Teatrul Arte dell’Anima. Peter Shaffer are un umor fin, tipic britanic. Vă invit să vă și convingeți!

9. Am citit mult despre Teatrul Arte dell’Anima și ceea ce m-a impresionat în mod deosebit este faptul că dorești să dai o șansă unor piese de teatru ale absolvenților studiilor de licență care fără tine nu ar avea un loc unde să-și exersese talentul și să dea viață creațiilor lor. De unde a pornit această idee? De ce faci acest lucru pentru tineri?

Ideea mi-a venit fiind studentă în anul 1 văzând necesitatea locurilor de muncă pentru tinerii actori, deoarece anual termină facultatea mult mai mulți tineri decât locuri în teatre disponibile.

De ce nu, în primul rând? Când ei sunt viitorul nostru, și sunt foarte mulți actori talentați care poate nu au noroc sau nu sunt văzuți de cine trebuie și pentru că actorii au o sensibilitate aparte și trebuie ajutați să se descopere și să îi descoperim cu toții.

10. Cu ce alte spectacole ne mai putem delecta la Teatrul Arte dell’Anima? Am tentința să pun în dificultate persoanele pe care le intervievez așa că te rog să mă scuzi, dar tare mult aș vrea să știu care este spectacolul pe care mi-ai recomada să-l văd primul?

Extrem de multe. Avem în prezent șase producții proprii și peste 20 de spectacole invitate de-a lungul timpului. Dar cred că cel mai bine este verifici programul nostru pe www.artedellanima.ro și sigur vei găsi ceva care să ți se potrivească.

Pentru a nu fi subiectivă, vă invit să vedeți ultima producție a Teatrului Arte dell’AnimaTotul despre femei, de Miro Gavran, în regia lui Felix Crainicu, în care joc alături de Corina Dănilă și Adriana Titieni, dar cu siguranță în fiecare din spectacolele de la Teatrul Arte dell’Anima găsiți o poveste care merită să fie văzută și auzită.

11. Ai în plan o mulțime de proiecte ambițioase și creative, dar într-unul din interviurile tale ai spus că “Am învățat că nu trebuie să ai așteptări, pentru a nu avea dezamăgiri”. Deși personal te înțeleg perfect pentru că și eu gândesc exact la fel, explică pentru cineva care nu poate merge înainte fără un țel concret și rezultate stabilite încă de la început, de unde îți găsești motivația?

Motivația rezultă din pasiunea și din dragostea cu care fac lucrurile. După aproape o experiență de-o viață aș putea spune cred, că e important este ca la sfârșitul fiecărei zile să fim mulțumiți de ceea ce am realizat fără să așteptăm ca altcineva să ne mulțumească în mod concret. Dacă aș avea așteptări sau dacă aș apleca urechea în stânga și-n dreapta probabil că nu aș mai face nimic, dar eu sunt o „leoaică“ luptătoare sau o Mona visătoare care crede-n steaua ei.

12. Există prea târziu? Dar prea devreme?

Niciodată nu este prea târziu sau cum spun americanii: „Never know unless you try!“ Prea devreme… hmm, la asta nu m-am gândit. Într-adevăr spunem despre diverse lucruri că s-au întâmplat „prea devreme”, dar cred că important este să le primim ca pe niște provocări și să încercăm să le facem față.

13. Ceea ce faci pentru tineri în cadrul Teatrului Arte dell’Anima nu este primul și cu siguranță nici ultimul proiect original din viața ta profesională. Printre altele am aflat de „Ziarul Pulsul Românesc” din Toronto, prima publicație din Canada pentru românii din diasporă. Ce te-a determinat să începi acest proiect? Ce subiecte abordai?

O altă pasiune a mea – pasiunea pentru scris. Era o publicație pentru comunitatea românească din Toronto, o ediție lunară, în care aveam diverse rubrici de informare, fie despre lucrurile care se întâmplau în țară, fie știri de importanță pentru diaspora. Aveam și un editorial creativ, pe diverse teme, dar și colaboratori care scriau articole pe diverse teme de interes local.

14. Care sunt șansele ca pe viitor să începi un proiect care să nu aibă nicio legătură cu lumea teatrului?

Numai Dumnezeu știe, dar nimic nu este imposibil.

15. Dacă eu, la vârsta mea (am 27 de ani), mi-aș pune în gând că vreau să mă fac actriță de teatru, fără niciun pic de experiență în domeniu, ce sfat mi-ai da? De unde ar trebui să mă apuc?

În primul rând să-ți urmezi visul, indiferent care ar fi acela, dacă ți-ai dori să fii actriță ți-aș recomanda să-ți faci un portofoliu care să te reprezinte și să fii tu însăți, sinceră, cu sensibilitatea și slăbiciunile-ți caracteristice.

16. Ești o femeie ambițioasă, puternică și împlinită. Dar dacă ai fi pusă în situația să alegi, ce ți-ai dori dintre: dragoste, bani, prieteni, familie, călătorii, timp liber și sănătate? Nu ai voie decât două variante!

Dragoste și sănătate. Nici nu a fost greu ? am și minte matematică, contrar așteptărilor, nu doar creativă. Dragoste înseamnă și familie și prieteni, iar sănătatea îți permite să te bucuri de prieteni, familie, călătorii, timp liber și să faci și bani.

17. Ce înseamnă pentru tine termenul power spot? Ai un asemenea loc, nu neapărat în sensul clasic, unde mergi să te încarci cu energie?

La teatru, fie că e vorba de propriul teatru unde joc sau am calitatea de producător, dar și în alte spații unde merg și văd cu mare plăcere alte spectacole.

18. Oamenii sunt fără îndoială neprețuiți, așa că ne referim strict la lucrurile materiale. Există ceva la care nu ai renunța pentru toți banii din lume?

Să fiu pe scenă.

19. Te rog pune-mi tu o întrebare al cărui răspuns consideri că ți-ar fi de folos în orice mod.

Ce înseamnă pentru tine a face un compromis?

WOW! Recunosc că la asemenea întrebare nu m-aș fi așteptat niciodată!

Pentru mine un compromis este un cuvânt cu semnificație foarte adâncă. El înseamnă să renunț la ceva la care țin în favoarea cuiva la care țin.Acel ceva poate însemna aproape oricede la idei și idealuri și până la lucruri materiale pe care pun preț. Iar cineva poate fi una din acele persoane fără de care viața mea nu ar mai fi la fel de împlinită.Asta înseamnă compromis.

Pe de altă parte nu voi numi niciodată compromis ideea de a renunța la un lucru care mă privește doar pe mine, în favoarea altui lucru care mă privește tot doar pe mine. Această acțiune o numesc pur și simplu alegere și cât timp nu implică oameni la care țin mai mult decât la mine însămi, nu o voi privi cu atâta gravitate.

Iar dacă e să reducem ideea la absurd și ne referim la teste psihologice de tipul: pe cine ai îneca dintr-o barcă care se scufundă pentru a-i salva pe ceilalți dintre: o mamă, un copil, un X, un Y și mai știu eu cine, ți-aș răspunde fără să mă gândesc o clipă că pe mine. Nu mă pune vreodată să sacrific unul din doi oameni, indiferent de cine ar fi ei pentru că n-aș avea puterea să fac vreun compromis în afară de renunțarea la mine însămi.

20. Mi-ar plăcea să ne vedem și cu altă ocazie. Unde te pot găsi data viitoare?

(Râde) Pe scenă.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul Interviu cu Crina Lință îți recomand și:

Interviu cu Emil Călinescu blogger

・People I Pick #4: Ca între fete cu Simona Muscă scriitoare

People I Pick #4: Ca între fete cu Simona Muscă scriitoare

Rubrica People I Pick de la pickandkeep dintr-un început a fost acaparată de bărbați puternici, care știu ce vor de la viață și știu și cum să obțină. Dar dacă aș fi continuat în acest timp, de la un moment dat, aș fi avut impresia că lipsește ceva. Cred că este vorba de acea notă feminină care îndulcește conversațiile și poartă discuțiile și în direcții în care nu am ajuns încă în primele trei interviuri. De aceea, ca să echilibrez situația, m-am gândit să întreb pe Simona Muscă, autoarea cărții Conjugat la feminin și în același timp o femeie anteprenor de la care multe avem ce învăța, cum a știut ce drum să aleagă în viață și cum de reușește să nu se abată de la el?



1. Te-am cunoscut prin intermediul cărții tale, Conjugat la feminin și țin să mărturisesc că a fost o întâlnire pe cinste. Pentru cine nu ți-a citit cartea însă, ai putea să-mi spui câteva cuvinte despre tine? Cum te cheamă și de unde vii?

Sunt Simona Mihaela Muscă, m-am născut, educat și format în București. Am ales de foarte tânără calea antreprenoriatului şi recunosc că fără oamenii dragi din jurul meu, care îmi înfrumusețează viața, nu aș fi putut ajunge la rezultatele de care mă bucur astăzi. Am o experiență complexă de business, reușind să fiu în același timp regizor, directorul unei agenții de modelling, organizator de evenimente cultural-artistice și managing partner Senior Center, cu toate că provin dintr-o familie în care înclinațiile de business lipsesc cu desăvârșire. Reuşita ar putea însemna muncă, ambiție, viziune și stabilirea corectă a priorităților în business și în viața personală.

2. Acum că știu de unde vii, încotro te îndrepți?

Către oameni și proiecte care îmi fac bine.

Către oameni cărora le pot înfrumuseța traseul personal sau profesional.

Către proiecte care mă dezvolta moral, spiritual, financiar.

3. Alertă de clișee! Descrie-te în câteva cuvinte, dar ca să fim originali alege un frunct, o destinație de vacanță și o băutură.

Fruct: Avocado, fiind unul dintre cele mai bogate surse de fibre.

Destinație de vacanță: Franța, Paris, destinație cunoscută ca fiind cel mai romantic oraș din lume.

Băutură: Café latte

4. Din cartea ta am aflat despre o mulțime de lucruri despre cariera și proiectele tale. Ce mai pui la cale în viitorul apropiat?

Cineva mi-a spus că eu nu am stare niciodată și că mereu trebuie să pregătesc eu ceva nou. Așa este – mă plictisesc destul de repede de unele proiecte pe care le încep, le dezvolt și le aduc la nivelul maxim pe care mi l-am propus, iar ulterior îmi găsesc un alt domeniu în care vreau sa activez. acest lucru se întamplă și acum – pregătesc o emisune online din toamnă, un nou volum by Conjugat La Feminin și cine știe ce mai visez în această noapte ?



5. Noul volum Conjugat la Feminin pe care îl ai în plan va avea aceeași temă cu primul? Sau ar trebui să ne așteptăm la ceva cu totul și cu totul diferit?

Este cu totul alt gen de scriere. Daca în primul volm am abordat un limbaj ceva mai direct, poate uneori mai dur sau realist, acum voi fi ceva mai blândă și voi aduce pe noptierele cititorilor un roman pe care intenționez să-l transform la timpul lui într-un film sau într-o piesă de teatru.

6. Te consider un model pentru tinerele din ziua de azi și nu numai – un bărbat ar putea citindu-ți cartea să tragă tot la fel de multe învățăminte ca o o femeie. De aceea, chiar dacă sună puțin cam personal, ai putea să răspunzi și aici, ce ai făcut ca să ajungi unde ești?

Am știut de mică, cândva pe la doar 12 ani, că vreau „să fiu mare”! Nu știu dacă această țintă a fost încă atinsă sau nu, dar știu că muncesc în fiecare zi pentru visul meu, studiez multiple domenii și îmi dezvold permanent aria de cunoaștere, aria de socializare, aria de timp pentru mine și aria domeniilor în care activez.

Rețeta mea este aceeași pe care o amintesc toți cei întrebați același lucru:

MUNCĂ,MUNCĂ,MUNCĂ. Iar cand simți că nu mai poți,MAI POȚI UN PIC!

7. Sunt convinsă că există un motiv pentru care acum faci ceea ce faci. Ce te recomandă pentru această carieră?

Au existat multe etape în cariera mea, însă toate în aceeași direcție. Primul moment care mi-a definit calitățile de manager și de bun organizator a fost timpuriu, încă de la 16 ani. Aveam deja patru ani de experiență în modelling când m-am hotărât să-mi înființez propria agenție de modele – Fashion Model Agency. Inconștientă sau cu un spirit antreprenorial supradezvoltat? Încă nu știu. Dar știu că am vrut să nu mai depind de impresari și de comisioanele oferite de aceștia. Am vrut să fiu independentă, să câștig singură, ba mai mult, să îi fac și pe colegii mei să câștige direct proporțional cu munca lor. Am investit tot ce am câștigat în aproape patru ani într-o idee în care pe atunci credeam că nu are cum să dea greș. O agenție care a reușit să recruteze, să formeze și să promoveze sute de tineri.

Cultura antreprenorială pe care o aveam la 16 ani era zero, învățam să înot pe măsură ce mă aruncam în valuri. Totuși, anii aceia mi-au format o anumită disciplină a businessului, respectul pentru muncă și pentru lucrul bine făcut. Am învățat de una singură ce înseamnă managementul resurselor, cum se rezolvă o criză de imagine și ce clauze trebuie să aibă un contract. Am căzut și m-am înverșunat din nou, am știut să râd de iluziile proprii, dar am avut acel ceva ce poate le lipsește celor care vor să reușească: curajul de a merge mai departe, de a risca.

Am mers mai departe cu dorința dezvoltării și în 2007 am înființat și coordonat o revistă națională pentru femei, „Miruna”. Tot atunci am făcut cunoștință și cu ceea ce avea să devină mai târziu pasiunea mea: televiziunea. Pentru că am căutat mereu o formă cât mai bună de promovare a talentelor descoperite în agenție, am fost producător și realizator al emisiunii „Tendințe, o emisiune de fashion dedicată tinerilor care erau în domeniu sau care își doreau să înceapă o astfel de carieră.

De ce numesc eu acestea momente decisive și care mă pot „recomanda”? Pentru că am făcut cunoștință timpuriu cu lumea antreprenoriatului, cu cea a rezultatelor palpabile și cu satisfacția oferită de mulțumirile celor pe care îi ajuți.

8. Să spunem că te-ai fi născut bărbat crezi că ai fi profesat în alt domeniu?

Un exercițiu interesant al imaginației…Bărbat…Hmm…

Mi-ar fi placut sa fiu un medic veterinar.

9. O mulțime de tinere care ți-au citit cartea cred că vor să ajungă ca tine. Dar tu ai un model în viață? Cineva la care te uiți de jos în sus și pe care ți-ar plăcea să-l imiți din mai multe puncte de vedere?

Provin din domeniul modellingului, așa că primul model de femeie de afaceri pe care l-am cunoscut a fost din sectorul modei, Coco Chanel. Personal, am văzut în ea ceea ce am găsit și în mine: o femeie curajoasă, cu mult potențial, dornică să schimbe lumea. Sună idealist, dar pe mine biografia lui Coco Chanel m-a făcut să vreau să am propria mea agenție de modele, să îmi tipăresc propria revistă și să ajung astăzi să dețin un centru pentru seniori. Dincolo de strategia alegerii unor nișe și de punerea pe picioare a unor proiecte care mai există și astăzi și sunt profitabile, a existat dorință copilărească „moștenită” de la Coco Chanel – aceea de a pune bazele unei afaceri proprii.

Tot de la ea am învățat că în viața oricărei femei atât grația, cât și frumusețea fizică și cea interioară joacă un rol foarte important, fiind, poate, primele care deschid o ușă, iar pe parcurs cele care înglobează calitățile profesionale și morale. Da, recunosc, experiența mi-a demonstrat că un om frumos este ascultat mai bine decât un om care nu are trăsături atât de… joviale, să le spunem. Însă, dincolo de frumusețe, o femeie, cu atât mai mult o femeie de afaceri, trebuie să-și păstreze feminitatea și grația naturală ca pe un dat, nu ca pe un instrument de persuasiune.

Dincolo de lirismul „eroinei” mele, urmăresc constant activitatea unor lideri și antreprenori români și internaționali, precum și a unor marketeri de succes precum Seth Godin, Philip Kotler sau Malcom Gladwell.

10. Spune-mi un lucru la care nimeni nu te poate întrece.

Nimeni din cei pe care îi cunosc…

Pană acum se pare că nu cedez primul loc în flerul nativ de a implementa un business pornind de la o simplă idee și neajutată de cursuri antreprenoriale sau de management. Businessuri in diverse domenii, unele necomplementare.

11. Dar unul care te-ar împlini dacă l-ai putea avea/face?

Mi-ar fi plăcut să am talent muzical și să îmi șlefuiesc vocea pentru a putea canta.

12. No pressure! Ce te vezi făcând la anul? Dar peste cinci ani?

Pentru mine mâine nu există!

Trăiesc și mă bucur de clipă mai mult decat orice altceva. Îmi iubesc și romanțez prezentul, trecutul este doar o amintire frumoasă asupra căreia nu mai pot aduce nicio modificare, iar de viitor nu știu nimic altceva decat că fiecare clipă ce urmează celei prezente face parte deja din viitor.

13. Dacă ai putea corecta o singură decizie mai puțin inspirată care ar fi aceea și unde crezi că ai fi ajuns acum dacă ai fi avut atunci gândul de pe urmă?

Dacă aș putea fie și doar o singură decizie sau acțiune din trecut – prezentul meu ar fi arătat diferit (mai bine sau mai rău – nu știu, dar diferit). Nu îmi pemit să trăiesc cu regrete sau remușcări. Și nici nu vreau!



14. Dar ceva ce nu ai schimba niciodată? O realizare de care ești cu adevărat mândră? Un highlight al existenței tale?

Nu aș modifica absolut nimic din întregul parcurs. Dacă ne referim la top management, nu regret nimic, pentru că sunt genul de om care învăț mai ales din greșelile mele. Trebuie să pui multă pasiune în ceea ce faci și cu siguranță vei ajunge la rezultatul dorit. Am intrat pe piața de antreprenoriat la doar 16 ani, când singurele probleme cu care mă confruntasem până atunci erau cele de matematică.

Am avut curaj, mi-am asumat proiecte imense (propria agenție de modelling, producția unei emisiuni, coordonarea unei reviste naționale) și îi repect și le mulțumesc continuu tuturor directorilor de casting, designerilor, managerilor cu care am colaborat pentru încrederea pe care au avut-o în mine. Lecția cea mai importantă pe care am învățat-o în 10 ani de business este aceea că fiecare om care îmi iese în cale îmi este superior într-o anumită privință. De aceea învăț ceva semnificativ de la fiecare persoană pe care o cunosc.

Personal, în domeniul afacerilor, mă bazez pe instinct. Nu sunt tipul investitorului precaut care își face temele înainte de a da banii. Da, există mereu un plan înainte de a implementa o idee, dar mizez întotdeauna pe fler, apoi, odată investiția făcută, încep să muncesc pentru a fi sustenabilă, iar mai apoi profitabilă.

În business, în general, nu ar trebui să te ferești de nimic. Ai nevoie de curaj și de un background educațional puternic, iar dacă nu le ai pe acestea, le poți dobândi numai muncind pe cont propriu. În business trebuie să fii empatic: cu mediul de afaceri, cu fluctuațiile pieței, cu nevoile ei, să păstrezi pasul cu raportul dintre cerere și ofertă și să ai viziune, astfel încât să poți prezice modificările traseului unui business.

15. Promit să nu te copiez, dar cu siguranță mă voi inspira! Ce (crezi că) îmi lipseşte ca să am succes ca tine?

Am încercat să fac o hartă a succesului acum câțiva ani, când eram pasionată de biografiile celor care, în viziunea mea, reușiseră să facă ceea ce și-au propus și să pună pe picioare businessuri de anvergură.

Succesul înseamnă altceva pentru fiecare dintre noi. Am observat că cei de-o vârstă cu mine tind să vadă doar plusurile culmilor înalte, iar acesta este primul pas care te poate trage în jos. Trebuie să fii realist și să afli exact ce știi tu cel mai bine să faci, care este mediul cel mai propice pentru dezvoltare și cum poate businessul tău să îmbunătățească viețile celor de lângă tine.

Aceasta a fost chiar prima regulă pe care am învățat-o: orice ai face, trebuie să o faci pentru că înfrumusețează, ajută, completează viața cuiva. Altfel, modul de gândire egoist nu te va duce decât la eșec. Formula magică: conjunctură, talent și ambiție: Ambiția este o trăsătură de caracter care nu-ți poate lipsi atunci când vrei să dezvolți o afacere.

Gândește-te la oameni ca la niște semințe: unele sunt seci, altele abia așteaptă să rodească. Dintre cele pline de viață, unele vor cădea în sol fertil, altele vor nimeri pe asfalt. Asta este ceea ce numesc eu conjunctură favorabilă. Dintre cele care vor cădea pe sol fertil, doar unele vor avea oportunitatea de a fi udate sau alintate de soare și vor rodi – este ceea ce numesc împărțirea inegală a resurselor. Apoi, dintre acestea, doar câteva se vor ridica deasupra tuturor, eventual acoperindu-le și luându-le soarele – este ceea ce se numește realitate.

Această teorie se poate contura decupând viețile multora dintre cei pe care îi apreciem astăzi, începând cu Bill Gates, Henry Ford, componenții trupei Beatles sau Warren Buffet. Date exacte, cifre și analize asupra acestor exemple de oameni de succes am citit într-o carte pe care ți-o recomand cu dragă inimă: „Excepţionalii” de Malcom Gladwell. Tot în ea vei găsi și rețeta după care aleargă mulți în căutarea succesului: munca. Mai precis, 10.000 de ore de muncă în acel domeniu. Făcând un calcul aproximativ, veți ajunge la aceste 10.000 de ore de muncă în 10 ani. Așadar, 10 ani de experiență într-un domeniu te pun abia la baza piramidei specialiștilor. De aici încolo, multă muncă, talentul tău și intuiția te pot aduce mai aproape de ceea ce definești tu prin succes.

16. Nimeni nu le are pe toate. Unii chiar nu au nimic. La pickandkeep însă suntem optimiști așa că ai dreptul la două. Ce alegi dintre: dragoste, bani, prieteni, familie, călătorii, timp liber, sănătate?

Grea alegere pentru că mereu ne dorim ceea ce nu avem, iar cand avem tot parcă încă ne lipsește ceva. Însă, voi respecta regula jocului și mă voi limita la două aspecte: sănătate și familie.



17. Cu toții avem și momente mai puțin perfecte. Tu ce faci când lucrurile nu ies așa cum îți dorești? Cum te relaxezi și cum te pui iar pe picioare?

Cred că totul depinde de optică și de modul în care percepem momentele „mai puțin perfecte”. Eu nu le numesc așa, ci experiențe ce mă maturizează, mă întăresc, mă formează, mă ajută să mă descopăr și să aflu ceva nou despre mine. Zâmbesc și mulțumesc!

18. Există vreun lucru la care nu ai renunța pentru toți banii din lume?

Toți banii din lume sunt prea puțini pentru orice lucru mărunt la care eu aș putea renunța.

19. Acum pune-mi tu mie o întrebare la care crezi că aș putea să răspund și al cărei răspuns ți-ar fi de un real folos în viață/carieră.

Ești un om frumos din toate punctele de vedere. Oamenii care te cunosc mărturisesc asta, proiectele tale vorbesc de la sine. Totuși, bănuiesc că mai ai și puțin timp liber. Ce pasiuni îl ocupă și fac parte din plăcerile tale?

Îți mulțumesc pentru compliment! 🙂 Din păcate însă, în ultimul timp sunt atât de ocupată încât lumea a început să-mi spună că sunt un om nervos și nu unul frumos :)))) Motiv pentru care mă gândesc serios și pun în balanță toate proiectele în care sunt implicată pentru a vedea cum pot să mă reorganizez.

Hobby-uri am foarte multe! Prea multe! De exemplu, ador să ascut muzică. Și cu toate că probabil majoritatea celor care citesc acest articol îmi vor spune căa asculta muzică nu poate fi considerat un hobby, la modul cum o ascult eu, nici că aș putea să numesc altfel această activitate. Pentru mine muzică înseamnă doar melodiile cu multe, multe, multe versuri, precum o poezie. Melodii care mă fac să reflectez asupra ceea ce a vrut să transimită cântărețul. Și întâmplarea a făcut să descopăr pe la 14 ani că mai multe versuri ca muzica rock japoneză nu are niciun alt tip de muzică și astfel, m-am pus pe învățat japoneză pentru că înțelegeam că toți cântă din inimă și au un mesaj foarte important de transmis, dar nu înțelegeam ce. De aceea, consider și japoneza pentru care câțiva ani am dedicat măcar 6 ore (cu cronometru) de studiu pe zi, zi de zi, tot un lucru făcut de plăcere.

Nu îmi place doar să învăț japoneză, îmi place și să-i învăț pe alții japoneză. Ție care îți place atât de mult să faci lucruri pentru alții, cred că mă vei înțelege de ce consider predatul un hobby și nu o muncă. Sunt una din foarte puținele românce care a învățat japoneză în proporție de 90% pe cont propriu și a ajuns să profezeze folosind această limbă. Și discutând și cu alți cunoscători, mi-am dat seama că am fost și destul de rapidă. Dar am elevi cărora le predau și care dau dovadă de atâta potențial încât simt vor întrece dacă o țin în ritmul acesta și vreau să văd cât de repede. Pentru un profesor, nu există mândrie mai mare decât să fii depășit de propriul elev.

Pe lângă muzică și japoneză, îmi place și să citesc. Acasă nu am timp, dar când sunt într-un mijloc de transport sau mă ochești așteptându-mi rândul undeva, e imposibil să mă vezi fără o carte.

Îmi mai place să scriu. Indiferent dacă e vorba de română, japoneză sau engleză, scrisul nu mă obosește niciodată și mă relaxează. În plus, îl admir pe Murakami și felul în care reușește să aducă la viață niște personaje atipice, la care nimeni în afară de el nu ar putea să se gândească și într-o zi mi-ar plăcea să fac același lucru. Dar până atunci, mă rezum la bloguri și articolele pentru revistele din Japonia.

Ador hainele și investesc atât de mult în ele încât le pot considera un hobby!Margaret Howell este pentru mine un geniul al design-ului; BrandurileMaison Kitsune, A.P.C., mm6și Agnes Ble consider baza garderobei mele, iar când vine vorba de genți de piele ori Saint Laurent sau Chloe, ori nu-mi cumpăr. Îmi plăcea moda dintotdeauna, iar prin Tomo (soțul meu) care a lucrat pentru brandul Egineered Garments am ajuns să o văd cu totul și cu totul altfel și să mă îndrăgostesc de ea. Am încercat să ne deschidem și un magazin vestimentar online în România. Dar vremea și vremurile nu au fost prielnice. Nu am renunțat însă la idee și cândva, chiar dacă nu în viitorul foarte apropiat, cu siguranță ne vom întoarce la visul nostru.

Ca să nu crezi că sunt un cartof care stă toată ziua pe scaun și bate la tastatură, să știi că îmi plac și activitățile mai dinamice. Îmi place să fac sport dacă nu este vorba de ceva competitiv, îmi place să alerg, iar de curând am fost la cățărat și cred că acesta va deveni noul meu hobby.

În rest, nu refuz niciodată o partidă de șah sau în situații cu totul și cu totul speciale, un joc bun pe calculator.

20. Cam asta a fost tot. Unde te găsesc data viitoare?

La Tearul Metropilos jucand în piesa Hagi Tudose, pe o plajă pustie citind sau scriind pentru un nou volum by Conjugat La Feminin, la un seminar unde predau adolescenților actoria de teatru sau bunele maniere in ziua de astăzi, la un eveniment caritabil, sau la biroul meu unde întalnesc oameni alături de care dezvolt noi proiecte. Mulțumesc!

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolul Interviu cu Simona Muscă îți recomand și:

Interviu cu Crina Lință actriță



・People I Pick #3: Alexandru Stoia trainer

People I Pick #3: Alexandru Stoia trainer

Nu am cunoscut vreodată o persoană mai pozitivă și optimistă ca Alex. De câte ori sunt în cumpănă sau nehotărâtă, discuțiile cu el reprezintă pentru mine tot ce-mi trebuie ca să-mi schimb modul de a gândi și a realiza că în viață nu se poate intra doar pe ușă, ci și pe fereastră sau printr-o gaură din perete. Nu există un singur mod de a face lucrurile. Iar ca să obții ceea ce-ți dorești, atâta timp cât nu faci „victime” în drumul tău prin viață, scurtăturile sunt permise!



1. Eu parcă te cunosc de o viață. Dar hai să te prezentăm și celorlalți. Cum te cheamă și de unde vii?

Chiar așa pare, nu? Că ne știm de-o viață. Adevărul e că, cel puțin tu pe mine, mă știi mai bine decât, probabil, 80% din oamenii din viața mea.

Lumea mă știe drept Alex, mai nou am început să folosesc numele întreg, Alexandru. Bunicii au ținut morțiș-morțiș să mai adauge și Cosmin. Dar sunt singurii care mă strigă, după 33 de ani, Cosmin…sau “Cosminică”. Să nu râzi…

De loc, sunt din Sibiu, unul dintre cele mai frumoase orașe din România. Cu siguranță toată lumea a auzit de el.

De unde vin? Interesantă întrebare. Aș spune că, deși locul natal ne definește într-o anumită măsură, eu mă consider rezultatul mediului în care am crescut și mediului în care, apoi, am ales să mă dezvolt.

Vin dintr-un loc destul de “normal”. O familie tradțională, clasică, din clasa de mijloc. Ca rezultat, vin dintr-un mediu “banal”, destul de așezat. Nimic nu cred că ar fi diferit, la o primă vedere, de alte familii de provincie din România. Știi, mediul în care ți se spune că trebuie să crești, să fii cuminte, să faci școala, să iei (neapărat!) toate diplomele de pe pământ, să te angajezi, să te căsătorești, să faci copii…și, evident, să muncești pentru bunăstarea familiei până la adânci bătrâneți.

2. Acum că știu de unde vii, spune-mi unde ți-ar plăcea să mergi?

Păi…e clar că nu am vrut și nu vreau să merg pe drumul pe care am început în viață. Cu siguranță nu sunt omul care să se mulțumească cu “puțin”, “normal”, “banal”. Pentru mine, totul trebuie sa fie mereu nou, mereu în schimbare, mereu o provocare. Mă plictisesc repede de un loc, de o relație, de un obicei, mai ales dacă devine rutină.

Unde mi-ar plăcea să merg? În lume. La propriu. Sunt un om de lume, îmi place să mă identific ca “cetățean global”. Până acum am avut norocul să intru în contact cu aproape toate națiile pământului. Asta m-a făcut să vreau să vizitez toate acele locuri despre care oamenii vorbesc, despre care am citit când eram copil, despre care am învățat la școală.

Nu mă văd stabilindu-mă undeva anume, nu mai mult de 2-3 ani. Mi-e ușor să mă desprind, să mă mut, să mă detașez. Ceea ce e în avantajul meu și nu prea…De multe ori oamenii se uită la mine cam ciudat. Oricum, aș putea să vorbesc despre subiectul asta câteva zile, dacă mă lași să turui. Ideea e că, uite, chiar acum, sunt într-un moment din viața mea “between experiences”. Si habar n-am ce urmează. Dar, orice ar fi, trebuie să fie “ginormous”, cum spune unul dintre speakerii motivaționali preferați ai mei.

3. Alertă de clișee! Descrie-te în trei cuvinte, dar ca să fim originali alege un fel de mâncare, un film și o pasăre.

3 cuvinte? Wow…ți-ai gasit. Un om care ar vorbi despre el toată ziua, să îl limitezi la 3 cuvinte? Offf…hai să încercăm. Aș spune: salată de boeuf, “Me before you” și pasărea “Lira



4. Cu ce te ocupi și cât de mulțumit ești de munca ta?

Sunt economist. Dar cariera am construit-o într-un domeniu destul de diferit: customer service. Am început, am continuat și, probabil, voi continua să activez în industria de client service, call center. Sunt mulțumit și nu prea. Îmi place domeniul în care activez, am ajuns la un nivel destul de înalt și îl fac bine. Dar, recunosc, industria devine din ce în ce mai mult orientată către profit.

Acum aproape 14 ani, când am avut primul job în domeniu, atenția mea era toată orientată către omul cu care vorbeam. Îl ascultam activ, eram atent la “problema” lui. Și aveam o satisfacție enormă când rezolvam situație după situație.

Astăzi, am evoluat. Doar că, pe măsură ce am crescut în carieră, s-a diminuat gradul de satisfacție. Am realizat că, pentru multe companii, clienții sunt cifre care se traduc liber…în bani.

5. În ziua de azi nimeni nu mai face un singur lucru. Te mai ocupi și cu altceva în rest?

Să știi că da. Încerc să mă țin ocupat. Uneori prea ocupat. Îți spuneam mai devreme că îmi place foarte mult să ajut oamenii. Pe măsură ce cariera mea a crescut în domeniu, am simțit cum fac din ce în ce mai puțin ceea ce îmi place.

Așa că, am decis sa fac ceva în paralel. Totul a început acum aproape 7 ani, când am descoperit universul dezvoltării personale. A fost wow. Cred că am devorat în primii 2 ani aproape 30 de cărți. Citeam pe bandă rulantă. Aveam mereu cărți sau audiobooks la mine. Și eram atât de entuziasmat de toate descoperirile. Le împărtășeam cu drag cu cei din jur.

Pe scurt, în 7 ani am devenit terapeut în hipnoza clinică, am dezvoltat un program de “mind management”, tatonez cu domeniul filosofic al energiilor și, în sfârșit, simt că ajut oamenii așa cum mi-aș dori. Și meditez. Extrem de mult. Oriunde apuc, chiar și 5 minute. Face minuni!

6. Probabil că sună cam personal, dar chiar îmi doresc să aflu. Ce ai făcut ca să ajungi unde ești?

Simplu. M-am ambiționat. Ca fiecare dintre noi, am și eu o povestioara motivațională. De fapt am mai multe, dar o sa-ti povestesc doar una astăzi. La începutul carierei mele, după 2 ani de call center, am aplicat la un post de trainer pentru departament. Pe scurt, interviul mi-a părut extrem de dificil la acel moment. Feedbackul pe care l-am primit a fost unul destul de brutal: “Alex, tu nu vei ajunge niciodata trainer. Mai mult, nici nu cred ca vei ajunge vreodată mai mult decât un agent call center”. M-a lovit! Îți dai seama că m-am simțit super mega de r***t. În același timp îmi aminteam de câteva întâmplări similare din școală. Multă vreme acest “nu ești suficient de bun” m-a bantuit. Chiar și astăzi îl mai simt, câteodată.

Dar am reușit să-l iau, să dau cu el de pământ, și să îl transform în ceva pozitiv. Cred că a fost un proces de a-mi dovedi mie ca pot face orice. Cam ăsta e “secretul”. În rest, ce am făcut a fost sa fiu amabil și bun cu cei din jur.

Norocul meu a fost și este mereu legat de oameni. Chiar pun suflet în ceea ce fac. Iar marea majoritate a celor cu care intru în contact țin minte. Faptul că sunt un bun ascultător și ghid, mereu m-a înconjurat de oameni de calitate. Iar, în carieră mai ales, să ai o rețea de oameni influenți și profesioniști, este mina de aur.

Am lucrat sistematic și perseverent. Am avut răbdare. Nu am vrut să ajung niciodată mai sus decât mă țineau puterile. Am înaintat de la job la job, cate putin. Și…da! Am avut noroc.

Am crezut și am știut mereu că sunt o persoană norocoasă. Am avut încredere în norocul meu. Și am făcut foarte bine! Asta pe spun tuturor prietenilor și clienților mei: suntem născuți egali, aveți încredere în voi și în norocul vostru!

7. Sunt convinsă că există un motiv pentru care acum faci ceea ce faci. Ce te recomandă pentru slujba ta?

Aș spune că mă recomandă răbdarea, capacitatea de a lua decizii sistematice (nu mă grăbesc, cântăresc suficient de mult timp o decizie, mereu mă bazez și pe intuiție, culeg informații din aproape în aproape, etc), capacitatea de a lucra în/cu/pentru medii internationale, flexibilitatea, cunoștintele specifice domeniului (învăț continuu, cred că nu e zi în viața mea în care să nu citesc un articol despre industria în care activez; mă bazez mult pe influencers, iau informațiile și le verific în mai multe surse și, mai ales, testez și aplic practic). Și am un simț al rezonabilității.

De multe ori mă confrunt cu situații sau oameni care au pierdut acest simt. Am clienți cărora le sunt recomandat, vin la mine, dar au așteptări complet nerealiste și nerezonabile. Cu asta cred ca ma lupt cel mai mult. Iar dacă omul mai este și slab informat, sau lipsit complet de cunoștințe în domeniu…s-a dus naibii toată povestea. Știi cum se spune…ferește-te de prostul care nu știe dar crede că știe. True story! Dacă mai este și unul fudul, mai bine te pensionezi.

8. Călătorești ca nimeni altul. De unde găsești atâta energie?

Din aeroport! La propriu. Timpul pe care îl petrec în aeroport sau în avion, îl valorific la maximum. Este “ME” time, de cele mai multe ori. Acolo mă încarc. Citesc, meditez sau pur și simplu stau și mă uit la lume. Încerc sa nu lucrez. În plus, de fiecare dată când călătoresc, fac ceva ce să mă bucure pe mine, fie că e vacanță, fie că e scop de business.

Îmi aloc o zi în care fac doar ceva pentru mine. Dacă sunt obosit, dorm. Dacă mă doare capul, mă plimb. Dacă e prea cald, mă duc la shopping. Dacă mă simt încordat, caut un centru holistic și bag rapid un masaj, meditație, yoga, etc. Și sport. Am 3 criterii mari și late care stau la baza alegerii hotelului perfect pentru mine: rating-ul micului dejun, acces la wifi și prezenta unei săli de sport.

9. Ai un model în viață? Cineva la care te uiți de jos în sus și pe care ți-ar plăcea să-l imiți din mai multe puncte de vedere?

Da. Am! Mai multe chiar. Dar cel preferat mie este Vishen Lakhiani, fondatorul Mindvalley. Omul care a facut din pasiunea lui pentru dezvoltare personală și spiritualitate, un business de peste 1 miliard de dolari!

10. Spune-mi un lucru la care nimeni nu te poate întrece.

Cu siguranță în răbdare nu mă întrece nimeni. Nu știu dacă tot timpul autentică, uneori îmi impun să am răbdare cu oamenii din jurul meu.

Ai avut vreodată acel sentiment ciudat că îi înțelegi pe toți restul, în absolut orice situație? Dar pe tine mai puțin? Haha! Eu îl am tot timpul!

Chiar și în cele mai crunte situații, am avut răbdare. Parcă am o curiozitate aproape bolnavă în a vedea care sunt limitele pe care le pot împinge oamenii. Atât în sensul bun, cât și în sensul…mai puțin bun. Și culmea este că, reușesc destul de ușor să mă detașez și să nu iau lucrurile personal.



11. Dar unul care te-ar împlini dacă l-ai putea avea/face?

Spiritul antreprenorial. Sunt extrem de bun în ceea ce fac, dar…exista un maaaare dar. Pe cont propriu, mă descurc mai greu. În sensul că îmi lipsește acea capacitate de a mă promova, de a mă vinde. Nu-mi iese deloc. Am avut parteneri sau prieteni care vorbeau atât de frumos despre mine, calitățile mele, despre toate realizările pe care le am. Iar când îmi venea rândul mie sa vorbesc, mereu scoteam cate o frază seacă, aproape puerilă…”Da, așa este. Mulțumesc”. Și da, asa este! Mulțumesc!

12. No pressure! Ce te vezi făcând la anul? Tensiunea crește, dar doar puțin. Cum te imaginezi peste cinci ani?

La anul mă văd într-o altă țară însorită. Nu UAE. Ceva mai temperat. Mă văd stând la soare…în continuare. Sorbind un cocktail cu puțină gheață, ascultând o muzică relaxantă și citind o carte despre “cum ne sabotam singuri viețile”.

Aș vrea să încep o nouă relație, la anul, probabil. Sunt singur de ceva vreme. Îmi e dor să am pe cineva special, “a partner in crime”. Chiar mă văd într-o ipostază nouă de îndrăgostit. Tot la anul, mă văd vorbind in public. Nu știu cum, unde, de ce…poate spun prostii. Dar vad o lume care mă ascultă și care primește ceea ce are nevoie din discursul meu.

Acum…hmmm…peste 5 ani. Îmi place că ai punctat “imaginezi”. Cred că e important să realizăm că un termen atât de larg este mai puțin “realist” de acoperit. Nu mă văd, dar da, cu siguranță mă imaginez în multe feluri peste 5 ani.

Mă imaginez independent, fericit, vesel, sănătos. Îmi vine în cap imaginea mea stând pe o stâncă, la marginea unui ocean, port ceva deschis la culoare și beau o cafea. Văd multă iarbă destul de înaltă în jurul meu. Aud pescăruși, foșnetul ierbii, valurile oceanului izbind coasta înaltă. Și mă simt bine, mă imaginez zâmbind.

O sa fiu foarte deschis cu tine și cu cititorii tăi. Pentru mine contează mai puțin cum ajung la fericire. Nu-mi dau seama ce o să fac, dacă o sa fiu angajat sau liber-profesonist, singur sau în cuplu, cu sau fără bani, mașini, faimă, case, etc. Peste 5 ani mă imaginez fericit. Și atât.

13. Dacă ai putea corecta o singură decizie mai puțin inspirată care ar fi aceea și unde crezi că ai fi ajuns acum dacă ai fi avut atunci gândul de pe urmă?

Bine că m-ai întrebat! Nu am o anumita decizie pe care aș schimba-o, dar cu siguranță am ceva ce aș schimba. Cred ca m-aș întoarce în timp, acum 10 ani, și aș sta puțin de vorbă cu sinele meu de atunci. I-aș spune foarte frumos să pună mâna naibii să facă mai multă mișcare. Cred că dacă aș fi avut mai repede “corpul” pe care mi l-am dorit întotdeauna, multe ar fi fost diferite.

Ca idee, doar în jur de 30 de ani am început să merg regulat la sala, să fac mai multă mișcare, să am grijă ce mănânc, etc. Și s-au văzut rezultate. Dacă aș fi fost mai repede conștient de importanța aspectului fizic, aș fi avut mai multă încredere în mine, mai devreme.

Oricât de spirituali am fi…aspectul fizic este totuși important în zilele noastre, în societatea în care trăim. De asta recomand tuturor apropiaților: Faceți mișcare! Vă ajută nu doar să aratați bine, ci și să vă simțiți bine. Promit!

14. Dar ceva ce nu ai schimba niciodată? O realizare de care ești cu adevărat mândru? Un highlight al existenței tale?

Nu aș schimba niciodată centrarea personală. Sunt un om extrem de “Self-conscious”. Mulți spun chiar “egoist”. Nu îi contrazic. Am muncit mult cu mine să ajung la un nivel de satisfacție personală, pentru a lăsa ceva să mă abată de la acest sentiment. De aceea, în orice fac, mă întreb întâi pe mine: “Alex, ești ok cu asta? Ești mulțumit? Te deranjează ceva?”.

Indiferent dacă este vorba despre viața profesională, personală sau socială, sunt 100% integru cu mine însumi, în primul rând.

Dacă cineva îmi cere ajutorul, dar nu mă simt pregătit să-l ofer, prefer să refuz. Dacă am o obligație socială, prefer să o anulez/amân decât să nu mă simt 100% bine participând. Cred ca ai înțeles ideea: mă respect și mă pun pe mine înaintea a orice sau oricine.

15. Promit să nu te copiez, dar cu siguranță mă voi inspira! Ce-mi lipseşte ca să am succes ca tine?

Hahaha…îți lipseste tocmai credința că ai tot ceea ce ai nevoie! Nimic altceva. Succes, ca mine? Asta este greu de obținut. Nu mă refer la dimensiunea propriu-zisă (dacă există așa ceva). Ci mai degrabă la faptul că orice om are succesul lui. Te cunosc de atâta timp, și crede-mă că ai un succes sensațional. Eu te admir enorm cum îți gestionezi viața. Fiecare mișcare, decizie, cum urmezi ceea ce îți place să faci. Mă aștept să te vad în curand în “TOP 30 sub 30”. Ce recomand, însă, este ca fiecare din noi să își descopere acel “ceva” ce îi dă emoții și plăcerea de a trăi. Atâta timp cât urmăm asta, nimic nu este greșit.

16. Nimeni nu le are pe toate. Unii chiar nu au nimic. La pickandkeep însă suntem optimiști așa că ai dreptul la două. Ce alegi dintre: dragoste, bani, prieteni, familie, călătorii, timp liber, sănătate?

Sănătate și bani.

17. Cu toții avem și momente mai puțin perfecte. Tu ce faci când lucrurile nu ies așa cum îți dorești? Cum te destresezi și cum te pui iar pe picioare?

Primul lucru pe care îl fac este să mă descarc în cristalul meu. Știu că sună ciudat. Am o piatra pe care eu o consider foarte specială. Un cristal de turmalină neagră. Când sunt stresat, nervos, supărat…îl țin în mâna stângă. Și urmez câteva exerciții de respirație abdominală ritmică.

Stau cam 5-7 minute așa. Mă ajută enorm. Nu știu cum, dar piatra aceea are ceva special. Am mai multe. Cel putina una cu mine, mereu, în caz de urgență. Haha.

Dacă e ceva ce necesită mai mult timp de “descărcare”, meditez. În ziua de astăzi, este plin youtube-ul de meditații ghidate. De la 15 minute pana la o oră. Poți să și adormi, e ok. Și funcționează!

18. Există vreun lucru la care nu ai renunța pentru toți banii din lume?

Nu cred. Atata timp cât am integritate corporală și sănătate, lucrurile sunt oricum făcute să fie utilizate și schimbate, la un moment dat. Iar la ritmul în care societatea și tehnologia înaintează, orice are un upgrade sau o versiune mai bună…



19. Acum pune-mi tu mie o întrebare la care crezi că aș putea să răspund și al cărei răspuns ți-ar fi de un real folos în viață/carieră.

Uite, chiar m-ar interesa care consideri tu că sunt ariile din personalitatea mea unde aș putea aduce îmbunătățiri și cum?

Din punct de vedere al personalității ești tot ce vreau eu să ajung. Ești calm și răbdător spre diferență de mine care sunt impulsivă și mereu pe ace; Ești pozitiv și optimist, față de mine pentru care lumea se termină mâine și mai am la dispoziție doar azi; Ești plin de energie și o transmiți și altora, în timp ce eu aș dormi 2 zile neîntrerupt, dacă m-ar lăsa inima să renunț la ceea ce aș putea câștiga în acel timp.

Dar eu ți-am pus 20 de întrebări și mi-ai răspuns. De aceea, trebuie să-mi dau și eu silința să răspund la unica întrebare pe care tu mi-ai pus-o mie și voi porni de la unul din răspunsurile tale.

Ai spus că vrei sănătate și bani. După atâta antrenament fizic și o viață echilibrată, doar dacă nu vrea Dumnezeu, nu vei avea sănătate! Deci la capitolul acesta ești pe calea cea dreaptă și viitorul se întrevede tare luminos.

Cât despre bani, nu crezi că ar trebui să devii mai materialist? Așa cum te cunosc eu, ești unul din cei mai altruiști și dezinteresați oameni din câți știu, iar acestea sunt niște trăsături pe care puțini le au. Dar, în general, banii se strâng la bani și cu cât ai mai multe lucruri și bani, cu atât acestea vor atrage și mai mulți bani, dacă le gestionezi cum trebuie.

Însă, la succesul tău profesional și la cariera cu care te poți mândri, să strângi o avere dacă-ți dorești, nu cred că va fi vreodată o problemă. Și mai mult, pentru că sunt convinsă că ești un om extrem de norocos datorită karmei care te răsplătește pentru felul cum tu te porți cu alții, să știi că dacă într-o zi mă suni și îmi spui: Oana, am câștigat la Lotto câteva milioane de euro fără să fi jucat măcar, n-o să mă mir deloc și o să-mi zic în mintea mea: Era de așteptat! Doar este vorba de Alex! 🙂



20. Cam asta a fost tot. Unde te găsesc data viitoare?

Probabil la sală, sau într-un muzeu. Sau, din nou, în Bali…mi-ar placea mult să ne revedem pe-acolo. Dăm o tura pe scutere…hihihi.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN

❋ Dacă ți-a plăcut articolulInterviu cu Alexandru Stoia îți recomand și:

Interviu cu Crina Lință actriță

・People I Pick #2: De vorbă cu Emil Călinescu blogger

People I Pick #2: De vorbă cu Emil Călinescu blogger

Emil Călinescu este „atât” de prezent în blogosfera românească încât nu mai are nevoie de prezentare. De aceea, în loc să vorbesc despre el, m-am gândit că mai bine îți zic despre modul în care ne-am cunoscut și cu ce m-a impresionat.

Cândva, prin decembrie anul trecut, atunci când am participat la gala Super Blog,a fost prima oară când l-am întâlnit pe Emil. Și deși nu am avut ocazia să schimb nici măcar două vorbe cu el, mi-a făcut impresia unei persoane foarte sociabile și cu care se poate discuta foarte ușor deoarece în orice colț al camerei s-ar fi aflat, întotdeauna avea cel puțin doi-trei parteneri de conversație. Cam o lună mai târziu mi-a propus să scriu pe noul lui blog de carte. Și ca mare fan al acestor site-uri, am acceptat imediat. Articolul meu îl poți citi aici.



Poza cover este și ea o dovadă că îl cunosc personal pe Emil. Ea a fost făcută la premiera filmului Ready Player Oneunde ne-am întâlnit pentru a doua oară live și am avut ceva timp să discutăm pe îndelete. Tot cu acea ocazie am făcut și această poză pe care, la sugestia lui, fiind și singura poză în care apărem împreună, am folosit-o ca imagine reprezentativă. Dar să nu mai lungim vorba și hai să trecem direct la interviul cu Emil Călinescu pentru a putea să-ți faci o părere proprie despre el.

#1 Eu știu deja, dar vreau să afle și alții (dacă n-or fi citit de pe Facebook). Cum te cheamă și de unde vii?

Emil Călinescu mă cheamă. Nu că așa vreau, ci că așa mi-au zis părinții. La mine-n familie nu e moda cu 2 prenume, asa ca am noroc sa fiu EmilCalinescu.eu. Fără adaosuri care ar face link-ul blogului kilometric.

Vin din Slatina, dar dupa 7 ani de Oltenia am zis să mă școlesc și să mă cultiv prin Capitală. Pentru că nu am vrut civilizație, aia e pentru alții, nu pentru mine, am nimerit în cartierul Pantelimon. Ăla care petrece toată noaptea.

Drept urmare, țineți minte despre mine doar atât: născut în Oltenia, CRESCUT ȘI EDUCAT în Pantelimon.

#2 Acum că ai zis de unde vii, spune-mi unde ți-ar plăcea să mergi?

În multe locuri din lumea asta. Dar întâi și întâi visez să ajung în India. Cândva în viața asta.

#3 Alertă de clișee! Descrie-te în trei cuvinte, dar ca să fim originale alege un fruct, un animal și un mijloc de transport.

Fructul e clar: LIME. Dacă-l citești invers îți dai seama de ce.

Mijlocul de transport e clar: trenul. Fac ca trenul când mă enervez. Și-s mare precum un tren.

Iar animal nu pot fi altceva decat râsul.



#4 Știu că ai o mulțime de bloguri și nu pot să mă abțin să nu te întreb. Poți să-mi spui care sunt top 3 preferatele tale?

Blogurile culturale: Citestemil.ro, Cinemil.ro si LaTeatru.eu. Dar pentru că apare în timpul mondialului, pune te rog și LaStadion.eu. Să nu mă trăznească zeul fotbal.

#5 În ziua de azi nimeni nu mai face un singur lucru. Cu ce te mai ocupi în afară de blogging?

Pai lumea are impresia ca bloggerul stă toată ziua în casă și scrie. Eu vin și întreb: DESPRE CE? Pe un blog de carte scrii despre cărțile citite. Pe unul de filme despre filmele văzute. Pe unul de teatru, SURPRIZĂ, despre spectacolele văzute. Deci nu e clar cu ce ma ocup?

Și am un chef nebun să mă plimb. Probabil pentru asta va trebui sa-mi fac blog de călătorii 🙂

#6 Poate că sună cam personal, dar chiar îmi doresc să aflu. Ce ai făcut ca să ajungi unde ești și în ce direcție o iei mai departe?

E clar: vrei rețeta succesului, știi că-s împotriva sintagmei așa că mă întrebi pe ocolite. Ideea e ca am pornit bloggingul la mișto, apoi a început să îmi placă, am început să țin cont de feed-back, e foarte important, și am început să fac asta serios. Era ceva in mine, pe care bloggingul l-a gasit acolo. Nimic spectaculos. Sunt oameni care după 5 ani de blogging au renunțat. Unii chiar având success. Deci, fără să sune ciudat, trebuie să și simți că vrei să faci asta.

Unde vreau sa merg mai departe? Înainte, că înainte era mai bine 🙂

#7 Ești blogger 100% din timpul pe care-l dedici carierei. Cum este posibil acest lucru? Nu mă aștept să-mi dezvălui toate secretele succesului tău, dar măcar explică-mi cum reușești într-o țară în care această meserie este o himeră pentru majoritatea dintre noi?

Meseria asta este o himera 🙂 Îți plac cuvintele prețioase. E clar că-ți plac.

Păi să-ți zic un secret: am reușit tocmai pentru că lumea nu-mi dădea nicio șansă să reușesc. Pe mine remarcile de genul O SA MORI DE FOAME, LAS’ CĂ TE VEDEM NOI PESTE ZECE ANI mă ambitioneaza. Dacă ar fi zis cineva acum 10 ani ĂSTA VA REUȘI, cred că mă culcam pe-o ureche și nu reușeam. Așa funcționez eu.

La noi, la olteni, un indicator important al reușitei este cât de mulți te bârfesc. Dacă nu vorbește lumea de tine, înseamnă că n-ai făcut nimic.

Altfel, repet, ideea nu este cât de mult timp dedici scrisului, ci cât de mult timp dedici activităților despre care scrii. Ai blog de carte, dar tu nu citești cărti? Deci despre ce scrii pe el?

#8 Pe o scară de la 1 la 10 cât de mulțumit ești de cariera ta? Te-ai putea imagina făcând și altceva decât ceea ce faci acum?

Atâția jucători are o echipa de fotbal. Dac-aș răspunde 10 ar însemna că-mi doresc un eliminat.

#9 Ai un model în viață? Cineva la care te uiți de jos în sus și pe care ți-ar plăcea să-l imiți din mai multe puncte de vedere?

Nu-mi plac modelele. Zic că d-aia am ajuns unde am ajuns, pentru că n-am vrut să copiez pe nimeni. X e mișto, scrie bine, dar are un caracter naspa. Y e un om mișto, săritor, caracter mișto, dar scrie naspa. Z e undeva între. De la fiecare înveți ceva, dar faci în așa fel încât ei să te aprecieze pe tine, să te dea exemplu, nu tu pe ei.

#10 Spune-mi un lucru la care nimeninu te poate întrece.

Nu plec de la premisa că ar exista așa ceva. Întrebarea e pusa greșit. La întrebarea asta doar geniile pot răspunde. Și nici alea.

Căci, pentru a da un exemplu din fotbal (sunt obligat de context s-o fac): un jucător bun nu este cel care face un meci magnific, ci cel care face 45 din 50 meciuri foarte bune într-un sezon. Dacă ar face întrecere de șuturi de la mijlocului terenului, poate s-ar găsi un jucător obscur din Brazilia să-i întreacă pe Messi și Ronaldo. Dar ăla poate nu știe altceva, poate n-are condiție fizică, poate nu dă o pasă.

Revenind la întrebarea ta, nu știu dacă există așa ceva. Și nici nu vreau sa aflu.

#11 Dar unul care te-ar împlini dacă l-ai putea avea/face?

Să mă împlinească? Adică acum nu sunt împlinit? Sunt multe lucruri pe care-mi doresc sa le pot face. Habar n-am cu care ar trebui să încep. Poate să învăț să fac fotografii profi. Doar că 80% dintre poze sunt selfie-uri, deci mi-ar folosi cu adevărat așa ceva? Deci nu știu dacă există așa ceva.

Ceva care m-ar împlini dac-aș avea? Păi bani. Dac-aș avea o sursa de bani, să nu mai trebuiască să scriu decât ce-mi place, fără “obligații”, ar fi perfect. Aia da.

#12 No pressure! Ce te vezi făcând la anul? Dar peste zece ani, cât de departe crezi că vei ajunge?

Același lucru. Peste 10 ani sper să nu am nevastă și copil. Sper. Dar dacă voi avea ghinionul sa am, sper să fie sănătoși. Dacă voi fi norocos, sper sa fiu eu sănătos.

#13 Dacă ai putea corecta o singură decizie mai puțin inspirată care ar fi aceea și unde crezi că ai fi ajuns acum dacă ai fi avut atunci gândul de pe urmă?

Nu există O SINGURĂ decizie care să-ți schimbe viața, exclusiv în bine ori exclusiv în rău. De exemplu, am făcut o a doua facultate inutilă. Teoretic, ar trebui sa-mi pară rău. Dar am cunoscut niște oameni mișto, ca experiență de viață e ceva foarte tare, deci acea decizie, teoretic greșită, n-a avut doar efecte negative.

În general, vreau să mă gândesc foarte bine când iau o decizie, pentru a fi conștient că aș lua aceeași decizie în același context. Că ulterior se va dovedi greșită, asta-i altceva.



#14 Dacă ar fi să alegi un singur highlight al existenței tale, care ar fi acela?

Un lucru de care sunt mândru? Că am reușit și reușesc pe cont propriu. Că în locul în care mulți se legitimează cu alții (ziarul X, site-ul X, revista X), eu mă legitimez cu mine. Cu site-urile mele, cu munca mea. Unele chestii, teoretic neaducătoare de venit, în mod direct, fac bine la ego mai mult decât munți de bani. Să te vezi pe un afiș, alături de site-uri mari și importante, înseamnă ceva. Să te duci la un festival de film, la cel mai mare, cum e TIFF, pe lângă critici, ziariști, reprezentanți ai marilor site-uri, acreditându-te cu BLOGUL TĂU, exclusiv AL TĂU, este marea mea realizare.

Aștept un festival de carte, o lansare ori măcar o carte unde sa apară CITESTEMIL. Ăla e urmatorul obiectiv.

#15 Promit să nu te copiez, dar cu siguranță mă voi inspira! Ce-mi lipseşte ca să am succes ca tine?

Chiar nu aș putea să îți spun. Habar n-am ce simți, ce crezi, ce îți dorești, ce speri. Și nu știu dacă efectiv îți lipsește ceva. Tu călătorești mai mult decât mine, deci pe partea aia stai mai bine. Pe de alta parte, poate ai mai puțin timp pentru mers la film, la teatru ori pentru citit. Așa că te axezi pe călătorii. Pe localuri, restaurante, cârciumi, bodegi și alte edificii culturale de genul.

#16 Nimeni nu le are pe toate. Unii nu au nimic. La pickandkeep însă suntem optimiști așa că ai dreptul la două. Ce alegi dintre: dragoste, bani, prieteni, familie, călătorii, timp liber, sănătate?

Călătorii și bani. Prieteni am, familie am, sănătos sunt, timp liber îmi fac.

#17 Cu toții avem și momente mai puțin perfecte. Tu ce faci când lucrurile nu ies așa cum îți dorești? Cum te destresezi și cum te pui iar pe picioare?

Destresez este un termen care ma unge pe suflet. Sună atât de neromânește încât râd de fiecare dată.

Acum, depinde unde sunt și ce anume m-a făcut să mă enervez. Dacă mă enervează o persoană, pentru că nu-s violent, prefer să plec. Am plecat din multe locuri, de multe ori, fără să zic nimic, pur și simplu trântind ușa, simțind că dacă mai stau acolo o secundă nu va ieși bine. Dacă m-a enervat ceva virtual, mă descarc tot acolo. D-aia am tot felul de reacții, postări, comentării, nu false, ci poate exagerate. Adică eu nu mint, aia-i părerea mea, da-s conștient că trebuia să tac. Iar dacă este ceva ce are legătură cu munca mea, o colaborare, un articol, nu au ieșit cum trebuie, asta e, nu e capăt de țară.

Iar când am probleme cu banii îmi cumpăr ceva. Să-mi amintesc: tableta asta e cumpărată când rămăsesem pe zero în 2014 🙂 Mă fac și cu ceva și mai și scap de stress 🙂

#18 Există vreun lucru la care nu ai renunța pentru toți banii din lume?

Subliniez cuvântul LUCRU și spun clar: NU. Există persone la care nu poți renunța, există chestii deloc fizice, gen libertate, gen felul tău de a fi, la care nu poți renunța. Dar lucrurile fizice sunt lucruri, fiecare are prețul său 🙂

#19 Acum pune-mi tu mie o întrebare la care crezi că aș putea să răspund și al cărei răspuns ți-ar fi de un real folos în viață/carieră.

Două întrebări scurte:

・Spune-mi cea mai dură înjurătură din limba japoneză.

Îmi pare rău să te dezamăgesc Emil, dar cred că știai deja că la capitolul înjurături, japonezii nu un vocabular foarte colorat. Dacă stau bine să mă gândesc, nu știu nicio expresie care te-ar putea impresiona. Cred că pentru ei depinde mult mai mult tonul cu care adresezi un cuvânt jignitor decât cuvântul în sine pentru că mai mult sau mai puțin toate înjurăturile lor sunt cam la fel de dure sau light (depinde cum vrei s-o iei.)

Dar dacă chiar vrei să atingi pe cineva în japoneză, poți să le spui shine boke! expresie care s-ar traduce prin ceva de genul: mori cap sec! Sensibil, nu?

・Tradu în limba japoneză următoarea propoziție (clasicul în viața din care citez este ușor de intuit): Ești o hahaleră, o zdreanță, o jigodie, un nenorocit și un vagabond.

Mă omori cu zile :))) Te învăț, dar nu știu pe cine ai putea face să se simtă ofensat spunându-i așa ceva… pentru că în japoneză aceste cuvinte nu sunt înjurături!

Omae wa oshaberi (care vorbește mult și nu neapărat bine) no zoukin (cârpă de șters pe jos), kyouken (câine turbat), un no nai (nenorocit la modul literar) furousha (vagabond).

#20 Cam asta a fost tot. Unde te găsesc data viitoare?

Virtual, unde m-ai gasit si acum. Fizic, habar n-am 🙂

În încheiere, sper că măcar puțin am reușit să te fac să-l cunoști mai bine pe omul din spatele unui număr impresionant de bloguri (eu nu le-am numărat încă niciodată pe toate) și totodată mi-ar plăcea să cred că te-am inspirat cu povestea lui Emil și prin răspunsurile lui ai aflat care sunt pașii către o carieră de blogger în adevăratul sens al cuvântului.

IOANA ISHIKAWA – CONSTANTIN



❋ Dacă ți-a plăcut articolul Interviu cu Emil Călinescu îți recomand și:

Interviu cu Alexandru Cristian Ioniță antreprenor